Ostersund...Nasturele verde din "Orasul zapezilor"

Östersund...Nasturele verde din "Orasul zapezilor"

“Everything we do, we do to make people enjoy our city” 

 Centrul de informare turistica Östersund

Exista numeroase destinatii turistice la care, atunci cand stabilesti un itinerariu de vacanta, nu te gandesti ca vei si ajunge sa le vizitezi neaparat; si nu pentru ca acestea nu au curiozitati sau mistere, dar pur si simplu sunt situate, poate, prea departe, in afara celor mai circulate rute de calatorie. Asa a fost pentru noi Östersund, un oras suedez surpriza, pe care l-am ales pentru pozitia sa convenabila in drumul spre Norvegia. Veneam de la Rovaniemi (Finlanda) si tinta noastra era Kristiansund, in fapt, punctul de plecare pentru parcurgerea Drumului Atlanticului. Dar pana acolo era cale lunga si a trebuit sa ne oprim aici, in Östersund, in provincia Jämtland si sa facem un popas de o zi si jumatate; iar de indata ce am ajuns, am realizat ca am facut cea mai inspirata alegere.
La Pensionat Björnen am ajuns  fara probleme si nu mica ne-a fost mirarea cand am vazut ca se afla aproape atat de Gara centrala, cat si de marginea Lacului Storsjön. Stiti ce se spune despre acest lac? O legenda povesteste ca in el se ascunde o creatura asemenea unui sarpe, care ar putea fi considerat "fratele suedez" al monstrului din Loch Ness. Acest monstru a fost, si el, cautat cu asiduitate de o companie fondata in acest scop in 1894, iar ulterior desfiintata, ca urmare a cercetarilor esuate.

Am parcat masina in spatiul alocat pensiunii, care este comun cu cel al Hotelului Algen si am urcat bagajele in camera micuta si mobilata simplu, in stil nordic, lasandu-le asa, nedespachetate. Pretul unei nopti de cazare aici a fost de 695 SEK, adica aproximativ 66 EUR.

Am plecat repede de la pensiune coborand spre lac pe straduta pietruita care ne-a purtat aproape direct spre debarcader. Pana acolo, am strabatut un cartier cu imobile ce aveau doar 2-3 niveluri.

Erau niste mici bloculete simpatice, din caramida rosie. Nu se auzea nimic, nu se vedea nimic, eram doar noi, cartierul si linistea; am inceput sa ne intrebam nedumeriti unde sunt oamenii, claxoanele si zgomotele

omniprezente in orice coltisor de oras de pe la noi. Foarte aproape de lac, am descoperit si resedinte deosebit de frumoase si ingrijite, adevarate conace

care se aliniau tacute unul langa altul, fiind asezate paralel cu calea ferata, pana la port.

Nici portul nu era animat la acea ora si puteam studia nestingheriti ambarcatiunile ancorate la mal.

Dupa ce l-am cercetat cu minutiozitate, curiozitatea ne-a impins sa intram intr-o cladire unde artisti locali expuneau creatii diverse, obiecte de uz casnic in special.

Din port am urcat, pe o alta straduta, direct spre centrul orasului, unde era zarva mare spre deosebire de linistea din cartierele vecine.

Aici se afla in plina amenajare o piata cu specific italian “Italian village” unde, pentru doua zile, puteau fi degustate specialitati culinare traditionale din celebra Cizma peninsulara.
Cum prima noastra tinta era Centrul de informare turistica (Rådhusgatan 44), ne-am continuat cautarea, pentru ca eram foarte hotarati sa aflam cum putem petrece o zi in Östersund - acest mic oras situat intr-o provincie renumita pentru statiunile sale de iarna si, bineinteles, cunoscuta pentru ca aici se desfasoara o multime de campionate, printre care si mondiale, pentru sporturi precum schi fond, patinaj viteza sau biatlon. De aici i se trage si denumirea de "vinterstaden", adica "orasul de iarna".
Iata ca am descoperit si Centrul de informare turistica

aflat fata in fata cu  Primaria din Östersund - un colos din caramida visinie si acoperisuri rosii -

iar la mica distanta se afla Muzeul orasului, gazduit de cladirea Bibliotecii vechi.

Surprizele placute s-au tinut lant; am dat si de gimnaziul din localitate

si de Biblioteca publica noua.

Dorinta de a afla ne-a dus inainte si pentru cateva momente, am intrat in cladire unde stapane erau, asa cum ne asteptam, linistea si ordinea desavarsita.

Ne gaseam deja in zona campusului universitar, care are dimensiuni impresionante: am numarat 6 cladiri asezate in careu si separate prin zone intinse de verdeata.

In fata lor troneaza sediul Universitatii din Östersund, numita Mid Sweden University College (Mitthogskolan), infiintata in 1993.

Tot in zona ni s-a dezvaluit si Biserica Mare a orasului, Stora Kyrkan, construita dupa proiectul arhitectului Lars Israel Wahlman si care a fost inaugurata la 14 iulie 1940 de episcopul Torsten Bohlin.

Altarul acestei biserici impresioneaza prin grandoarea unei fresce pictate ce acopera o suprafata de 170 metri patrati . Ea a fost realizata de profesorul Hilding Linnqvist intre anii 1939-1940.

La doar 800 de metri de aici se afla Biserica veche din Östersund care, din pacate, era inchisa atunci cand am ajuns. Dar cladirea are o poveste interesanta pentru ca se zice ca a fost construita „într-o gradina de varza deasupra fermei doamnei Maior Borin”. Si deoarece orasul a gazduit multa vreme o garnizoana numeroasa, deci au fost cantonati aici multi militari, legenda pare a fi cat de cat adevarata.

Destul de aproape se afla cladirea Teatrului vechi din Östersund - o cladire colorata in galben-pai.

Plimbarea inapoi catre casa a trecut si pe strada pietonala Prästgatan, din centrul orasului, drapata cu flamuri colorate de voal si intesata de magazine si buticuri, cafenele si restaurante.

Pur si simplu ne-am lasat furati de peisaj intrand in atmosfera de sarbatoare pe care orasul a trait-o, mai ales, in ziua urmatoare.
A doua zi nu am fost nevoiti sa ne trezim la o ora matinala, avand in vedere ca locuiam aproape de Piata centrala. Am mers agale si ce-am gasit acolo? Un adevarat rasfat culinar italian, cu bunatati dintre cele mai gustoase. Micile chioscuri erau pregatite sa satisfaca cele mai pretentioase gusturi ale clientilor inca de la primele ore; chiar aveau pregatite diferite sortimente si preparate pentru cei care au intolerante alimentare sau diverse alergii. In fata lor, erau aranjate, ca la scoala, o multime de bancute de lemn natur decorate cu flori din loc in loc.

Oamenii, fara sa se grabeasca, se perindau pe la toate tarabele care mai de care mai atragatoare si raspandind o ploaie de arome ademenitoare. Ce-i drept, in ziua precedenta, imi facusem pofta cu celebrele köttbullar - chiftelutele suedeze care-mi placusera la nebunia cu ocazia vizitei anterioare in Suedia.

Azi traiam o “experienta gurmanda italiana pe pamant suedez”, ceea ce era si mai interesant. In incercarea de a savura o specialitate tipic italiana, m-am ales de dimineata cu o portie gigantica de “carbonara potatoes”

si frutta secca iar la pranz cu “pizzaiolo chicken” si 2 cannoli.

Preturile au fost foarte bune, neasteptat de bune pentru un astfel de eveniment, iar atmosfera de sarbatoare latina te facea sa te simti aici, in "orasul zapezilor", ca in Italia. Minunat!  Ne-am dezlipit cu mare greutate din piata care devenise asemenea unui furnicar si am trecut, in pas vioi, prin fata Teatrului nou din Östersund

catre obiectivul principal al zilei - un muzeu in aer liber, Jämtli, deschis in 1912.

Acesta este unul dintre cele mai mari din Suedia si cuprinde un ansamblu format din 60 de cladiri. Muzeul, realizat intr-o maniera interactiva, este format din diverse expozitii interioare iar la exterior, in aer liber, are multe case si ferme istorice populate cu animale. Expozitiile se adreseaza in egala masura adultilor cat si celor mici. Acestea cuprind mai multe perioade de timp, care ajung pana prin anii '75 , prima prezentand Ferma Lillhardalsgardan, care a fost atestata documentar in 1785. Un an mai tarziu, Regele Gustav al III-lea a fondat orasul Östersund. Pentru cresterea numarului de locuitori, s-au acordat celor care doreau sa se stabileasca aici o scutire de taxe pe o perioada de 20 de ani.
Modul original de expunere si prezentare al acestui muzeu creeaza senzatia unei calatorii in timp. Chiar cu aceste cuvinte sunt intampinati turistii la intrare “Become to be a time traveler!”
Fiecare din cladirile ce alcatuiesc muzeul are o destinatie specifica, este mobilata intr-un anume stil ce respecta rigorile epocii si este populata cu “personaje vii”, adica cu actori si figuranti costumati, care au rolul de a va da toate explicatiile la intrebarile pe care vi le puneti in fata exponatelor. Am vizitat, asadar, intregul complex care ilustreaza viata localnicilor din anii: 1785, 1824, 1895, 1942, 1956 si 1975.

Vizita a debutat cu o "sectiune muzicala " a acestui muzeu unde, pe langa o scena unde va puteti incerca talentul muzical,

puteti admira articolele de incaltaminte

sau imbracaminte excentrice

care au apartinut unor muzicieni cunoscuti - formatia KISS.

Bineinteles ca traseul este lung, va poarta prin portiuni de padure,

pe la mici ferme

cu vaci si capre

sau va aduce in fata unor minunate colectii de vase de epoca,

obiecte de mobilier,

camere intregi

sau doar paturi,

camere de zi de altadata,

ingeniozitati neasteptate,

camere amenajate in atmosfera anilor '70-'75

sau altele ce amintesc de timpuri mai vechi.

Sunt reconstituite bordeiele de pamant ancestrale

in care viata nu era tocmai usoara.

Iar trecerea dintre o perioada si alta este facuta intr-un mod foarte ingenios, urcand pe niste scari intr-un sens sau altul incat nu realizezi ca ai sarit peste cativa ani buni.

Fiecare detaliu este gandit si realizat cu minutiozitate tinand cont de tot ce caracterizeaza perioada de timp in care te afli la acel moment. Sunt prezentate obiecte tipice si pe care oricare dintre noi le poate recunoaste imediat. Da, am trait momente de nostalgie!

Cea mai emotionanta amintire din vizita acestui muzeu este legata de o casa mobilata in care am intrat chemata parca de muzica placuta care se auzea incetisor dinauntru.

Cand am pasit in interior, am gasit asezati, la o masa, ca intr-o familie, mai multi tineri si tinere imbracati in diferite costume de epoca.

Si pentru ca am vrut sa aflu ceva referitor la cusutul hainelor si am intrebat despre asta un barbat, acesta s-a apropiat si m-a invitat sa iau loc. Imediat a inceput sa faca o demonstratie la vechea masina de cusut. Dupa ce a terminat, a tras de micul sertar din stanga si a scos, dupa ce a cautat ceva timp, un nasture verde pe care mi l-a intins. A zambit si mi-a spus ca este tot ce a gasit sa-mi daruiasca. M-a miscat profund gestul lui si i-am retinut bucuria revarsata in ochii ca cerul senin, cand rascolind prin sertar, a gasit nasturasul acela. Ceea ce stiu este ca atunci cand oamenii vor sa-ti daruiasca ceva, gasesc, in mod sigur, un flecustet, dar cel mai important lucru este ca micutul obiect reprezinta o particica din sufletul sau bun. Categoric ca pentru cei mai multi este o intamplare banala care poarta totusi pecetea insolitului, dar pentru mine acel gest cald a fost ceva neasteptat, ceva ce nu voi uita nicicand. Am iesit atat de incantati din acest muzeu, am aflat atatea lucruri despre cum au evoluat multe obiecte familiare de-a lungul timpului, pe scurt, am trait deodata o minunata experienta culturala, in fapt, o adevarata "calatorie in timp"...
Si, cu tristete, am ajuns si la momentul in care scurtul popas suedez a luat sfarsit. Categoric, dupa aceasta vizita, desi scurta, pot afirma cu tarie ca Östersund va poate surprinde ca fiind o minunata experienta turistica: aici veti gasi mereu ceva de facut, fie vara cand puteti inota sau face drumetii, fie iarna cand puteti patina sau schia, dar oricand veti gasi muzee sau locuri de distractie care sa va raspunda la intrebarea "De ce sa ma opresc aici?"
Pentru mine, cu siguranta, Östersund va avea, pe langa toate aceste lucruri minunate, ceva in plus: va ramane pentru totdeauna  "orasul nasturelui verde".