Din Vilnius am pornit spre Kaunas dimineata devreme, cand soarele abia se aburca peste acoperisurile caselor "adormite" si cufundate intr-o toropeala din care, parca, nu mai reuseau sa iasa chiar daca ceasul ticaia de zor inainte. Stiam din zilele petrecute aici ca, in curand, totul va deveni un furnicar. Ne doream sa ajungem la Kaunas, "capitala culturala" a Lituaniei, si sa petrecem acolo macar 4-5 ore desi, in aceeasi zi mai aveam de parcurs, conform planurilor facute de acasa, inca un drum pana la destinatia finala, Riga.
Ne-am incadrat pe autostrada A1 si am parcurs cei 103 kilometri in tihna, foarte relaxati si veseli, ba chiar am facut un scurt popas cand ne-am oprit sa cumparam benzina (1,5 EUR/l). Era o vizita neprevazuta in agenda vacantei noastre, dar ca multe altele de acest gen pe care le-am facut "calatorind pe patru roti", ne-a oferit surprize dintre cele mai frumoase.
Kaunas este un oras cu radacini adanc infipte in istoria medievala atat de zbuciumata a Lituaniei. Candva, pentru o scurta perioada, a fost chiar si capitala tarii. O legenda veche spune ca orasul a fost intemeiat de un grup de romani condusi de o ruda a imparatului Nero care, impreuna si cu familia, au fugit din Roma de frica de a fi ucisi si s-au asezat aici, iar numele, se pare, ca i-a fost dat dupa cel al unuia din cei trei fii ai liderului, viitoare capetenie, Kunas.
Kaunas a trait si o istorie zbuciumata: a fost atacat si asediat de Cavalerii Teutoni, de suedezi si de rusi, asezarea a fost strabatuta de Napoleon in timpul campaniei din Rusia. Azi, el ne apare ca o urbe aerisita, cu cladiri frumoase si cu oameni calmi si foarte amabili in a-ti oferi informatiile turistice de care ai nevoie si, parca, nimic din ceea ce a fost nu aminteste de timpurile grele de altadata. Recunosc ca l-am indragit de cum am coborat din masina si mi-a facut o placere deosebita sa ma plimb, in ritm domol, pe strazile animate de turisti, "presarate", printre spatii verzi, cu cafenele si mici restaurante sau magazine.
Primul obiectiv vizat a fost Castelul Kaunas (Kauno pilis), foarte bine amplasat strategic pe malul raului Neris si pe care il zaresti de indata ce patrunzi in orasul vechi. Prima sa atestare documentara dateaza din 1361. Construit in timpul domniei Marelui Duce Kestutis, tatal lui Vytautas cel Mare, acesta este singurul castel din Lituania prevazut cu doua randuri de ziduri de aparare cu o grosime de 2 metri si o inaltime de 13 metri. Distrus de Cavalerii Teutoni, ceva mai tarziu a fost supus unor restaurari numeroase, gratie carora castelul apare vizitatorilor intr-o forma foarte apropiata de cea originala.
Minunatul Castel Kaunas si-a pierdut din importanta in 1408, cand Regele Vytautas cel Mare i-a acordat locului drepturile Magdeburgului, o forma de drept urban care se refera la autonomia sa si la protocoalele comerciale care i-au garantat ascensiunea, orasul devenind astfel un centru comercial regional.
Am pasit pe podul de lemn, Podul lui Vytautas cel Mare, cunoscut altadata sub numele de Podul Aleksotas, care ne-a dus pana in fata intrarii in castel. Aici se afla o statuie, “Soldatul Libertatii”, care este emblema statului lituanian ce apare si pe moneda de 1 euro lituaniana, opera a trei autori: sculptorul Arunas Sakalauskas, artistii Boris Krylov si Olesius Sidorukas din Ucraina.
De indata ce am cumparat biletele (2,50 EUR pentru adulti si 1,20 EUR pentru copii, studenti si varstnici), un barbat de constitutie robusta, auzindu-ne vorbind, s-a apropiat de noi si ni s-a adresat –culmea- in limba romana. Ne-a oferit cateva explicatii sumare despre castel si, la plecare, dupa ce am incheiat vizita, ne-a asteptat politicos si ne-a oferit o carte postala timbrata care putea fi expediata spre orice destinatie europeana cu conditia sa fie scrisa si trimisa in aceeasi zi. Ceea ce am si facut. Dar, cum oare de ni se adresase in limba noastra? Chiar si asa, cu multe greseli de exprimare? Nu veti ghici, asa ca va spun eu: era casatorit cu o moldoveanca de peste Prut si i-a facut placere sa cunoasca pe cineva din Romania - tara despre care i se vorbise mult in familie. Cartea postala daruita de acest necunoscut a ajuns cu bine la destinatie, intr-un sat, undeva prin sudul Olteniei. Iar noi, si in Kaunas, am trait sentimentul ca intalnim in viata, in diferite colturi ale lumii, oameni straini care simt nevoia, doresc neaparat, sa iti ofere ceva, fie si simbolic. Si, intr-adevar, pe acesti necunoscuti, asa simpli, nu-i vei vei uita niciodata pentru ca obiectul micut, acel “ceva”, este chiar o parte din inima lor calda si sincera…M-am mai intalnit cu acelasi sentiment, s-a mai intamplat chiar in acest concediu, in Ostersund, Suedia la Muzeul Jamtli, dar aceasta va fi o alta poveste.
Muzeul are expozitii interactive, ingenios realizate, care va pun in dialog direct cu istoria intregii Lituanii. La primul etaj al turnului pot fi vazute imagini ale castelului din diferite perioade,
alaturi de exponate originale sau reconstituite si multe artefacte asezate in cutii de sticla (sageti, topoare, fragmente de obiecte ceramice). Haideti sa facem impreuna primii pasi si sa vedem cum era pe atunci viata la castel; in prima incapere, in fata obiectelor de tortura, am incercat o senzatie de spaima, dar m-am gandit rapid ca poate oamenii gresisera si trebuiau pedepsiti pentru faptele lor.
Coborand si privind spre subsolul de piatra abia luminat de cele cateva becuri amplasate in zilele noastre, ma tot minunam: oare cum au putut locui oamenii aici?
Erau locuri ascunse, care pe moment inspirau groaza si teroare, dar curiozitatea mai mereu invinge si, normal, am mers mai departe strabatand galerii si coridoare secrete.
Intr-o alta zona a castelului va puteti simti sau participant sau observator - depinde in ce ipostaza doriti sa va incadrati: ca “razboinic” ce lupta contra asediului Cavalerilor Teutoni, privind proiectiile video insotite de sunete precum nechezatul de cai sau zanganitul armelor sau alegeti sa fiti un spectator modern care urmareste doar evolutia si restaurarile castelului prin vizualizarile 3D realizate foarte ingenios. Tot atat de bine puteti sa va imaginati ca sunteti prizonier intr-o inchisoare medievala; si atentie: paza e vigilenta!
Sau poate este doar un razboinic vestit care isi apara stapanul?
Totul este reconstituit cu grija, respectand izvoarele istorice.
Cel mai important lucru este sa va rupeti de realitatea de afara si sa priviti, in timp, derularea cronologica a evenimentelor istorice, "fugind in timp" si imaginandu-va acolo...Noi chiar am profitat si ne-am "incoronat" ca regi! Ia priviti-ne cum suntem asezati in jilturi!
La etajul al doilea veti gasi tot felul de obiecte ce va fac sa va simtiti, cu adevarat, rezident medieval in Kaunas: vase, boluri, tigai si alte obiecte, tigla glazurata sau fragmente de faianta.
Si, daca veti privi pe un geam al castelului, imaginea de ansamblu este si ea foarte frumoasa.
Dupa Castelul Kaunas ne-am continuat drumul pana la Primaria veche, o cladire care parca strapunge cerul cu turnul sau inalt de 53 metri, fiind cunoscuta sub numele de “lebada alba”.
Construita in anul 1542, cladirea a cunoscut mai multe utilizari de-a lungul timpului.
A fost mai intai sediul guvernului local, apoi s-a metamorfozat si a devenit biserica intr-un anume moment al istoriei, ulterior adapostind depozitul artileriei, resedinta tarului, fiintand si ca locas de teatru si inchisoare. In zilele noastre, Primaria veche organizeaza diverse evenimente oficiale sau ceremonii. De indata ce am patruns pe sub portalul greu, am vazut cum se oficiaza o cununie civila in Kaunas.
Este adevarat ca nu toti turistii sunt interesati de primariile oraselor pe care le viziteaza. Dar daca va spun ca in Primaria din Kaunas se afla si un departament al Muzeului acestui oras, ce ziceti? Vizita nu dureaza prea mult, pretul este modic si sunt de vazut multe lucururi interesante in incaperile avute la dispozitie.
Veti putea beneficia si de explicatiile unor curatori ai muzeului, asa cum am avut chiar noi aceasta sansa.
O doamna foarte cumsecade ne-a condus peste tot
si ne-a furnizat multe informatii despre mobilierul expus
sau despre constructia cladirii. Ne-a aratat chiar si "colturile secrete", deschizandu-ne usi ferecate care ne-au permis sa vedem diverse unghere ascunse la prima vedere.
Am traversat incapere dupa incapere,
si au fost destule, dupa care am intrat in subsolul Primariei.
Am vazut pivnita,
descoperind multe alte exponate prin cotloanele subterane. Conditia ca sa le vedeti este clara: aveti curajul sa deschideti usa Primariei vechi!
La iesirea din Primarie se afla asezata o placa comemorativa, un omagiu adus cunoscutului animator lituanian, Wladyslaw Starewicz, adesea denumit European Walt Disney. Alaturi de placuta sunt expuse sculpturi care prezinta cele trei personaje principale de desene animate ale regizorului: un gandac, o furnica si o lacusta.
Am mai inconjurat o data Piata Primariei, unde nuntasii se bucurau de fericitul eveniment si am traversat-o urmand sa ne deplasam in directia opusa.
Piata Primariei este incadrata de o serie de cladiri cu fatade foarte frumoase
si bine conservate. Mi-au placut mult florile pentru ca, intr-adevar, sunt multe flori rosii bine intretinute.
De aici am luat-o pe strada Aleksoto
trecand pe langa cladiri care nu par a fi intr-o stare prea grozava.
Doream sa ajungem la Casa Perkunas, o cladire din caramida rosie a carei destinatie initiala se pierde in negura vremurilor.
Nimeni nu poate afirma cu precizie daca acest controversat edificiu gotic a fost Templul lui Perkunas - zeul tunetului - sau este vorba despre o capela sau chiar un oficiu hanseatic. Sapaturile efectuate de-a lungul timpului au adancit si mai mult misterul ce planeaza asupra lui; muncitorii care lucrau aici pentru restaurarea cladirii au descoperit un tablou de dimensiuni modeste, cam de 27 centimetri, dar care s-a pierdut ulterior, ce il reprezenta pe zeul Perkunas. Trebuie de asemenea precizat ca in Casa Perkunas s-a infiintat si a functionat primul Teatru Dramatic din Kaunas. In prezent, cladirea aparține gimnaziului iezuit si gazduieste Muzeul Memorial al poetului Adam Mickiewicz.
Foarte aproape de Casa Perkunas se afla Biserica Sfanta Gertruda sau Biserica Inaltarii Maicii Domnului, o biserica franciscana ridicata de Regele Vytautas cel Mare pe la 1400.
Lacasul de cult a fost inchis intr-un moment tulbure al istoriei si abia dupa 1924 si-a reluat serviciul divin.
Aceasta biserica este cel mai autentic si cel mai vechi monument lituanian in stil gotic.
Cat de frumoasa este panorama spre raul Nemunas, privind din fata bisericii! Si ce zona linistita este aici, in comparatie cu cea animata pe care aveam s-o intalnim curand!
Am revenit in Piata Primariei
si pe o latura a ei am dat cu ochii de statuia ridicata in onoarea poetului renasterii nationale, Jonas Maciulis, cunoscut sub pseudonimul Maironis, un fel de Eminescu al lor.
De aici, prin coltul din dreapta, am ajuns la Biserica Sfintilor Petru si Pavel. O imensitate, este tot ce pot afirma despre aceasta.
Mai departe, strada Vilniaus Gatve ne-a dus spre o alta zona a orasului, aflata in reconstructie, Bulevardul Libertatii, ce poate fi definit ca “Champs Elysees-ul lituanian”. Pana acolo am mers pe o straduta
care ne-a purtat si pe langa vechea resedinta a Presedintelui, aflata intr-un mic si cochet parc.
Pot sa spun ca am avut ceva de mers pana sa ajungem pe acel bulevard care, intr-un fel anume, chiar seamana cu cel parizian, dar care apare la scara corespunzatoare acestei tari dragute: Bulevardul Libertatii din Kaunas are doar 1,6 kilometri! La intoarcerea din aceasta plimbare am trait insa si un moment trist; in fata Teatrului Muzical din Kaunas exista un monument care omagiaza jertfa unui tanar curajos de 19 ani, Romas Kalanta, iar numele sau apare inscris pe caldaram.
Cu ani in urma, in mai 1972, in semn de protest impotriva regimului sovietic, Romas Calanta si-a dat foc chiar in fata Teatrului. Asa a devenit 14 mai, Ziua Nationala a Rezistentei Civile. Impresionanta poveste! Impresionanate "urme ale rezistentei" lituaniene!
Despre Romas Kalanta aveam sa aflam mai multe detalii foarte curand, doar peste o ora, cu ocazia unei alte vizite-surpriza, la Fortul IX.
Am strabatut incet Bulevardul Libertatii, printre lespezi de piatra si grilaje, si am privit spre Dealul lui Napoleon si la Biserica Sf. Mihail (la care nu am mai ajuns din lipsa de timp). Trecuse demult ora pranzului, nici nu realizasem cand si cum asa ca ne-am hotarat sa mancam la una din terasele ispititoare din orasul vechi.
Experienta culinara a fost una reusita si de data aceasta: am ales un restaurant mic, Miglos, care ne-a convins cu oferta lui.
Ne obisnuisem cu bucataria lituaniana inca de la Vilnius, multe din preparatele lor traditionale aduc cu cele romanesti.
Ei, astfel timpul s-a scurs foarte repede si, uite asa, cam gata cu vizita la Kaunas – capitala spirituala a Lituaniei.
Orasul acesta, care reprezinta "maretie si intelepciune, intr-un decor de film", are multe de aratat: o Universitate celebra, muzee, biserici si catedrale, un mega acvariu, o fabuloasa gradina botanica dar si o minunata gradina zoologica. Noi am reusit sa vedem doar trei obiective turistice, dar am fost multumiti si cu atat. Cine stie? Poate vom avea sansa sa ajungem din nou aici in 2022, cand Kaunas va fi Capitala Culturii Europene.
Dar pana atunci, hai fuga la “Fortul IX” din apropierea orasului…sa deschidem o pagina de istorie dramatica si foarte importanta pentru poporul lituanian...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu