Helsinki...Hai-hui prin Helsinki in acorduri Sibelius (III)

Helsinki...Hai-hui prin Helsinki in acorduri Sibelius (III)

Chiar in fata Primariei din Helsinki se afla Piata de peste, Kauppatori, care se deschide din primele ore ale diminetii si tine pana la amiaza.

Aici poti manca linistit in spatiile special amenajate dupa ce alegi un meniu navigand printre specialitatile culinare foarte diverse.

Totul este delicios si proaspat preparat, iar la ora pranzului locul geme de multimea de oameni care merg de la o taraba la alta, nehotarati ce sa cumpere: vor sa manance ceea ce este mai bun si tipic pentru Helsinki la un pret convenabil. Turistii aleg de cele mai multe ori peste proaspat la gratar, rondele de caracatita asezonate cu cartofi, calamari cu legume la tigaie, somon. Platoul asortat de mai jos a costat 28 EUR.

Un pont bun, ca precizare, alegeti heringul care este cel mai obisnuit peste din zona baltica iar aici are un gust deosebit. Daca preturile vi se par mari, puteti lua macar un sandwich cu somon si verdeata sau orice preparat din hering, care este mai accesibil. Profitati si mancati aici, pentru ca la restaurant preturile sunt mai piperate si, in plus, la piata poti simti atmosfera de sarbatoare, de veselie de universalitate a turistilor de pretutindeni. 

Dincolo de piata este Portul Sudic, locul de unde se poate lua un ferry catre Insula Suomenlinna, o fosta fortareata suedeza care, in zilele noastre, a devenit monument UNESCO. Ferry boat-ul circula la fel de bine ca si tramvaiele, dar vizita noastra acolo o voi relata intr-o alta postare.

Tot in vecinatatea Pietei de peste, Kauppatori, intr-un mic scuar, se afla o fantana – un exemplu de stil Art Nouveau - cu o minunata statuie nud, Havis Amanda, inconjurata de patru lei de mare care arunca jeturi de apa.

Si tot aici se afla si Hala Pietei Vechi din Helsinki, se poate vedea in spatele pontonului si vaporului de agrement. Intrati inauntrul acesteia, fie si pentru o scurta ocheada. Merita!

Aceasta zona cu fantana, hala si debarcaderul, privita de pe mal, este destul de heterogena, insa are un farmec aparte si parca emana un aer “sarat” specific zonelor portuare. Oriunde apare apa, peisajul se largeste si fagaduieste, de la bun inceput, ceva mai interesant si mai frumos. Dincolo de fantana Art Nouveau incepe Parcul Esplanadei 

care urmareste in paralel o strada lunga, cu cladiri foarte chic, unde veti gasi  magazinele de marca cunoscute de noi toti,

dar si foarte multe autohtone. Parcul era destul de aglomerat la ora la care am ajuns incat te pierdeai printre oameni, statui, iarba. Atmosfera era foarte placuta si deloc stresanta: simteai ca faci parte si vibrezi in ritmul capitalei finlandeze, o capitala moderna si foarte curata, de altfel. Dar de aici noi am schimbat oarecum directia pentru ca ne era foame si gasisem un restaurant cu referinte bune pe care vi-l recomand: Kannas.

Chiar de la intrare am sesizat o atmosfera vie, contrar asteptarilor, poate si pentru ca pe un ecran imens se proiecta un meci de fotbal astfel ca toti clientii erau incantati si discutau cu aprindere peste mese: bucuria li se citea pe fata. Bineinteles ca am comandat specialitati locale cu nelipsitele bulete/chiftelute de ren. Ei, va place ceea ce vedeti? Platoul din poza de mai jos costa 35 EUR

si include si berea Sandels care a fost excelenta.

In concediu siesta se face printr-o plimbare placuta, chiar daca strazile din Helsinki se aflau in plin proces de reconstructie si trebuia sa ocolesti sau sa treci peste poduri ca sa ajungi unde doresti, asta in caz ca nu te afundai in zone care se ingustau vertiginos.

In hoinareala noastra linistita, privind cladirile pe langa care treceam, am remarcat peste tot ceea ce avea sa-mi ramana intiparita in memorie, ca “fereastra finlandeza”, acel foarte mic si interesant geam aflat doar intr-o latura a ferestrei, atat de adaptat la conditiile de clima. Am mai precizat cateva amanunte si in postarea cu Helsinki - partea I, dar nu m-am abtinut sa nu amintesc de acest specific din nou. In fapt, sunt mai multe tipuri si toate construite pe principiul de a ajuta caldura sa ramana in interior; in general, fereastra este impartita in trei din care o parte este foarte ingusta. Si am mai observat ceva foarte practic, de data asta la intrarea in locuinte, scari de blocuri: perii triple, pentru curatirea de noroi a incaltamintei, asezate in fata usii de la intrare.

O idee geniala, foarte potrivita climatului si nu e chiar de mirare aceasta metoda de precautie a locuitorilor care se confrunta mai tot timpul cu ploaia sau mazga ramasa dupa topirea zapezilor. 

Tot privind spre ferestre si sistemele de inchidere ale balcoanelor, numai din geam fara rama, total deosebite de ceea ce avem pe la noi, dar foarte elegante si care par oarecum fragile pentru o clima "vantoasa" si rece cum este prin tarile nordice,

am ajuns la Muzeul de Design

a carui vizita am sacrificat-o insa in favoarea Sinebrychoff Art Museum.

Acest minunat muzeu, parte a Galeriei Nationale Finlandeze, gazduieste in colectiile sale cele mai valoroase picturi apartinand celor mai buni pictori finlandezi din sec 14-18. Muzeul a fost casa familiei Paul si Fanny Sinebrychoff, transformata ulterior in muzeu, locuinta lor aflandu-se la etajul doi al cladirii, unde sunt expuse acum colectia permanenta de arta veche europeana precum si diverse piese din mobilierul original.

Incaperile care se viziteaza nu sunt prea multe la numar,

dar acestea denota eleganta si dezvaluie gustul rafinat precum si afinitatea pentru arta a familiei Sinebrychoff. Am trecut mai intai printr-o camera in stil empire,

apoi prin camera Gustav,

dupa care a urmat o sufragerie ce dateaza de la 1910.

Aici este prezentata o colectie de arta a vechilor pictori finlandezi. Sufrageria expune doua fotolii olandeze in stil baroc, o masa acoperita cu o tesatura groasa si un covor deosebit. Daca priviti cu atentie, veti descoperi multe portelanuri fine cu albastrul de Delft sau altele chinezesti foarte frumos colorate.

Cu perseverenta in detalii, veti fi uimiti de tot ceea ce puteti vedea,

va mai fac curiosi amintind de frumoasa colectia suedeza de arta cat si de o serie de lucrari apartinand lui Rembrandt, Tiepolo, Alexander Roslin, Lucas Cranach, de asemenea multa grafica si pictura olandeza baroca. Un deliciu! De aceea, este bine sa va rezervati un pic mai mult timp, hai sa zicem 70 de minute. Pot afirma, in concluzie, ca a meritat sa ocolim aproape tot orasul ca sa vedem acest muzeu.

Pe agenda vacantei noastre mai aveam ceva deosebit de vizitat, pe care l-am lasat mai la urma. Era vorba de Muzeul Ateneum, considerat ca fiind cel mai mare si mai important din Helsinki si a carui denumire aminteste de zeita greaca a intelepciunii si razboiului, Pallas Atena. Am “salutat” usor, in trecere, cele trei busturi de la intrare reprezentadu-i pe pictorul Rafael, sculptorul Fidias si arhitectul Bramante si am intrat in lumea fascinanta a artei privind spre cele patru cariatide de pe fatada cladirii care simbolizeaza sculptura, pictura, arhitectura si geometria.

Muzeul Ateneum gazduieste colectii de arta finlandeza din secolele XVIII-XX, cu picturi apartinand unor artisti precum Akseli Gallen-Kallela, Albert Edelfelt si Hugo Simberg, dar si peste 650 de lucrari ale unor titani europeni: Vincent Van Gogh, Paul Cezanne, Amedeo Modigliani, Marc Chagall, Eugène Delacroix, Paul Gauguin, Francisco Goya, Edvard Munch.

Dintre cele mai cunoscute este “Strada” lui Vincent van Gogh din Auvers-sur-Oise (1890),

valoroasa si prin prisma faptului ca reprezinta una dintre ultimele lucrari ale marelui pictor. In aceeasi sala veti putea admira si cateva sculpturi care ii apartin lui Auguste Rodin.

Toate lucrarile de arta sunt asezate in sali mari, cu o arhitectura deosebita

incat iti face placere sa revii asupra unora dintre ele si pentru valoarea lor, dar si pentru locul in care sunt expuse.

La acest etaj se afla si salile in care sunt expuse tablouri si sculpturi care ii reprezinta pe cativa artisti locali. Asa l-am descoperit, intr-un basorelief, pe sculptorul Walter Runeberg, baiatul poetului national finlandez Johan Ludvig Runeberg, a carui casa memoriala o vazusem, pe exterior, in Porvoo - oraselul medieval de langa Helsinki. Sunt multe de spus despre cei doi Runeberg tata-fiu, dar o voi face in postarea despre Porvoo.

Peretii erau generos acoperiti de tablourile peste care se revarsa o lumina timida si difuza, care le invaluia in mister.

A fost ultima sala vizitata in Muzeul Atheneum din care am coborat agale pe scari, etaj dupa etaj, inca gandindu-ma la "comorile" neasteptate descoperite acolo.

De la Muzeul Atheneum am revenit in Piata Senatului, dar pana acolo am incercat sa vizitam Biserica Johanneskyrkan sau  Johanneksenkirkko (Biserica Sfantul Ioan), o biserica luterana din piatra, considerata ca fiind cea mai mare din Finlanda, construita dupa proiectul unui arhitect suedez. Ne-au atras turnurile sale gemene silfide si inalte de 74 de metri, dar, din pacate, nu era deschisa la acea ora.

Ne mai ramasese un obiectiv turistic de vizitat si anume Casa Sederholm sau (Sederholmin Talo),

o cladire de piatra gri cu doua etaje, construita în anul 1757 în stil rococo, si care apartinuse celui mai bogat comerciant, armator si industrias finlandez, Johan Sederholm.

Este cea mai veche casa de piatra din centrul orasului Helsinki.

Ulterior aceasta a fost transformata in Helsinki City Museum, Muzeul orasului Helsinki (cu intrare libera). In muzeu este prezentata o expozitie cu obiecte din diferite etape de dezvoltare ale orasului Helsinki,

care dezvaluie obiceiurile si gusturile localnicilor de altadata, in materie de mobila, aranjamente de interioare sau prezinta obiecte utilizate intr-o anumita perioada de acestia.

Grija fata de cei mici i-a determinat pe curatorii muzeului sa amenajeze cateva incaperi din Casa Sederholm intr-un fel de “orasel al copiilor”, unde acestia sunt asteptati de gazde si li se ofera conditii

optime pentru a petrece cateva ore placute

dezvoltandu-si diverse aptitudini sau practicand, in joaca, diverse meserii precum cea de cizmar, negustor etc. imbracati fiind cu vesminte din alt veac.

Timpul trecea destul de repede, mai ales cand ai o agenda bogata pe care vrei sa o respecti! Ce mai aveam de facut? Poate o vizita pe una din insule? Pai, haidem din nou, un pic, in port unde agitatia se manifesta pe fiecare metru patrat,

fara insa ca asta sa se simta suparator sau deranjant: era vara la Helsinki si toata lumea gusta din plin farmecul unei zile calde de iulie cu miros de apa sarata...Maine va urma vizita Fortaretei maritime Suomenlinna...da, ati ghicit: sejurul la Helsinki e pe sfarsite...imi raman doar amintirile unor zile senine intr-un oras primitor si modern din nordul Europei...