Vilnius-imprejurimi: Castelul Trakai...Castelul din mijlocul apelor

 Vilnius-imprejurimi: Castelul Trakai...Castelul din mijlocul apelor

La 28 de kilometri de Vilnius, in mijlocul apelor, se afla un minunat castel cu o vechime de aproape 800 de ani. Este singurul castel din Europa de Est construit pe o insula, in fapt, pe cea mai mare insula a Lacului Galve si acest lucru ii confera un farmec aparte.
Asadar, am plecat si noi din Vilnius dis-de-dimineata spre Trakai, hotarand sa-i alocam cateva ore doar, pentru ca voiam sa revenim in oras pentru tot ce era traditional de vazut la marea sarbatoare ce se anuntase.

Nu am avut nici o problema sa ajungem, doar ca la intrare in micuta asezare medievala ne-a intampinat o coada destul de mare de masini care se tot invarteau in cautarea unui loc de parcare. Intr-un final am gasit si noi unul chiar in apropierea Oficiului de Turism 

unde am intrat sa cerem informatii despre castel si despre ceea ce puteam sa mai facem in Trakai timp de o jumatate de zi. Detaliile ne-au fost furnizate imediat si au fost insotite de multe pliante cu reclame si imagini foarte atractive despre micuta localitate. M-am asezat pe o banca sa le sortez si sa hotaram ce prioritati urmarim.

Trakai este o asezare medievala foarte atragatoare si o destinatie turistica cautata de multi turisti. Din prima clipa, dintr-o privire, te impresioneaza albastru acela al lacurilor si peisajul superb care iti ramane intiparit mult timp pe retina.

Te vei indragosti imediat de strazile micute pe care se insiruie casute cochete, nu foarte inalte,

placate cu scanduri colorate in culori vii;

pe ici, pe colo, apar si terase animate de turisti sau localnici.

Castelul Trakai sau Castelul-Insula Trakai

are o istorie interesanta pe care am aflat-o la fata locului; candva a fost aici sediul Marilor Duci ai Lituaniei - centru militar si politic important si, bineinteles, capitala a Lituaniei.

In zilele noastre, oaspeti importanti au onorat cu vizitele lor acest minunat castel. Au venit aici regine si regi:  Regina Margareta a II-a a Danemarcei, Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei impreuna cu Regina Silvia; dar si presedinti precum cei ai Ungariei, Greciei, Chinei, Macedoniei si Portugaliei sau prim-ministri, ministri si ambasadori. Iar Sala Mare a Castelului-Insula Trakai a fost "martora tacuta" a semnarii multor tratate de stat.

Dar sa revenim cu cateva explicatii, absolut necesare, inainte de a povesti cam ce-am vazut si vizitat acolo. Trakai este localitatea asociata cel mai frecvent cu eroul national lituanian, Gediminas-Marele Duce. Nepotul sau, Vytautas cel Mare a continuat politica sa de cucerire de teritorii si a ajuns pana in Peninsula Crimeea. In urma bataliei cu Hoarda de Aur - pe care a castigat-o - a adus in Lituania 383 de familii karaite pe care le-a asezat in partea de nord a asezarii Trakai. Karaitii sau Karaimii reprezinta un mic grup care vorbeste limba turca si care si-a pastrat traditiile pana astazi: casele de locuit, cele de cult, limba Karaim si chiar preparate gastronomice traditionale cum este “Kibinai”. Ei, oamenii acestia, continua sa traiasca si azi in buna pace cu locuitorii litiuanieni din aceste locuri. Din 1967 exista chiar si un Muzeu unde se afla o expozitie etnografica Karaim, importanta intrucat prezinta dovezi unice ale istoriei, modului de viata si obiceiurilor oamenilor Karaim mutati din Crimeea in Lituania cu aproximativ 600 de ani in urma.

Ei, si acum putem trece “impreuna” peste podul de lemn,

cu o lungime de 300 de metri, care ne duce pana la Castelul Trakai.

De jur-imprejur vezi turisti care se bucura de plimbari cu barcute si alte ambarcatiuni sau de multe alte activitati recreative…majoritatea tot “plutitoare”.

Sunt multe de spus despre “Castelul din mijlocul apelor” pentru ca, intr-adevar, vizitarea lui te introduce intr-o lume veche si fascinanta care a trait dupa reguli pe care istoria si conducatorii i le-au impus si care au pastrat multe din traditiile medievale. Castelul a fost construit in mai multe etape, utilizand caramida rosie si blocuri solide de piatra pentru fundatie si a avut o istorie zbuciumata; a fost distrus de Cavalerii teutoni in 1377 si apoi refacut, mai tarziu asediat ca urmare a luptelor de putere si din nou reconstruit. In timpuri mai calme, de pace, i s-au adaugat aripi noi si turnuri defensive, o poarta mai solida,

i s-au alipit cladiri noi, inalte si s-au sapat santuri de aparare. Toate acestea au avut loc pana la batalia de la Grunwald cand Castelul Insula-Trakai si-a pierdut importanta si a devenit o simpla resedinta.
Am patruns in curtea interioara a castelului unde ne-am amestecat in multimea zgomotoasa de turisti care intrau si ieseau ca un roi de albine din cele 13 expozitii prezentate publicului larg.

Ne pregateam sufleteste pentru incursiunea medievala, si, pana sa patrundem in interior,

ne-am amuzat fotografiindu-ne in custile metalice de tortura aflate in curtea interioara.

Gata, eram detinuti sau proscrisi…am iesit repede din acest “rol” pentru ca ne asteptau sali si galerii,  coridoare secrete, incaperi mobilate, colectii diverse, vitralii si tablouri si cate si mai cate erau expuse acolo.

Am intrat printr-o poarta masiva de lemn, nu, nu am batut la usa pentru ca era deschisa

si am zarit o veche fantana, tot de lemn.

In partea centrala sunt amenajate 16 sali unde sunt expuse colectii de ceasuri, portelanuri

si sticla,

dovezi numismatice,

artefacte arheologice, manuscrise si publicatii rare, lucrari ale artizanilor vechi si artisti, dar si  arme,

cavaleri in armura,

domnite invesmantate in portul traditional

sau alte lucruri care reflecta istoria Lituaniei.

Am mers prin fiecare dintre aceste sali, trecand prin coridoare mai  intunecate

sau mai luminoase

si am vazut piese de mobilier foarte bine conservate.

Deja povestea medievala incepuse; ajunsesem chiar si in dormitorul care ascunde atatea povesti de dragoste, nu? Patul are doua tablii minunat pictate...

Mergem mai departe? Pentru ca avem atatea incaperi de explorat!
De exemplu, acum pot sa va invit la masa

sau intr-o camera de zi.

Iar aici, uite-ne chiar in Sala Ducala, Sala Tronului in fapt.

Recunosc ca m-a impresionat foarte mult ceea ce am vazut si aflat despre istoria poporului lituanian. Mereu vin lucruri noi care te apropie de alti oameni, de popoare si povestea lor si a locurilor istorice de parca ai sentimentul unei apropieri, mai degraba decat al unei incursiuni in trecut.

Am iesit din Castelul Trakai pe o poarta masiva si inca gandindu-ma la viata si evenimentele din acele timpuri...

Cum ora de masa era demult depasita, ne-am propus sa cautam un local cu preparate traditionale ale karaitilor si cum “sursele” noastre ne indicasera un anumit restaurant, am plecat rapid acolo.

Si sa nu va inchipuiti ca, la prima vedere, este un local iesit din comun, dar preparatele lui sunt recomandate pe site-urile turistice. Am ales sa mancam la “Kybynlar”,

o terasa cocheta unde erau asezati deja multi turisti. In asteptarea comenzii, am studiat cu atentie meniul. Am constatat ca abunda preparatele din cartofi. Cele mai gustoase pareau a fi “kibinai”, un fel de galuste din cartofi fierti, umplute cu carne tocata sau cu branza de vaci.

Mai sunt unele umplute cu fructe care sunt numite “ceburekai”. Toate seamana foarte bine cu coltunasii romanesti clasici. Pe lista de preparate erau si destule cu ciuperci, fie ca umplutura fie ca garnitura, noi am preferat pentru inceput o salata verde care imi facuse cu ochiul de prima data.

Mancarea a fost foarte buna, servirea prompta si personalul deosebit de amabil. Pentru o siesta linistita, am ales sa ne indreptam, pentru o plimbare, spre un micut cartier

situat foarte aproape de locul unde parcasem masina…

Ce clipe linistite…tihnite…minunate…traiam din plin vacanta noastra lituaniana din care mai ne ramasese doar un pic: vizita orasului Kaunas!