Skagen...Cu un picior în Skagerrak si celalalt în Kattegat…pe plaja argintie din Grenen

Skagen...Cu un picior în Skagerrak si celalalt în Kattegat…pe plaja argintie din Grenen

”Tumultos si adesea capricios, cursul istoriei vikinge nu s-a lasat cuprins intr-o singura matca. Izvorand si purtandu-si apele, vreme de cateva secole, in peisajul scandinav, el a trecut dincolo

 de hotarele tarilor nordice, intretaindu-se si ingemanandu-se cu istoria unor popoare

 mai apropiate sau mai indepartate”.

Vikingii de Cornelia Bercin si Alexandru Popescu 

Calatoria noastra prin Norvegia se terminase cu o seara inainte, in Kristiansand, o asezare fermecatoare si plina de surprize neasteptate. Iar dimineata am luat un ferry care ne-a dus in portul danez Hirtshals si, de aici, am plecat “pe patru roti” spre destinatia finala: Skagen, un orasel mic, situat in punctul cel mai nordic al Jutlandei-Danemarca.
Micuta localitate are 1001 de motive sa atraga vizitatorii: plaje intinse, aproape salbatice, desertice si acoperite de dune de nisip, buncare germane datand din al Doilea Razboi Mondial, muzee, restaurante cochete si terase primitoare. Anual vin aici aproximativ 2 milioane de turisti. De ce in numar asa mare? Pai, aici, la Skagen, se afla punctul de intalnire intre Marea Nordului si Marea Baltica; iar ceea ce sporeste farmecul acestei statiuni estivale este faptul ca apa celor doua mari, avand densitati diferite, nu se amesteca, fiind in permanenta separate de o linie de valuri albe care se izbesc violent. Daca ajungeti in partea ingusta din capatul peninsulei, va veti putea aseza “cu un picior în Skagerrak (parte a Marii Nordului ) si celalalt în Kattegat, (parte a Marii Baltice)”. Si astfel, in fata ochilor, ti se deruleaza un adevarat spectacol al naturii in care “doua culori” contrastante se “privesc“ fata in fata, fara a deveni una singura. Valuri puternice se lovesc din cauza curentilor de apa foarte puternici, care au directii opuse si, de aceea, in zona aceasta inotul este interzis.

Kattegat era, conform legendei vikingilor, si un sat din sudul Norvegiei, situat pe un fiord spectaculos, unde locuiau in secolul al IX-lea Lagertha si Ragnar Lothbrok, impreuna cu copiii lor. In realitate, nu exista si nu a existat vreo localitate numita Kattegat in Norvegia, dar povestea din serialul “Vikingii” aminteste de Kattegat ca fiind tinutul Lagerthei. Si, daca vrem sa fim corecti pana la capat, trebuie precizat si faptul ca nici filmarile nu au fost facute aici, in Danemarca, ci in Irlanda, in comitatul Wicklow, langa Dublin. Fiordul irlandez Killary Harbour ofera toate conditiile pentru minunata legenda vikinga si pot confirma ca peisajul este superb (am avut fericita ocazie de a fi la fata locului si de a descrie panorama in postarea despre Dublin).

Skagen este cea mai renumita statiune turistica daneza, foarte cautata pentru climatul ei special, evident mai calduros. Tocmai temperaturile inregistrate aici, mai ridicate decat in restul intregii tari, i–au atras pe cei mai bogati locuitori ai tarii si i-au determinat sa-si construiasca resedinte de vara si vile cochete. Iahturile lor pot fi admirate in port incat, privind in larg, poti avea momente in care te intrebi daca nu cumva te afli la Monte Carlo.

Peisajul inedit si soarele, care straluceste puternic destul de multe zile pe an, au exercitat o adevarata magie asupra unui grup de pictori scandinavi care, atrasi de plajele nisipoase, argintii, s-au stabilit aici. Cofondatorul comunitatii de artisti, care s-au adunat la Skagen in fiecare vara, intre anul 1875 si sfarsitul secolului al XIX-lea, a fost Michel Ancher, alaturi de care s-a remarcat sotia sa, pictorita Anna Ancher. Aceasta scoala nordica de pictura impresionista, cu influente de curente realiste precum ale Scolii de la Barbizon, a adunat pictori cu stiluri diferite iar acest fenomen artistic poate fi considerat un fel de “Saint-Paul-de-Vence scandinav”. 

Prezenta grupului de artisti “Skagen” a fost benefica micii localitati intrucat a impulsionat mestesugarii locali, comertul de arta si a determinat aparitia multor galerii de artizanat si bricolaj.

Farmecul inedit al acestei asezari a atras chiar si familiile regale, care au frecventat statiunea ani de-a randul; Christian X si Regina Alexandrine si-au construit aici o minunata resedinta de vara, Klitgaarden, care a fost terminata in 1914 si unde au petrecut vacante impreuna cu multi prieteni din alte monarhii europene.

La Skagen se afla si cea mai mare comunitate de pescari din Danemarca. Pescuitul de heringi a fost principala ocupatie a acestora si, evident, ea a constituit, cum era si firesc, una din temele cele mai abordate de “pictorii de la Skagen”.

In plus, ce interesanta poate fi o vizita aici si in timpul Festivalului pasarilor, care sosesc in luna mai a fiecarui an si isi depun oualele in cotloane ascunse!

Incepand cu anul 2005, acestui eveniment i s-au conferit dimensiuni noi si este asteptat si sarbatorit an de an cu fast. In fapt, toata actiunea se desfasoara pe promontoriul Grenen din Skagen unde se aduna pasarile inainte de a migra spre Suedia, acesta fiind considerat cel mai bun loc de observare si urmarire a acestui fenomen. Asa ca, sa nu va speriati daca zariti vreo zburatoare ce va taie drumul chiar si in plina vara!

Pana la Promontoriul Grenen, am vizitat Biserica Veche din Skagen sau Biserica Ingropata (Den Tilsandede Kirke), care este chiar la propriu acoperita cu nisip de furtunile si vanturile care, sufland puternic an de an au facut ca locuitorii sa paraseasca locasul de cult lasandu-l prada naturii care incet, incet a luat-o in stapanire, lasand la vedere doar turnul alb de deasupra dunelor.

Am lasat masina in parcare - gratuita - si am ajuns, pasind pe nisip si printre dune, la biserica. A fost o plimbare interesanta: daca nu esti obisnuit cu desertul, simti cum iti fuge pamantul de sub picioare. Biserica, alba si tantosa, se zareste de la distanta. Zona din fata ei era puternic animata: multa lume, galagie, turisti care intra, altii ies si peste tot nisip, nisip si iar nisip albicios si foarte fin.

Povestea ei incepe la sfarsitul secolului al XIV-lea cand comunitatea a construit, in afara satului, o biserica din caramida cu un turn inalt cunoscuta sub numele de Biserica St. Lawrence, dupa numele patronului marinarilor.

Nisipurile migratoare au acoperit-o treptat si, in urma procesului de desertificare care a avansat mereu, cu toata lupta credinciosilor de a nu fi inghitata de nisip, in anul 1795 biserica a fost demolata. Din aceasta s-a pastrat doar turnul si, evident, toate obiectele de valoare, mobilier, decoratiuni, artefacte care au fost stranse si salvate. Vina cea mai mare se pare ca o are o duna miscatoare, Mila Råbjerg, considerata a fi cea mai mare din nordul Europei si care continua sa migreze spre est-nord-est catre Kattegat, cu o rata de peste 15m pe an. Aceasta l-a inspirat si pe scriitorul danez H.C.Andersen sa scrie “O poveste de pe dealurile de nisip”. Dar stiti care este cel mai neasteptat lucru? Biserica ingropata candva de nisip, este acum, toata inconjurata de verdeata. 

Plecand mai departe, spre promontoriul Grenen, plaja desertica, golasa ca un pui de gaina, este acoperita de buncare germane

construite pentru apararea impotriva Norvegiei, insa drumul si privelistile sunt magnifice.

In 2008 Martin Nielsen si Christian Forman Hansen au amenajat un mic muzeu privat într-un buncar german, de tip Regelbau 638, care a fost folosit in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial ca infirmerie pentru tratarea soldatilor raniti. Acesta este unul dintre cele 159 de buncare, situate foarte aproape de varful promontoriului Grenen.

Din pacate nu l-am vizitat, l-am studiat doar pe exterior

si ne-am indreptat spre Farul Vippefyr unde poate fi vazut un mic muzeu al pasarilor.

In vechime, traficul corabiilor prin stramtoarea Kattegat era destul de greoi si a constituit un motiv de spaima chiar si pentru cei mai priceputi marinari . Pentru siguranta calatoriilor s-au construit mai multe faruri, care sa lumineze calea navigatorilor. Astfel, in 1627 s-a inaltat  Vippefyr Skagen, un far basculant, apoi acesta fost inlocuit in 1747 cu Farul Alb Skagen, in 1858 cu Farul gri Skagen si, in sfarsit o noua constructie in anul 1956. La inaltimea celui de-al 22-lea metru steagul Danemarcei se valureste acum maiestuos.

Plimbarea pe plaja fost minunata, dar scurta, pentru ca si orasul trebuia vazut macar, asa, in trecere.

Skagen este usor de parcurs pe jos si, oricat ati incerca, nu veti reusi sa va pierdeti pe strazile inguste si foarte curate care se intretaie in multe locuri. Casutele sunt absolut fermecatoare, galbene precum un galbenus de ou,

de dimensiuni relativ mici si foarte asemanatoare ca arhitectura.

Atmosfera este calma, dar, la un moment dat, pe una din strazile acelea linistitite am auzit ropote de rasete; am vazut adunati multi copii care gesticulau si purtau in manute bomboane. Cand ne-am apropiat, am constatat ca ceea ce ii starnise si adunase acolo pe turistii de toate varstele era o fabrica artizanala de bomboane.

Toate lumea se impingea curioasa sa vada cum se prepara toate aceste bomboane. Cei trei angajati pusesera la punct un adevarat spectacol si, in acest mod, prezentau celor interesati intregul “proces tehnologic”.

La sfarsit se ofereau si mostre gratuite,

iar pofticiosii puteau sa cumpere din “sarja” fabricata chiar sub ochii lor.

Si nu numai; in incaperea alaturata erau frumos randuite si expuse toate sortimentele de bomboane care se fabricau manual aici.

Deci, asteptati-va ca Skagen sa va intampine si cu surprize “dulci”...

In final, mi-a placut mult orasul care “rade” relaxat la soare

si in care peste tot simti, respiri si traiesti atmosfera vacantei linistite si fara de griji.

Plimbandu-te pe strazi si admirind casutele galbene, de mici dimensiuni, gandul iti zboara in lumea povestilor lui Andersen.

Aici, totul poarta amprenta unei vieti linistite si asezate, iar apa marii, aflata la doi pasi, intregeste “ilustrata” numita Skagen.

Am petrecut numai cateva ore in zona, dar m-as intoarce mereu la Skagen pentru peisajul salbatic si plajele argintii,

pentru cerul albastru si “marile” involburate, pentru soarele care se strecoara vara prin toate colturile promontoriului. A fost aidoma unui vis…un vis de iulie pe taramul mistic al vikingilor.