"The world can tell us everything we want to know.
The only problem is that the world does not have a voice.
But the world's signs do exist. They speak to us".
O inscriptie din Arktikum Museum
nenumaratele lacuri, mult mai multe decat cele 1 000 de care invatam la scoala,
casutele traditionale micute cu un singur etaj, destul de izolate una fata de cealalta,
dar care isi grupeaza intr-un singur loc casutele postale,
podurile rasucite peste cursuri de ape...
Si ce interesanta a fost trecerea graduala de la padurile de brazi la vegetatia salbatica subarctica! Paseam intr-o lume noua, de basm, misterioasa si tacuta, o lume unde totul parea vis: in orice moment al calatoriei noastre puteam exclama “wow!”Am mers din Helsinki aproape neintrerupt timp de 10 ore si odata sositi in Rovaniemi,
primul lucru facut a fost sa ajungem cat am putut de repede la cazarea rezervata: Villa Virpi, o pensiune apartinand unei familii finlandeze foarte cumsecade. Proprietarul era destul de vorbaret si am discutat mult pe seama vremii calduroase din aceasta vara, comparativ cu iernile friguroase, cand troienele de zapada sunt cat casa. Asa am aflat ca municipalitatea se ocupa foarte bine de dezapezirea drumurilor si a strazilor, astfel incat circulatia se face fara probleme in anotimpurile reci, chiar daca in curtea oamenilor nametii sunt de cativa metri.
Turistii au la dispozitie aici doua camere, baie si o bucatarie complet utilata, terasa cu o vedere superba unde puteai manca sau bea o cafea,
precum si curtea acoperita, acum vara, cu un covor verde de iarba; si…un pic de zgomot…pentru ca se construia o alta vila in apropiere! Nu ne-a deranjat prea mult avand in vedere ca a doua zi eram plecati: trebuia sa ajungem in satul unde se afla resedinta permanenta a lui Mos Craciun, caruia urma sa-i cerem o “audienta “, fie ea si una estivala. Dupa aceasta cercetare, ne-am lasat lucrurile in camera, am mancat putin si am fugit in prima recunoastere prin Rovaniemi. Pai, de cand asteptam sa ajungem aici!? Nu aveam pic de rabdare si as fi zburat daca as fi avut aripi.
Rovaniemi, capitala provinciei Laponia, este un orasel modern, cu cladiri si blocuri noi, locuit de 60.000 de persoane, si asezat minunat intre dealurile Ounasvaara și Korkalovaara.
Cu o arhitectura interesanta, muzee si poduri frumoase,
magazine, hoteluri si restaurante, dar si cu un centru universitar foarte puternic - Universitatea din Laponia ( aici invata 10.000 de studenti) - si chiar aeroport, orasul a devenit faimos si prin pozitia geografica speciala pe care o are, fiind asezat de-a lungul axei Cercului Polar Arctic care trece prin capătul sudic al Laponiei. Astfel, in luna iulie - luna in care am fost noi aici - soarele este pe cer tot timpul, chiar daca nu cu toata circumferinta. Iar in Laponia, spectaculoasa Aurora Boreala se poate observa de mai bine de 200 de ori pe an, cel mai mult comparativ cu restul Finlandei unde doar de 20 de ori pe an se inregistreaza acest fenomen.
Rovaniemi se poate vizita complet in cateva ore. Veti constata cu surprindere ca, desi a fost atestat documentar inca din secolul al XV-lea si-si trage “radacinile“ din preistorie, oraselul vibreaza de noutate
si este lipsit de monumente istorice, intrucat a fost distrus in intregime in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Dupa aceea, a fost proiectat si reconstruit de Alvar Alto, un arhitect si designer finlandez modern, cunoscut în tarile nordice sub numele de “Părintele modernismului”. Sa nu uitam ca el este si arhitectul Palatului Finlandia din Helsinki, al Operei din Essen, si ca tot lui ii apartine proiectul Helsinki City Centre.
Asa, sa continuam relatarea despre prima incursiune in Rovaniemi, pentru ca pana la urma sansa de a ne incadra in agenda propusa ne-a suras si chiar l-am parcurs, in intregime, de doua ori. Ne-am plimbat pe strazile din centru, am intrat in centrul comercial,
pana cand am ajuns in fata Primariei unde am facut multe, multe poze.
Primaria din Rovaniemi
impreuna cu Biblioteca Regionala
si Teatrul Casa Lappi (Laponia) fac parte din complexul arhitectural proiectat de Alvar Alto.
Le-am studiat pe fiecare in parte cu luare aminte, in liniste, pentru ca soarele finlandez de iulie ne zambea complice si ne imbia sa ne continuam plimbarea la acea ora tarzie.
Tot oraselul “radea” inundat de o stranie lumina aurie, asa ca plimbarea noastra a continuat spre o zona mai animata, pe malul raului Kemijoki, unde se poate face plaja. Peste rau a fost construit in 1989 un pod lung de 320 metri, numit Lumberjack's Candle Bridge / Podul Lumanarilor Lumberjack/ Jatkankynttila, feeric luminat in timpul noptii si care reprezinta un punct perfect de reper si orientare.
Plimbarea pe malul raului a fost minunata, iar blocurile construite cu vedere spre apa au o arhitectura placuta, deosebita, nu sunt monotone. Si cum sa nu-ti placa sa vezi mereu cand deschizi ochii dimineata o intindere albastra? Asta era in luna iulie…ce se intampla iarna?! Nu stiu sa va spun cum este atunci, dar mi-am propus sa revin aici candva si sa petrec un Craciun in acest minunat tinut al zapezilor si luminilor arctice.
Va temeti cumva ca ne-a prins noaptea, pe drum, la intoarcere spre Villa Virpi? Nu, nici sa nu va ganditi! In aceasta perioada soarele nu apune, asa incat timp de 48 de ore cat am stat in Rovaniemi a fost lumina tot timpul, iar noaptea, ne-au ajutat sa dormim niste perdele inchise la culoare care sunt foarte obisnuite in tarile nordice. Aceasta experienta de neuitat am mai trait-o, demult, la Oslo, dar totusi, atunci am avut parte de o oarecare “amurgeala” intre intre orele 23h00-3h00, nu a fost chiar lumina de acum.
A doua zi dupa-amiaza am revenit pe malul apei, este o zona foarte frumoasa si am ales un traseu care sa ne conduca direct la Biserica din Rovaniemi. Am fost intampinati de o tanara deosebit de amabila, care ne-a dat informatii interesante si utile despre biserica si chiar idei pentru a vizita orasul. Biserica orașului Rovaniemi a fost construită în 1950 dupa modelul bisericii de lemn arsa de nemti in anul 1944 si este deschisa zilnic, pana tarziu in timpul verii.
Interiorul, nu foarte mare, este simplu, (capacitate cam pentru 850 de persoane), modest chiar, in stil luteran, fara ornamente, ceea ce este caracteristic perioadei de reconstrucție postbelică. Ceea ce atrage atentia in mod deosebit este o fresca uriasa, “Izvorul vietii”, amplasata in spatele altarului, si este pictată de Lennart Rafael Segerstråle (pictor de origine suedeza, dar nascut in Finlanda) reprezentandu-l pe Iisus în mijlocul unei peisaj lapon;
deasupra intrarii troneaza o orga uriasa.
In fata bisericii se afla un mic parculet cu o statuie care ne-a atras atentia prin modul in care era asezata, hat sus de tot, pe o movila de verdeata.
Cum eram foarte interesati sa aflam detalii despre viata locuitorilor din Laponia si evolutia laponilor in acest tinut, am ales sa vizitam Muzeul de Stiinta Arktikum, o bijuterie arhitecturala situata pe malurile raului Ounasjoki, la intersecția a două drumuri principale care conduc spre centrul orașului Rovaniemi.
Acesta a fost inaugurat destul de recent: la 6 decembrie 1992 cu prilejul celei de-a 75-a aniversari a independenței Finlandei.
Muzeul este si un centru de stiinta care ofera o multitudine de informatii pretioase despre traditiile si obiceiurile laponilor inca din vremuri preistorice. Intrarea este destul de neobisnuita. Mai intai iti cumperi biletul si apoi, pur si simplu, te "izbesti" de fel si fel de fleacuri si suveniruri "arctice",
unele destul de simpatice,
insa unele dintre ele chiar nefunctionale, dar toate iti pot aminti, mereu, ca ai ajuns la Cercul Polar Arctic.
Construit cu doua nivele si acoperit pe 172 de metri cu o minunata cupola de sticla,
muzeul gazduieste două expoziții permanente: una despre viața din Laponia si alta despre flora și fauna sa. Interesanta este si o sectiune dedicata intalnirilor germano-finlandeze-ruse din Laponia în perioada 1940-1944.
Totul atrage la acest muzeu: cladirea in sine, modul de aranjare si prezentare a informatiilor, prin crearea unor sali de vizita imense unde sunt expuse artefacte, obiecte de uz, piese de mobilier, totul specific regiunii cercului polar de nord, valoarea exponatelor care ajuta la intelegerea vietii si culturii “oamenilor zapezii”. Vizita la acest muzeu este o experienta completa (pret bilet 13 EUR/persoana adulta). Chiar daca nu cunosti multe amanunte, doar citind cu atentie panourile cu explicatii si privind sutele de exponate
si zecile de costume atat de frumos colorate, admirand animalele si plantele arctice,
si studiind tot ceea ce este expus cu grija aici intr-o logica simpla, dar foarte bine aleasa de creatorii expozitiilor permanente, veti realiza, la sfarsit, ca ati trait cu adevarat o experienta lapona.
Veti putea contempla animalele si plantele specifice apreciind modul in care sunt expuse ca apartinand habitatului polar, veti putea viziona scurte filme documentare in anumite sali, va veti plimba in timp impreuna cu laponii,
veti privi in casele lor
si veti descoperi interiorul si hainele simple de toata ziua,
costumele traditionale,
obiectele specifice
sau uneltele de munca.
A fost o lectie de istorie-geografie lapona, cea mai interesanta din viata mea pentru ca nu am avut vreodata ocazia sa cunosc o astfel de prezentare a culturii Sami din tinutul nordic pe coordonate de timp.
In acelasi timp, nu as fi fost niciodata convinsa pe deplin, in tot adevarul vazut aici direct si brutal in fata, de ceea ce se povesteste referitor la transformarile din toate sferele existentei noastre actuale care se produc din cauza schimbărilor climatice si care interacționează cu natura, animalele și în cele din urmă cu mediul si cu omul. O realizare fabuloasa si de neratat!
Si dupa aceasta vizita ce credeti ca a urmat? In sfarsit mult asteptata vizita in Satul lui Mos Craciun aflat la 8 kilometri distanta de Rovaniemi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu