New York...Intalnirea mea cu Big Apple sau sase zile la New York (2)

New York...Intalnirea mea cu Big Apple sau sase zile la New York (2)

“Manhattan este singurul loc in America unde downtown inseamna ceea ce se intelege 
 prin traducerea lui exacta, orasul de jos, numire potrivita chiar si la propriu,
 fiindca altitudinea la extremitatea sudica a insulei  nu-i mai mare de un metru si jumatate. 
Pretutindeni aiurea, cuvantul capata un inteles americanizat si inseamna Centrul Orasului”.

"Frumoasa Adormita"-Radu Tudoran

O noua zi din vacanta americana petrecuta la New York! Deja ne familiarizasem cu locurile, aparuse senzatia aceea de asa-zisa intoarcere acasa, la apartamentul nostru airbnb, unde totul si toti ti se par mai apropiati, chiar si cei care, intamplator, trec pe strada; si eram oarecum obisnuiti cu atmosfera si galagia, acel zumzet continuu, si chiar cu agitatia din statiile de metrou. Facusem primul pas, dar aveam inca multi de parcurs ca sa ne acomodam cu atmosfera americana. Desi se vorbeste mult de "o alta lume", diferenta de ritm, pe care inainte de a pleca unii o cred, altii nu sau o privesc cu neincredere, o poti simti doar cand esti aici; si e mare, o pot spune acum!
Asa ca, din nou la drum: primul obiectiv pe agenda era un tur al Sediului central ONU - o vizita programata si rezervata din Romania cu doua luni inainte de plecare.

Sediul central al Organizatiei Natiunilor Unite, United Nations Headquarters este situat intr-o cladire zvelta si destul de inalta din Midtown Manhattan, mai precis in cartierul Turtle Bay.

Am ajuns acolo calatorind cu metroul

si iata-ne la timp in fata Biroului de check-in al vizitatorului, Visitor Center, la coltul de nord-vest al 45th Street cu 1st Avenue (801 First Avenue), chiar vis-a-vis de Sediul Natiunilor Unite.

Ne-am asezat ordonati la coada deja formata unde ne-au fost verificate actele de identitate si rezervarea conform orei stabilite; am obtinut astfel permisul (gratuit) de vizitator fara de care nu poti trece de paznicii inarmati din fata cladirii ONU.

Am traversat strada si am asteptat sa fim preluati de un ghid. Eram destul de interesata, mai ales avand experienta celor doua vizite anterioare la sediile din Geneva si Viena, cu ale caror impresii intentionam acum sa le compar. Dar, asa-i viata, nu tot ce iti inchipui afli si in realitate! Bucurii si deziluzii in timpul acestei vizite! Emotia descoperirii unui sediu nou, si inca a celui mai mediatizat, a fost oarecum umbrita de graba cu care ghida ne-a prezentat informatiile. De asemenea, m-a intristat faptul ca asteptarea orei de incepere a vizitei a fost mai lunga decat durata parcurgerii celor sase sali. Cu aceasta ocazie pot sa precizez ca cea mai interesanta vizita, ca mod de organizare si de furnizare a informatiilor, de prezentare a spatiilor care alcatuiesc un sediu ONU, mi s-a parut la Geneva; si apoi cea din sediul de la Viena. Este de retinut! La intrare ne-a intampinat cu bratele deschise Nelson Mandela care parea bucuros nevoie mare!

Sala de asteptare este enorma,

fiind impanzita de spatii comerciale cu fel si fel de suveniruri

la preturi destul de mari - dar chestia asta cu preturile aveam s-o realizam zi-de-zi: viata in America nu este, absolut deloc, atat de ieftina cum mai apare in filme. Tot acolo am descoperit si o cafenea unde puteai sa te asezi si sa bei ceva sau sa mananci un sandwich. Putin mai departe am zarit si niste vitralii albastre ale lui Marc Chagall. Superbe!

Si gata! Vizita a inceput; am parcurs sala 

dupa sala,

am cerut explicatii care ne-au fost date,

insa totul pe repede-inainte: gata, alt grup! Vizita a durat 35 de minute. Putin!

Este bine sa aveti intrebarile formulate din timp pentru ca totul se executa in mare graba.
Pe holurile ce fac legatura intre salile de conferinte sunt expuse multe obiecte de arta

si picturi,

mari cat peretele.

Din cand din cand mai aruncam si cate un ochi prin fereastele gigantice.

Salile sunt uriase, iar translatia se face in sase limbi.

Am iesit si in curte si am vazut sfera aceea de bronz binecunoscuta sub numele de "Palla lui Pomodoro".

Arnaldo Pomodoro este considerat unul dintre cei mai mari sculptori contemporani italieni, devenit faimos pentru aceste sfere care sunt expuse in Cortile della Pigna din Muzeele Vaticanului, la Dublin in fata celebrului Trinity College, in Tivoli, Copenhaga si aici, in Headquarters NewYork.

Dupa vizita sediului ONU - unde, a propos, nu se poate filma in interior! -

am plecat pe jos inca gandindu-ma la memorabilele cuvintele ale Malalei Yousafzai:

Am hoinarit o vreme admirand celebrele cladiri inalte ale metropolei americane, unele mai patratoase, altele mai “silfide”, asa cum cum suntem si noi, oamenii, nu?

Eram atenta peste tot, ca turistul aterizat intr-un loc atat de deosebit de intimitatea lui obisnuita,  si de prima data am zarit Chrysler Building,

un zgarie-nori realizat în maniera Art Deco si inalt de 319 metri, ceea ce l-a pozitionat 11 luni pe primul loc in lume fiind depasit, la vremea aceea, de Empire Building in 1931, dar ramanand cea mai inalta constructie de caramida cu cadru metalic.

New York-ul impresioneaza, intr-adevar, prin arhitectura generoasa, are un chic al lui pe care nu il poti surprinde in cuvinte. Este elegant, rafinat, aglomerat, cu o arhitectura uneori ciudata si diferita de la cartier la cartier, asurzitor, uneori cu cladiri ce par dezorganizate, unele mici, altele foarte inalte, cu foarte multa verdeata pe trotuare,

dar ceea ce atrage atentia este circulatia extraordinar de bine organizata in comparatie cu cea din metropolele europene. Va vine sa credeti ca toti respecta regulile de circulatie si se opresc si te asteapta sa treci, ca pieton, chiar daca, fara sa iti dai seama discuti la marginea trotuarului cu cineva sau verdele a trecut si nu realizezi ca cel din masina, fara sa claxoneze, sta oprit de mult?! Da, incredibil. La New York se circula, ca de altfel in toata America, prudent si nu cu viteza mare! Iar cu toate ca este super circulat, nu va veti intalni cu ambuteiaje de nesuportat. Exclus! Ceea ce am remarcat a fost existenta faimoaselor strazi paralele si a multor sensuri unice, ceea ce reprezinta un sprijin clar in fluidizarea circulatiei. Am mers mult pe jos si ne-am obisnuit cu inaltimea cladirilor si specificul architectural, am trecut prin SoHo

si prin Chinatown, unde am baut un "bubble tea" extraordinar de bun.

Am traversat apoi Little Italy (Mica Italie), unde parea ca pasesc pe caldaramul de la Roma.

Si deoarece facusem rezervarea pentru masa de seara ceva mai tarziu, ne-am mai propus si o plimbare prin Tribeca. Tribeca este abrevierea sau acronimul unui cartier din New York, inventat pe la inceputul anilor ’70 si se refera la zona triunghiulara cuprinsa intre Broadway si Canal, Lispenard si Church Streets (Triangle Below Canal Street); similar cu SoHo (South of Houston Street) sau NoMad (North of Madison Square) precum si cu atatea altele. In zona am putut admira Primaria din New York,

situata in Park City Hall,

intre Broadway,

Park Row si Chambers Street. Cladirea, care este cea mai veche primarie din Statele Unite, construita in anul 1803, a devenit azi un reper istoric national.

Dupa Revolutia Americana, ea a fost locul de intalnire pentru Congresul Confederatiei Statelor Unite. Ne-am continuat periplul si, la o mica distanta, am descoperit si alte cladiri in care lucreaza personalul administrativ, la fel de impunatoare.

Dupa Tribeca, am plecat spre Districtul Financiar unde, in timpul saptamanii, este foarte multa lume: si turistii si tinerii care lucreaza in corporatii. Momentul care te scoate din multimea, in general de costume, este cand zaresti pentru prima data taurul din micutul parc Bowling Green, de langa Wall Street!

Si, ce puteam face?! Super-reprezentativ pentru zona, am asteptat in liniste sa ne vina randul pentru o poza. Sculptura uriasa, care cantareste 3.000 kilograme, a devenit rapid unul din simbolurile metropolei newyorkeze. “The bull attacking” apartine lui Arturo di Modica si a fost amplasata, initial, fara permis oficial in decembrie 1989, simbolizand prosperitate si forta precum si optimismul dupa criza economica aparuta in urma caderii pietelor bursiere din 1987. Cine nu isi doreste macar o data in viata sa parcurga intreaga Wall Street?

Si asta pentru ca zona este considerata “inima financiara” a New York-ului, fiind asociata cu puterea financiara si dorinta de prosperitate ce anima fiecare cetatean american. Foarte aproape, chiar vis-à-vis de statuia celebrului taur, pe Brodway la numarul 26, am descoperit Academia de Film.

Sunt convinsa ca am mai trecut pe langa multe alte locuri de care nu am stiut sau nu le-am observat din viteza si am ratat multe surprize locale, dar sunt fericita pentru ca am reusit sa descoper cate ceva din farmecul local.

In Districtul Financiar, in apropierea Parcului Zucotti unde au avut loc protestele Occupy Wall Street, se inalta, un pic sfioasa fata de inaltimile din jur, si Biserica Trinity Church.

Ea a fost fondata in anul 1698 si este considerata a fi cea mai veche biserica romano-catolica din New York. Chiar in fata ei se afla statuia lui Alexandru Hamilton - fondatorul Partidului Federalist, finantist, dar, deopotriva, si un intelectual fin;

iar in curtea bisericii, printre alte morminte, gasim si monumentul sau funerar.

Putin mai departe, dar in vecinatate, apare acel loc de trista amintire, Memorial Museum, cele doua bazine cu apa construite exact pe fundatiile unde candva se inaltau Turnurile Gemene.
Ne-am continuat deocamdata drumul, am intrat si intr-un magazin Victoria Secret’s din care nu imi mai venea sa ies, avand in vedere ca in Romania, la data aceea, inca nu se deschisese vreunul. Spre capatul celalalt al Wall Street am descoperit adevarata zona financiara a New York-ului: Bursa- New York Stock Exchange, Banca J.P.Morgan si cladirea impunatoare a Salii Federale. Ne-am apropiat prima data de cladirea Bursei, care avea in fata intrarii un fel de cort de securitate prin care se intra inauntru.

Am inteles ca accesul era liber inainte de atentatul din 11 septembrie; astazi poti s-o privesti doar de pe strada, si masinile au piloni de securitate pe care trebuie sa ii ocoleasca. Bursa de Valori, cunoscuta anterior sub denumirea de New York Curb Exchange Building, are paisprezece etaje si fost construita la 1921 in stil neo-classic, insa extinderea ei spre Trinity Place e realizata in stilul Art Deco. Pozitionata chiar in fata Bancii JP Morgan, Bursa din New York astazi a intrat pe lista monumentelor istorice.

Privind din fata Bursa, in coltul ei drept se afla Sala Federala care poate fi vizitata gratuit si in fata careia este asezata statuia lui George Washington, monument ce marcheaza locul unde acesta a fost desemnat presedinte.

Sala Federala este numele care a fost dat primelor doua cladiri aflate pe Wall Street la numarul 26 si care, de-a lungul timpului, au cunoscut transformari succesive. Prima structura a fost construita in anul 1703. Ceva mai tarziu, cladirea a fost redenumita Federal Hall si a devenit primul sediu de guvernare al natiunii americane. Aici, din balconul devenit istoric, a vorbit George Washington, dupa ce a fost investit ca primul presedinte al Statelor Unite, la 30 aprilie 1789. In interiorul Salii Federal  Reserve s-a pastrat si este expusa o bucata din acel balcon.

O perioada, acest edificiu a gazduit Primaria din New York, dar in 1812 a fost demolata. Actuala cladire dateaza din 1842 si poarta numele de Greek Revival Customs House, fiind realizata in stil grecesc, cu coloanele tipice unui templu. Dar istoria ei nu se opreste aici, ba dimpotriva, capata o si mai mare importanta. In anul 1862, activitatea Customs House isi muta sediul tot pe Wall Street, la numarul 55 si, din nou apare Federal Hall, care ramane una dintre cele sase locatii ale Trezoreriei Statelor Unite ce a pastrat in seifurile sale milioane de dolari de aur si argint pana in anul 1920 cand a devenit Banca de Rezerve Federale (Federal Reserve Bank).

Noi am ajuns prea tarziu pentru a avea norocul de a participa la un tur ghidat,

dar, am cercetat, cu atentie, fiecare inscriptie de pe placutele afisate peste tot.

Inca de la intrare esti impresionat de cupola rotunda proiectata de sculptorul John Frazee si de pardoseala de marmura de Tuckahoe.

Muzeul este o adevarata carte de istorie americana

si vederea Bibliei originale pe care si-a rostit juramantul de credinta George Washington te face sa-ti doresti sa cunosti si mai multe despre trecutul statului american.

Sunt expuse si alte obiecte originale din perioada primei cladiri, cea a investiturii lui Washington.

Tot aici, dupa atacurile din 11 septembrie 2001, 300 de membri ai Congresului Statelor Unite au venit si s-au intalnit simbolic, pentru prima data de la intaiul Congres din 1789.

Ne-am indreptat apoi, impreuna cu un puhoi de turisti, spre Ground Zero, la World Trade Center.

Alaturi, pe locul haului acela imens format dupa prabusirea celor doua Turnurile gemene s-a inaugurat, dupa zece ani de la atentate, Memorialul National 11 septembrie, care comemoreaza victimele atacului asupra cladirilor gemene.

In fapt, a fost construita o piata memoriala foarte mare, care se intinde pe 2.5 hectare, pe care se afla doua bazine iluminate si unde sunt plantati 124 stejari albi. Unul dintre acestia, recuperat de sub daramaturi, poarta un nume ce emana optimismul continuitatii: Copacul Supravietuirii, Survival Tree. Bazinele sunt amplasate exact pe perimetrul ocupat altadata de fundatiile celor doua Turnuri gemene. Pe peretii lor, asemenea unor lacrimi, se scurg perdele de apa ce par niste cascade.

Este o imagine dezolanta care atinge nota extrema de dramatism de indata ce am ajuns aproape de ele: aici, pe marginea lor, sunt incriptionate toate cele 2977 de nume ale celor pieriti in atentatele teroriste, inclusiv cei din Pennsylvania si Washington.

Si cand am intors privirea m-am infiorat de-a dreptul cand am vazut cativa trandafiri albi. Am aflat semnificatia lor abia dupa ce am zarit niste placute inscriptionate. Florile acestea pure sunt aduse prin grija municipalitatii si puse in dreptul numelor, de ziua lor, in fiecare an, spre cinstirea memoriei fiecaruia. Trist, dramatic si de neuitat!

Exista in imediata apropiere a bazinelor si un Muzeu al victimelor, pe care insa nu l-am vizitat, o data pentru ca era o coada lunga-lunga si a doua pentru ca, poti vedea aici doar diverse obiecte care au apartinut celor decedati sau salvatorilor pieriti.

Am plecat trista, dar mi-am amintit ca traiam bucuria vacantei americane si voiam sa simt frenezia si pulsul vietii newyorkeze.

Asa ca am intrat in primul mall, “Oculus”, care are o constructie futurista si m-am pierdut prin magazine profitand de timpul ramas pana la cina.

Este cel mai mare complex comercial din Manhattan, cu adevarat o imensitate, si cred ca poti sa casti ochii chiar zile intregi prin cele 125 de spatii de vanzare. "Oculus" s-a deschis abia in 2016 si inlocuieste, oarecum, centrul comercial din vechiul World Trade Center care a fost distrus in urma atacului terorist din 11 septembrie.

Seara, pe la 7.30 pm, am ales sa mancam la "Corner Bistro" (am urmat sfaturile gasite pe Trip Advisor, acolo unde era foarte bine cotat ) si a fost alegerea perfecta pentru ceea ce ne doream: o atmosfera de bar tipic american.

Chiar am mers la tinta si voiam sa incalc, din nou, regulile mele alimentare...doar eram in America. Voiam burgeri adevarati, intr-un bar traditionalist. Ceea ce am si gasit. Am luat "Bistro burger" (12.75 USD) si Brooklyn Lager ( sticla: 7.00 USD ).

Si intr-adevar am petrecut o seara splendida...precum fusese intreaga zi…