Traiam intens farmecul vacantei daneze, care se derula bine, dupa planul stabilit de acasa, si, iata ca venise ziua in care aveam sa ajungem pe taramul vikingilor, la Roskilde - o asezare situata cam la 30 de minute de mers cu masina de Copenhaga. Aflasem despre Roskilde ca a fost fondat in urma cu o mie de ani de catre tumultosii fii ai nordului, mai exact in anul 980, de catre Harald, regele vikingilor.
Vechea asezare vikinga, devenita in zilele noastre al zecelea oras al Danemarcei, se mandreste acum cu personalitati remarcabile, care s-au nascut aici; cateva exemple:
episcopul Absalon - intemeietorul capitalei daneze, pictorul simbolist
LA Ring (Laurits Andersen Ring) sau
Lise Norgaard, cea atat de cunoscuta prin serialul
“Matador”(primul, originalul, turnat in 1978, o alta versiune din 2014).
Drumul a fost atat de scurt incat nici nu am realizat cand am ajuns la Roskilde. Ne-am indreptat, dintru inceput, spre
Muzeul Navelor Vikinge (
Vikingeskibsmuseet) - primul obiectiv turistic care figura pe lista noastra in acea zi.
Acesta mai este denumit “Muzeul National al Danemarcei pentru nave, navigatie si constructii de barci din perioada preistorica medievala” si a fost deschis in anul 1969; este situat pe malul fiordului cu acelasi nume si se intinde pe o suprafata foarte mare.
Muzeul cuprinde opt cladiri, un santier de constructie al navelor vikinge prevazut cu
un centru de activitati unde, cu mic cu mare, copii si adulti, ne-am putut testa abilitatile de a construi barcile traditionale de lemn si un mic port
de unde se poate pleca in larg si face plimbari pe fiordul Roskilde.
Am cumparat biletele de intrare si pentru ca pana la ora vizitei ghidate mai era timp, am plecat nestingheriti sa vizitam santierul si sa ne familiarizam cu tot ce se intampla pe acolo.
Iar atentia ne-a fost atrasa, in primul rand, de colectia, din toata Scandinavia, de barci autentice sau reconstruite.
Aceasta este intr-adevar fabuloasa si cuprinde nu mai putin de 40 de nave, diverse ambarcatiuni sau simple barci de lemn care pur si simplu te fascineaza. Cand le ai pe toate in fata ochilor, simti, parca, si mai mult atractia acelei lumi misterioase a vikingilor.
Pai, cine nu se infioara cand se gandeste la incursiunile si invaziile lor in urma carora intotdeauna ramanea doar foc si sange? Cine nu este impresionat de arta constructiilor navale vikinge? Cine nu-si doreste sa faca o plimbare cu o nava vikinga sau macar sa viziteze un santier de constructie al acestor ambarcatiuni? Si asta, pentru ca acesti “oameni ai nordului”, in ciuda ororilor si a ritualurilor salbatice practicate, cu toate distrugerile pricinuite, prin expeditiile si aventurile lor extraordinare si-au ocupat locul in istorie si ne vrajesc prin tenacitate si vitejie.
Santierul naval este situat pe o mica insula, conectata printr-un podulet la cladirea principala a muzeului
si ofera posibilitatea implicarii vizitatorilor curiosi in procesul de construire a unei nave. Aici ai puse la dispozitie unelte si bucati de lemn, doar sa fii fascinat de acest mestesug si apoi sa urmezi sfaturile si indicatiile celor care te ghideaza in aceste activitati.
Cei dornici sa colectioneze amintiri puteau sa pastreze aschiile care sareau in toate partile.
A fost o senzatie de neuitat: sa stai pe malul fiordului si sa incerci sa cioplesti in lemn mici corabii de razboi, la o mie de ani distanta de epoca cand acest mestesug era, in fapt,o arta. Si, in tot acest timp, sa simti mirosul lemnului adus din padurile nordului care se raspandea in aerul cald al zilei de iulie daneze...
Turistii erau raspanditi peste tot si cei mai multi aveau copii care tipau de fericire si cereau sa mearga in atelierele pentru ei, unde puteau sa construiasca sau sa picteze. Priviti-l pe micul viking: dupa ce a mesterit in lemn, isi pregateste corabia sa navigheze pe apele "tumultoase" ale bazinului special amenajat pentru copii.
Bineinteles ca, intre timp, puteai sa bei o bautura racoritoare sau sa mananci ceva daca iti facea cu ochiul vreun sandwich sau ceva dulce.
Dar se apropiase ora de incepere a vizitei muzeului si usurel, usurel am pornit spre intrare. Grupul era numeros si destul de galagios. Cu totii voiam sa intram cat mai repede si sa aflam cat mai multe despre cele cinci nave descoperite in anul 1962 si cunoscute sub numele de “navele Skuldelev”.
De indata ce am pasit in sala mare, toata lume a amutit.
Era o imagine fabuloasa cu cele cinci nave zvelte, unele pozitionate in semiintuneric iar altele intr-o zona mai luminoasa. Pe fundal, apa albastra a fiordului crea o imagine splendida incat, cu putina imaginatie, te-ai fi crezut in epoca vikinga.
Aceste nave au fost deliberat scufundate de vikingi, din ratiuni strategice care vizau blocarea celei mai importante rute maritime si protejarea asezarii Roskilde de un eventual atac al inamicilor veniti aici pe apa.
Navele au o constructie aparte, speciala, si o lungime cuprinsa intre 10 si 15 metri. Unele dintre ele ar fi putut fi utilizate in scopuri militare, de aparare, dar sunt si cateva comerciale, de marfa. Navele de razboi ale vikingilor, drakkarele, sunt mai lungi si ornamentate cu diverse animale, iar desenele de pe velele multicolore sau vargate amintesc parca de filmele cu pirati. Vasele comerciale, snekkar, au dimensiuni ceva mai reduse. Numele lor provine de la acel sarpe sculptat la prora.
Ceva mai tarziu, prin 1990, cercetarile arheologice au scos la iveala alte noua vase vikinge din perioada medievala timpurie, ceea ce reprezinta cea mai mare descoperire de nave din nordul Europei.
Fiecare nava a fost descrisa si prezentata de ghidul nostru cu multe amanunte si pe un ton de mandrie justificata.
Am fost apoi invitati sa vedem alte artefacte si diverse urme ale civilizatiei
si culturii vikingilor.
Dupa vizita acestui muzeu, am mers putin spre zona portului ca sa vedem ce sanse sunt pentru un exercitiu de dat la vasle si plimbare cu corabia.
Insa era destul de aglomerat, asa ca, am renuntat cu mare regret si am preferat sa mai trecem, inca o data, totul in revista
dupa care am plecat spre centrul orasului Roskilde, aflat cam la un kilometru distanta de muzeu.
Aici am descoperit o piata patrata, destul de mare avand in vedere marimea orasului. Un turn impunator anunta prezenta Primariei vechi, o constructie gotica ce dateaza din anul 1884, realizata dupa proiectul arhitectului O. Momme.
In partea sudica a
Pietei Staendertorvet, la numarul 3, se gaseste
Palatul Galben (Palatul Roskilde) - o cladire cu patru aripi, construita in stil baroc intre anii 1733-1736, pe locul vechii resedinte a episcopilor din Roskilde.
Azi, zidurile galbene adapostesc
Muzeul de Arta Contemporana si
Palatul Wing, iar gradina foloseste diverselor evenimente culturale ale orasului.
Si mai are o curiozitate acest palat-galbenus: in el a fost sediul generalului Wellesley, nimeni altul decat viitorul duce de Wellington, in timpul bataliei de la Copenhaga din anul 1807. Mi-am amintit cu aceasta ocazie ca in “calatoriile pe patru roti” am mai avut candva ocazia sa vad un sediu al vestitului general: cel de la Waterloo…se pare ca si lui i-a placut, si a fost si nevoit, sa “circule “, ca si mine, prin Europa; este adevarat, el doar pe un cal, eu, avantajata de epoca in care traiesc, am “mers”, pe urmele lui, cu ceva mai multi cai: Ha-ha!
Din
“careul Palatului–galbenus” am revenit in
Piata centrala din Roskilde, marginita in nord de doua parcuri,
Byparken si
Folkeparken care se intind pana la fiordul Roskilde. Intregul oras vechi s-a construit in jurul
Piatei Centrale,
Staendertorvet. Foarte aproape am descoperit si Manastirirea Roskilde, construita pe temelia unei vechi biserici a Sfintei Ecaterina ce fusese proprietatea unor calugari dominicani. Din 1699 acest locas devine "casa" doamnelor nobile, manastirea femeilor singure si bogate.
Catedrala Roskilde (Roskilde Domkirke) sau
Sf. Luca a fost
ridicata in secolul al XII-lea in stil romanic, vechea biserica fiind una din lemn.
Este cea mai deosebita catedrala a Bisericii luterane din Danemarca, fiind si prima din intreaga Scandinavie construita din caramida rosie, influentand raspandirea noului stil in zona nordica a continentului.
Aceasta este si o adevarata necropola regala, intrucat aici se gasesc 40 de morminte ale monarhilor danezi incepand cu Margareta I (1412) pana la Frederik IX care a murit in 1972, dar a fost transferat ulterior intr-un mausoleu construit si dedicat acestuia.
Pot spune ca biserica are o arhitectura cu totul speciala ce aminteste de bazilicile si catedralele italiene
intrucat abunda in capele si sculpturi masive de marmura asezate pe morminte. Din anul 1995 a intrat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Morminte opulente ale regalitatii si cavalerilor din vechime s-au intrecut aici in frumusete
sau reprezentativitate. Nu trebuie uitati cei doi regi vikingi:
Harald Dinte albastru (
Harold Bluetooth) si fiul sau dar nici pe Imparateasa Rusiei,
Maria Feodorovna,
care a fost initial inmormantata aici iar ulterior, in 2006, a fost deshumata si dusa la Sankt Petersburg.
Urcand la etaj, am descoperit un muzeu cu artefacte interesante si cu vitralii de altadata, spatii frumos organizate care te poarta prin istoria acestei catedrale.
Iesind din catedrala, am hotarat ca inainte de a pleca din Roskilde sa facem o plimbare in orasul vechi. Este atat de fascinant sa mergi pe stradutele pietruite stramte
si sa privesti casutele, ca de poveste, vechi si colorate!
Poti privi si prin perdele si astfel sa-ti faci o imagine asupra vietii de altadata a localnicilor.
Garantez ca merita sa va afundati si sa va rataciti in micutul cartier, drumul va poarta spre o mica bisericuta iar de aici veti cobori chiar langa
Muzeul Navelor Vikinge…
Timpul alocat asezarii vikinge expirase, dar totusi, intr-o jumatate de zi, reusisem sa vedem, in mare, orasul care are, desigur, si alte atractii; ma gandesc ca aici are loc, an de an, un minunat festival de muzica rock sau ca are colegii precum
Colegiul danez pentru comert cu carne (1964) si o universitate renumita unde invata, printre alti studenti internationali, si multi romani.
Plecam spre Copenhaga cu o tolba de informatii si cu regretul ca epopeea nordica luase sfarsit. Incercasem sa aflu ce ii manase intotdeauna pe vikingi spre tarmuri noi. Dar indiferent ca fusese dorinta de expansiune, de a cuceri noi teritorii sau doar pentru ca-n gena lor salasluia spiritual razboinic, am inteles cat de mult au influentat mersul istoriei. Sabia vikinga este un exemplu de tenacitate si supravietuire intr-o societate cu reguli de convietuire necunoscute noua: aventurierul si constructorul s-au contopit intr-o singura imagine istorica ce exprima dorinta de a fi mereu invingator…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu