Edinburgh...Urcand pe o stanca neagra...spre un vechi castel...printre kilturi si cimpoaie (2)

Edinburgh...Urcand pe o stanca neagra...spre un vechi castel...printre kilturi si cimpoaie (2)

Cea de-a doua zi petrecuta la Edinburgh a debutat cu o minunata plimbare pe Royal Mile. Am parcurs aproape acelasi drum ca in ziua anterioara si am avut placerea sa descoperim in Old town Edinburgh o minunata cladire veche, Gladstone's Land, un punct turistic atractiv care a supravietuit trecerii timpului. 

Construita in 1550, cladirea a rezistat in ani, a avut mai multi proprietari si a fost salvata de la demolare prin grija Trustului National Scotian fiind restaurata cu sprijinul Departamentului Monumentelor Antice.  Spatiile reamenajate ofera o veridica imagine a vietii din secolul al XVII-lea iar tavanele originale inca mai pastreaza picturile renascentiste.

Iar la parter se vand fel si fel de suveniruri scotiene. 

In vecinatatea acestei case celebre se afla si un hotel care apartine unui lant celebru: Radisson Blu.

Mergeam incet prin oras si imi placea tot ce vedeam. Ne apropiam de zona unde se afla Podul George IV. 

Noi intentionam sa vizitam Galeria Nationala a Scotiei, dar pe drum ne-am oprit in Grassmarket, 

candva o piata agricola, acum devenita un fel de paradis al magazinelor, 

restaurantelor si cafenelelor. Lume multa, aglomeratie, atmosfera de vacanta. 

Ne-am alaturat si noi multimii care petrecea vesela; am luat ceva de rontait si cate o bere, 

incercand sa descoperim, fara succes insa, din cauza imbulzelii localnicilor, locul unde erau spanzurati toti cei care s-au impotrivit ideologiei anglicane a lui Charles I. 

Am reusit cu mare greutate sa ne smulgem din multime, am trecut pe langa Muzeul Medicinei

si iata-ne, in sfarsit, la Galeria Nationala a Scotiei, Scottish National Gallery. 

Cladirea, construita in stil neoclasic, a fost deschisa in anul 1859, 

si adaposteste o colectie valoroasa de arta scotiana, dar si internationala, incepand cu epoca Renasterii pana in secolul al XX-lea. Vizita, ca in majoritatea muzeelor scotiene, este gratuita, platindu-se bilet doar pentru colectiile speciale.

Tot in acea zi am reusit sa vedem si Monumentul lui Sir Walter Scott, o constructie care impresioneaza de la distanta prin inaltimea si alura dantelata a turnurilor sale. Intrarea a fost cateva lire si daca vrei sa ajungi pana sus, trebuie sa urci 287 de trepte.

In imediata lui apropiere se afla Princes Street Gardens, un parc deosebit de frumos din care am fost alungati  insa de ropotele de ploaie venite pe neasteptate. 

Ca sa ne adapostim, am intrat intr-un mall aflat in apropiere, unde ne-am ales cu niste pelerine ieftine dar foarte potrivite pentru astfel de momente. Dar stiam ca ne puteam astepta oricand ca vremea sa se strice pentru ca eram la Edinburgh, adica pe “taramul ploilor neasteptate”. Deja cuceriti de oras din ziua precedenta eram hotarati sa valorificam fiecare minut, fiecare clipa si sa vedem inca si inca un coltisor din minunatul oras. 

Acum, privind in urma, cred ca ne-ar fi trebuit zile intregi. 

 

De fapt, chiar asa au si stat lucrurile pentru ca am mai petrecut o zi in apropiere de Edinburgh, avand in vedere ca pana la urmatoarea noastra destinatie, Glasgow, erau de parcurs doar 53 de kilometri.

Astazi, dupa ce am mers pe jos pe Royal Mile cam 40 de minute, am schimbat, la un moment dat, directia in sensul opus; si am intrat, dintru inceput, in Biserica Canongate,

care are un interior simplu, 

dar e de retinut ca si Regina vine, uneori, aici la slujba. 

In cimitirul acestei biserici isi dorm somnul de veci o serie de personalitati marcante ale orasului precum Adam Smith si Robert Fergusson. La numarul 163 al aceleeasi Strazi Canongate am descoperit Inchisoarea Canongate,

acum devenita muzeu. 

Intrarea este libera, 

iar vizita dureaza extrem de putin; si acest mic muzeu a fost amenajat astfel incat sa permita o privire generala asupra vietii localnicilor din secolul al XVIII-lea.

In sfarsit, am ajuns si la Parlamentul Scotian

unde aveam rezervat, inca din Romania, un tur ghidat. Cladirea are un aspect super modern

si contrasteaza puternic cu zona istorica in vecinatatea careia se afla. 

Arhitectura spectaculoasa exceleaza prin diversitatea materialelor folosite fie lemn, fie beton sau granit care sunt armonios incadrate si unite prin curbe neregulate.

Ne-am prezentat la Biroul de primire pentru vizitatori unde am fost informati ca nu avem voie sa filmam sau sa fotografiem. Ne-am alaturat grupului si am facut un tur de aproximativ 40-45 minute, timp in care am vizitat sala principala si sala de dezbateri, precum si alte Sali destinate comisiilor Parlamentului. Ghida, o doamna intre doua varste si foarte aranjata, ne-a surprins la un moment dat cand ne-a invitat sa facem cate o poza ca amintire din acest sediu; si asta mi-a placut.

La iesire am dat iar piept cu ploaia care se parea ca se indragostise de noi. Asa ca, repede-repede ne-am mutat vis-s-vis, la Palatul Holyroodhouse.

Am intrat pe poarta principala, 

am inchis umbrela

si am facut cateva poze.

Dupa aceea am pasit inauntru:

construit initial ca o casa de oaspeti si devenit ulterior resedinta oficiala a monarhului britanic,

aici au locuit, rand pe rand, Charles al II-lea, Regina Victoria si Regele George al V-lea. 

Nici aici nu am avut voie sa facem poze inauntru, ci doar in gradina castelului;

asa ca ne-am multumit macar cu acestea. 

Pana la urma, e chiar o resedinta oficiala!

O sa amintesc aici doar cateva incaperi care m-au fermecat: Camera Tronului, dormitoarele regale si o galerie de pictura unde sunt expuse portretele a 110 monarhi.

Dar tot nu m-am lasat si am facut o poza cateilor de plus ai Reginei Elisabeta a II-a, care pot fi cumparati din magazinul de suveniruri de la iesire din palat; si unor oite simpatice.

Cum ni se facuse foame, ne-am oprit sa mancam ceva rapid, clasicul "fish and chips", acum pregatiti in stil scotian!

Nu facusem rezervare, dar spre norocul nostru era un interval de timp liber la o masa, asa ca...pofta buna! Deliciosi!

Dupa binemeritata pauza, ne-am continuat plimbarea. Am vazut cateva din resedintele veteranilor,

care arata foarte bine si sunt situate intr-o zona centrala...

Insa simteam cat de repede se scurge timpul alocat minunatului oras in care s-au nascut atatia oameni de mare valoare: inventatorul telefonului, Alexander Graham Bell, scriitori precum Arthur Conan Doyle (“creatorul” simpaticului personaj Sherlock Holmes), Sir Walter Scott (Ivan Hoe), Joanne Kathleen Rowling (Harry Potter), fizicieni - James Maxwell, matematicieni ca John Napier, actori ca Sean Connery si, nu in ultimul rand, oameni politici si ma refer aici chiar la Tony Blair.

Dar mai aveam o vizita foarte importanta in plan: Iahtul Regal Britannia. Cu ani in urma, am vizitat la Londra nava de razboi Belfast iar acum, ardeam de curiozitate sa pasesc si pe puntea acestuia…insa, cum se spune: si maine este o zi! Si chiar a fost...