Calatorie din Bergen spre Kristiansand-orasul care rade la soare si la...un palmier

Calatorie din Bergen spre Kristiansand-orasul care rade la soare si la...un palmier

Calatoria de la Bergen spre Kristiansand mi-a aratat, o data in plus, ca Norvegia este tara peisajelor magnifice,

a frumusetilor salbatice,

a muntilor acoperiti de paduri alpine si strabatuti de cascade,

a lacurilor de cristal si a tinuturilor intinse si nepopulate,

fiind locul unde te simti in echilibru cu natura si, mai ales, cu trairile interioare personale.

Drumul nu este deloc lung, cele doua orase se afla la doar 467 kilometri unul de celalalt, insa tinutul muntos si restrictiile de viteza (maxima este de numai 90 km/ora), au facut ca acesta sa dureze cateva ore bune, de necrezut, peste 9.

Alegerea alternativei lui, adica o alta ruta care trece prin Stavanger-orasul petrolului – pe care mi-ar fi placut sa-l vizitez, fie si doar ca tur de oras, ar fi insemnat, insa, inca doua ore in plus…

Pana la Kristiansand am mers pe autostrazi care pareau sa fi fost construite ieri,

am traversat tuneluri si poduri moderne, am trecut peste culmi acoperite cu zapada si gheata, chiar in plina luna iulie, pajisti unde doar noi si cerul mai eram la un moment dat si unde ne-am oprit imbatati de aerul curat si rece, am rulat pe langa ape linistite, zone intregi acoperite de flori de munte si

prin localitati cu acele casute norvegiene negre, de lemn, cu acoperisuri acoperite cu iarba si construite folosindu-se o tehnica speciala.

Iar din cate am aflat, aceasta tehnica presupune aplicarea pe structura de lemn, in exterior, de vata de sticla si scanduri, iar la interior de rigips sau lemn.

Acoperisurile cu iarba sunt tipice zonei scandinave si asigura o izolatie excelenta, un confort termic crescut. Nu orice planta sau iarba vor fi asezate pe acoperis, ci doar acelea care nu au nevoie de prea multa apa, cele care se “multumesc “doar cu ceea ce le ofera ploaia si precipitatiile, dar, in acelasi timp, pot rezista timp indelungat expunerii la razele soarelui.

Asadar, am facut destule popasuri si pe masura ce ne apropiam de Kristiansund, imi doream, parca, ca acest drum sa nu se mai sfarseasca.

M-a uimit si modul de comercializare a fructelor de padure. Pe marginea strazii, in fata casei, se afla o masuta de lemn unde descoperi fructe de padure asezate in cutii de plastic si, alaturi, un borcan de sticla cu capac in care lasi banii pentru ceea ce cumperi. Pretul este afisat, simplu, pe o bucatica de carton. Si pentru ca imi era pofta, am “cumparat” afine si am depozitat constiincios monedele in borcanul respectiv, alaturi de celelalte.

Intr-un sfarsit, am ajuns la Kristiansand - capitala regiunii Sørlandet - unde aveam o rezervare prin airbnb. Cazarea a fost extraordinara: un apartament de vis, confortabil, modern si prevazut cu o terasa intr-o casuta aproape de apa. Pretul a fost si el foarte bun: 54  EUR/noapte. Ne-a intampinat un norvegian simpatic, care s-a retras imediat dupa ce ne-a aratat apartamentul, situat la parterul vilei sale, dar nu inainte de a ne oferi informatii sumare despre oras si ceea ce puteam face intr-o zi de duminica, in care era organizata o mare sarbatoare cu concerte de muzica. Ne-am pregatit sa plecam repede, ca sa profitam de cele cateva ore bune libere si sa vizitam orasul pana la caderea noptii, asa ca am platit cei 54EUR, ne-am aruncat lucrurile inauntru, remarcand confortul deosebit: un living

care se continua cu un min-bar si o bucatarie utilata corespunzator.

Afara ne astepta terasa incantatoare, prevazuta chiar si cu gratar, doar ca noi aveam la dispozitie doar acea dupa-amaiaza si nu am putut sa ne bucuram de toate aceste conditii exceptionale.

Prin pozitia sa in sudul Norvegiei, intr-o regiune deosebit de frumoasa si intesata cu plaje si cabane de vacanta, Kristiansand ofera turistilor multiple posibilitati de distractie. Denumit pe drept cuvant “poarta” spre Riviera norvegiana, acesta  este un oras incantator si, mai ales, foarte cautat pentru 

clima sa blanda si pentru zilele cu mult soare, iubit, de aceea, in egala masura de cei mici si cei mari pentru zonele de scaldat, parcuri sau locurile de distractie din apropierea lui.

Intr-adevar, sudul tarii are zone ceva mai calduroase in timpul verii, ceea ce reprezinta o binefacere pentru locuitorii sai si pentru toti cei care isi petrec concediile aici, pentru ca, sa nu uitam, cea mai mare parte a teritoriului este situata dincolo de Cercul Polar.

Noi am urmat insa sfaturile norvegianului si am plecat repejor pe malul apei admirand resedintele noi si  elegante precum si locurile special amenajate unde se putea face plaja.

Barcutele sau iahturile locuitorilor, intr-un numar impresionant de mare sunt aranjate si “parcate” in imediata vecinatate. Chiar fara gluma: exact cum stau la noi masinile intr-o parcare, tot asa erau randuite cu grija acele ambarcatiuni, intr-o zona special amenajata pe apa.

La primul pod am schimbat directia

si am traversat un cartier

cu frumoasele si, deja, interesantele casute norvegiene din care localnici ieseau grabiti si se indreptau spre locul de sarbatoare.

I-am urmat si am ajuns mai intai la Teatrul orasului

si, in sfarsit, intr-o piata mare, patrata, unde de jur-imprejur se aflau importantele cladiri ale comunitatii: Primaria,

Oficiul de Turism

si marea Catedrala din Kristiansand, 

toate situate in centrul orasului; acesta mai este cunoscut si sub denumirea de “Kvadaturen”, adica “patrulater”, pentru ca a fost proiectat cu o retea stradala deosebita, rectangulara. Toate strazile sunt perpendiculare unele fata de altele, ca in Lumea Noua.

Catedrala, distrusa de-a lungul timpului de doua incendii si de atacul german din aprilie 1940, ulterior refacuta, domina piata prin dimensiunile sale gigantice: 79 metri lungime si 39 metri latime; iar turnul sau are o inaltime de 70 metri.

A fost construita in stil neogotic dupa proiectul arhitectului Henrik Thrap-Meyer si a fost finalizata in anul 1885. Initial  catedrala a fost prevazuta cu 2029 locuri, dar numarul acestora a fost redus la 1000.
In fata ei se afla o minunata fantana care, parca, te imbie sa mai poposesti in aceasta piata.

De aici am pornit spre Piata de Peste strabatand Markens gate, strada principala a orasului, unde se afla multe magazine,

cafenele si restaurante.

Am descoperit un Mc Donalds intr-o cladire cu o arhitectura putin neobisnuita, de templu antic.

Dar cel mai spectaculos lucru din peisaj, la care nu m-as fi asteptat pentru nimic in lume, a fost...ce credeti? Un palmier! Da, da, chiar asa, un palmier.Hm! Cum trebuie protejat in timpul iernii, "reteta", dar si munca, este sa il transporte si il puna la adapost. Vare apare ca fiind viguros si puternic!

Chiar si cladirea in care se gaseste PWC este inedita, chiar simpatica.

La Piata de Peste am ajuns relativ usor, doar strazile au o geometrie regulata si parca iti arata drumul pas cu pas. Ba chiar am descoperit Muzeul si  Biblioteca orasului.

Era soare peste tot si multa lume vesela care se ingramadea sa ajunga la concertul organizat special pentru acea ziua de sarbatoare. Pana acolo, am mers si de-a lungul orasului vechi, prin Posebyen - o zona care pastreaza case mici de lemn,

cu o arhitectura incantatoare, si care au “supravietuit” incendiului din 1892. In acest cartier, devenit azi zona rezidentiala,

au locuit candva militarii garnizoanei si insasi denumirea de Posebyen poarta ceva din trecut; numele sau provine de la verbul “reposer”, adica a se odihni, ceea ce nu trebuie sa ne mire, avand in vedere ca in armata, pe acea vreme, se utiliza limba franceza (era vremea epocii napoleoniene).

Piata de peste, “Fiskebrygga” aminteste de vremurile de odinioara, prin acele casute caramizii,

cu diverse obiecte agatate in fel si chip de fatadele lor,

si atrage turistii cu varietatea produselor marine oferite (pesti sau fructe de mare).

Nu departe de piata, pe mal, in port, se afla o cladire cu o arhitectura cu totul aparte, ocupand o suprafata de 16.500 metri patrati. Acesta este Centrul de Arte Performante Kilden - sediul Teatrului Regional Agder, Orchestrei Simfonice Kristiansand si Operei Sor, dar si locul de desfasurare al evenimentelor culturale din sudul Norvegiei.

Sala de concerte, una din cele mai frumoase din intreaga Scandinavie, este prevazuta cu 1170 locuri si are o acustica speciala. De fapt, cum am remarcat, in toate tarile scandinave exista o preocupare aparte pentru muzica si, mai ales, pentru cladirile salilor de concerte: toate sunt mari si spectaculoase prin arhitectura. Cladirea este placata la exterior cu placute ondulate de stejar. Fabulos!

Ultimul obiectiv turistic vizitat a fost Fortareata Christiansholm Festning

in apropierea careia se afla si Fantanile de granit realizate dupa conceptia originala a lui Kjell Nupen.

Initial, in anul 1628, a fost construit un fort la gura fiordului iar in 1640 o fortareata permanenta pentru intarirea aliantei danezo-norvegiene impotriva agresiunii tarilor vecine. Dupa ce regele danez Christian al IV-lea a intemeiat orasul in 1641, conferindu-i statutul de targ si acordandu-i diverse privilegii comerciale, a fost ridicata, ceva mai tarziu, si fortareata Christiansholm Festning in Portul estic (Ostre Havn) de catre arhitectul-general Willem Coucheron, la comanda regelui Frederic al III-lea. Aceasta este considerata, azi, ca fiind a treia din Norvegia dupa cea din Oslo – Akershus (vezi postarea despre Oslo) si Bergenhus (din Bergen). 

Am aflat ca aici, in anul 1807, in timpul razboaielor napoleoniene, a fost respins atacul si alungat vasul britanic Spencer, dar, din pacate, cetatea a fost aruncata in aer si distrusa. Ea a fost dezafectata in 1872 in baza unui decret regal si supusa, ulterior, unor reamenajari majore.

In curtea interioara am patruns printr-o poarta de piatra

si am vazute expuse cele 8 tunuri de bronz care s-au mai pastrat. Intrarea este libera si aici se desfasoara vara o serie de evenimente culturale.

Am revenit in oras, dar nu inainte de a explora zona de agrement din jurul fortaretei unde, in acea zi, persoane pricepute construisera din nisip ud mai multe statui uriase. Cat timp vor dura? Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuia sa stam mai mult in zona!

De aici ne-am strecurat, repede-repede, printre localnici sa prindem un loc mai bun pentru concert. A fost ceva original: o reprezentatie pe un canal urmarita de spectatori de pe poduri suspendate si din barcute. Minunat! Nu l-am vazut pana la final pentru ca, taman se lasa seara si trebuia sa revenim la “baza”, in casuta noastra inchiriata.
In dimineata urmatoare ne-am luat ramas bun de la Norvegia si ne-am pregatit pentru o noua provocare: traversarea Marii Nordului avand destinatia Hirtshals cu un ferry-boat apartinand companiei Color Line.

Aici se termina a doua mea “aventura norvegiana” si tot de aici incepe o alta poveste frumoasa. Dar, stiti vreo poveste care nu este frumoasa?