Imprejurimile orasului Kaunas: Fortul IX...Tristete si teroare pe Aleea Mortii

 Imprejurimile orasului Kaunas: Fortul IX...Tristete si teroare pe Aleea Mortii

"Nous sommes 500 Francais"

Abraham Wechsler din Limoges-Inscriptie pe peretii unei celule din Fortul IX

Fortul IX (Devinas Fortas), un loc de trista amintire, este o fortareata ridicata langa Kaunas spre sfarsitul secolului al XIX-lea, la comanda Tarului Alexandru al II-lea, pentru apararea granitei de vest a imperiului. Constructia sa a demarat in anul 1902 si, desi dat in utilizare in 1913, s-a finalizat in ajunul primului razboi mondial.

Fortul IX a slujit mai multor scopuri, fiind rand pe rand: casa de corectie, inchisoare, posesoare a 100 hectare teren agricol lucrat de prizonieri si, cel mai trist, locul crimelor abominabile comise in timpul ocupatiei naziste. Aici au fost intemnitati si torturati proape 50.000 de evrei, ulterior dusi pe Aleea Mortii spre locul executiei. Din pacate, printre lituanieni s-au gasit si tradatori care i-au sprijinit pe nazisti in arestarile si ororile pe care le-au infaptuit. In timpul primilor ani de ocupatie sovietica, 1940-1941, Fortul IX era tot inchisoare- NKVD- pentru prizonierii politici proveniti din lagarele comuniste.

Aici au fost adusi cetateni lituanieni de peste tot, oameni educati, intelectuali care au fost obligati sa presteze, multi inaintea executiei, munci grele si umilitoare. Aceste dislocari masive de populatie au incercat distrugerea identitatii nationale.
Din primul moment in care pasesti in acest loc simti, percepi durerea din sufletul acestui mic popor pentru toti nevinovatii care au fost ucisi fara mila si, in acelasi timp, indignarea fata de calaii acestora, fie ei nazisti sau sovietici.
In amintirea victimelor s-a infiintat aici, in anul 1958, un muzeu care pastreaza ultimele “urme” ale existentei lor, prin expunerea unor diverse obiecte care le-au apartinut.

In 1984, pentru a comemora Holocaustul, a fost ridicat si un monument gigantic, de aproximativ 32 metri inaltime. 

Muzeul prezinta fotografii, documente, haine si obiecte personale care au apartinut celor care au platit cu viata credinta si lupta lor. Am vizitat muzeul iar cand am iesit nu am articulat nici un cuvant; ce poti spune sau comenta dupa ce vezi acele vitrine de sticla care pastreaza efectele detinutilor care,

desi aflati in detentie, jucau sah sau scriau cate ceva la masina

sperand, pana in ultimul moment, ca vor scapa cumva, ca va veni o lume mai buna!

Iti poti inclina capul in fata lor, fiind oripilat la gandul morti, sau te poti gandi, iar si iar, la deja cunoscuta asertiune ca da, viata nu e corecta!

Aici am aflat si toate amanuntele despre studentul Romas Kalanta, cel care a avut curajul sa se ridice la 14 mai 1972 si sa protesteze impotriva abuzurilor sovietice.

Avea doar 19 ani cand si-a dat foc in fata Teatrului Muzical din Kaunas, devenind astfel simbolul national al rezistentei civile.
La mica distanta de muzeu se afla zidurile acelea blestemate, din caramida rosie, ale fortului.

De indata ce patrunzi in curtea interioara zaresti o bariera care te opreste.

Alaturi de ea se afla o inscriptie care precizeaza ora si ziua primelor clipe de teroare cunoscute de Fortul IX: bombardamentul din Primul Razboi Mondial care a avut loc la 15.00 in 17 august 1915.

Pasind in interior, te asteapta deja un tun de aparare

iar cand ridici ochii, zaresti pe un perete harta lumii din acel moment.

Ei, si de aici inainte, am inceput sa ma infiorez precum la Auschwitz, doar ca Fortul IX are dimensiuni mai mici decat cunoscutele lagare de exterminare in masa.
Atentie, incepe primul interogatoriu!

Cosmarul trait de prizonieri a fost insa acelasi si, dupa cum veti vedea, conditiile in care si-au trait ultimele clipe erau la fel. Groaznice! De neinchipuit! Priviti doar scaunul de tortura si imaginati-va "dialogul" cu detinutii.

Haideti sa intram acum in primele celule de la parter;

aici vedeti paturile metalice care, in timpul zilei, se ridicau la perete iar bietii oameni trebuiau sa stea ghemuiti pe podeaua rece.

In celula exista cate o bancuta si masuta de lemn unde li se aducea ceea ce ce nazistii numeau “hrana”.

Sa se incalzeasca? Chiar credeti asta? Pai, priviti sobele care se aflau pe coridoarele lungi si intunecate.

Cam cata caldura puteau sa radieze aceste sobe in timpul iernilor reci din zona baltica? Si cata ajungea si la cei inchisi? Chiar si la gardieni?!
Sa mergem si la etaj, unde m-am cutremurat si mai tare!

Da, am trecut prin multe celule ale detinutilor dar, cand am vazut obiecte care au apartinut bebelusilor

si copiilor mici, am simtit o furie maxima.

Nazistii au incercat sa le induca o speranta de eliberare si le-au permis sa vina in lagar cu obiecte de acasa.

Oamenii si-au incropit in camarutele acelea, asa cum au putut, un fel de locuinte care sa ii ajute sa-si duca zilele mai departe. Pentru cat timp? Pana cand?

Niciodata nu se stia…Erau chemati la un moment dat afara si condusi spre locul de executie.

Putin mai incolo am luat cunostinta de francezii adusi aici si executati. Acestia sperasera, pana in ultima clipa, intr-un miracol, care nu a mai venit insa. In asteptare, optimisti sau disperati, au scrijelit pe perete o propozitie prin care aminteste prezenta lor la Fortul IX: "Suntem 500 de francezi"...

Am gasit si lungile liste cu numele tuturor celor care au fost executati. Printre ei se afla si numele unor evrei romani.

La iesire, am parcurs Aleea Mortii cu capul plecat in jos

si am privit cu tristete criptele ce ascund sub piatra rece suflete fierbinti.

Alaturi, langa monument, pe campul inverzit, se afla o inscriptie in mai multe limbi care ne precizeaza noua, generatiilor de azi, ca “aici este locul unde nazistii au ucis aproximativ 45 000 evrei din Lituania si alte tari”. 

Un loc trist…insangerat…un loc-mesaj pentru generatiile care se bucura azi in tihna de o viata normala, dar care in aprilie 2011 a fost vandalizat fara mila de extremisti ce au distrus pietrele de mormant si au pictat zvastici albe.

Sa nu-i uitam niciodata pe cei ucisi fara sa fi avut vreo vina!