Copenhaga...Poveste de vara in capitala vikingilor (2)

 Copenhaga...Poveste de vara in capitala vikingilor (2)

Venise timpul sa exploram si alte zone ale acestui minunat oras viking pe care l-am vizitat de atatea ori. Tot ce pot sa spun este ca am vazut totul, de fiecare data, cu alti ochi si am trait intamplari hilare de care imi amintesc mereu si rad cu pofta. Prima intalnire cu capitala Danemarcei trebuie neaparat povestita.Inchiriasem un apartament prin airbnb, intr-un cartier destul de central pozitionat. Am parcat chiar in fata intrarii pentru a urca mai rapid bagajele, la ultimul etaj, intr-un bloc fara lift, cum sunt multe aici, din fericire toate respectand un nivel redus de inaltime. Si, evident, ca orice turist nefamiliarizat cu "nordul" local, nu am tinut cont de vecinatatea pistei de biciclete aflata, peste tot, chiar langa partea carosabila si…si…am deschis portiera masinii! Nu e de ras, faza s-a derulat ca in filme si gestul meu putea avea un deznodamant mai tragic, atat din punct de vedere al sanatatii cat si...al banilor! Exact in momentul in care am impins portiera, au trecut doua bicicicliste, mama si fiica (cum aveam sa aflu ulterior). Una din ele a agatat cu pedala portiera masinii...si a urmat un salt in gol si o aterizare fortata pe asfalt a doamnei mai in varsta de…am inghetat! Norocul meu ca nu s-a intamplat nimic grav…desi o geaca de piele suferise rupturi iar doamna a trebuit sa faca miscari o jumatate de ora pentru s-si da seama ca nimic nu era rupt, cel putin "la cald", a doua zi "la rece", cine a mai stiut! Deci, mare atentie in “capitala bicicletelor”, cand va deplasati in oras cu masina, nu  uitati regula de baza care functioneaza aici: ”biciclistul are intotdeauna prioritate si, mai ales, dreptate”. De altfel, un detaliu usor de observat pentru cei ce conduc masina prin oras, este ca pista de biciclete...este la acelasi nivel! deci tu, cu masina, daca faci "dreapta" trebuie sa sari si sa cobori mica bordura a pistei - la inceput aveam senzatia ca nu exista, chiar, strazi laterale! - si asta, evident, dupa ce opresti si te asiguri...ca nu o sa vezi "zburand" vreun biciclist pe deasupra masinii tale, unul din interminabilele "stoluri" ce ruleaza cu o viteza ce sfideaza un simt al conservarii normal, dar asta, pentru ca ei sunt "regii" drumurilor!

De altfel, pista de bicicleta are o latime mult mai mare decat trotuarul pietonilor, ce se afla langa cladiri, este dotata cu semafoare, iar viteza este incredibila si foarte periculoasa chiar si pentru tine, ca pieton, daca mai neatent te trezesti...pe ea! Nu se compara cu pistele olandeze, nici pe departe. Si statistic - asta pentru ca bicicletele sunt inmatriculate! - se spune ca numarul lor este atat de mare incat unui locuitor danez ii revin chiar doua. Danezii isi duc chiar copiii la gradinita tot timpul anului, pana si iarna, pe un fel de “troscaleta” de bicicleta. Totul se rezolva cu bicicleta sau orice alt mijloc de transport dupa cum preferati: metroul automat, autobuz sau trenuletul urban - unde trebuie sa nu stai in zona de parking sau pista biciclete! - care circula, pe verificate, precum in Tara Soarelui-Rasare, adica la timp. Astfel este descurajata, plus ceva fiscalitati excesive, circulatia cu autoturismul personal.

Dar sa revin la impresiile despre Copenhaga. Plecand din zona cu ”incidentul ciclist “ si mergand ceva drum pe directii diferite, se poate ajunge fie la Universitatea din Copenhaga, fondata in 1429 si situata in Cartierul Latin fie in Frederiksberg unde se afla sediul central al Facultatii Copenhagen Business School. 

Am reusit sa intram si sa vizitam sediul central al acestei facultati. Am trecut in revista cateva amfiteatre, 

sponsorizate, pentru intretinere sau modernizare, de firme locale precum Tuborg, si biblioteca care ofera conditii excelente de studiu.

Ba chiar am avut sansa sa mancam chiar la restaurant, impreuna cu studentii. Minunat! Un meniu gustos si putin costisitor pentru ei. Interesant ca era cu autoservire iar pretul era acelasi...la greutatea farfuriei! Si nimeni la casa ca sa te verifice, plateai cu cardul si...gata, la masa!

Am fost si in Frederiksberg, care este un minunat cartier rezidential, plin de verdeata, mai aglomerat decat ma asteptam si unde, pe langa atatea cladiri frumoase, precum cea a Primariei 

sau a Palatului Regal construit in stil italian,

se gaseste si Gradina zoologica. Aici, la zoo, punctul de atractie il constituie habitatul elefantilor, dar totul este de luat in considerare: linistea, simplitatea, ambientul care pare fara oprelisti dand senzatia de libertate totala!

Langa Gradina zoologica sunt amplasate doua parcuri imense: Frederiksberg Have si Sondermarken, fiecare interesant in felul lui.

Astfel, Frederiksberg Have, 

intins pe mai bine de 30 de hectare, este mai “viu” in zilele calduroase si mai vesel decat Sondermarken. In Frederiksberg Have, copiii se joaca nestingheriti, grupurile familiale vin pentru un picnic pe iarba, totul emana bucurie si viata; iar daca nu faci sport si vii doar pentru natura, te poti opri sa bei un ceai in Pavilionul chinezesc, frecventat in trecut de regalitatea de la Palat, sau admira Templul Apis, cu coloane grecesi, situat pe dealul ce urca spre Palat. 

Ba chiar am zarit si niste rune de care m-am apropiat zambind pentru ca imi aminteau de  filmul “Outlander”.

Trebuie sa precizez ca Frederiksberg are un statut aparte, avand primar si consiliu municipal proprii. Cladirea Primariei a fost inaugurata in 1952. Chiar atunci cand ma aflam in fata ei, am avut sansa sa vad o pereche fericita dupa ceremonia de casatorie din interiorul Primariei: veseli si petrecareti ca si la noi.
Nicio grija pentru impatimitii cumparaturilor, surprizele ii asteapta la orice pas pe Gammel Kongvej, principala strada comerciala din Frederiksberg, unde se afla magazine in care poti gasi orice vrei, incepand cu haine de la  branduri cunoscute pana la bijuterii, obiecte diverse chiar si  flori.
Parcul Sondermarken 

a fost construit pentru Castelul Frederiksberg, 

si de frumusetea acestei minunate zone verzi se bucura, mai ales, locuitorii din Frederiksberg si Valby.

Ceea ce are mai atractiv acest parc este fostul rezervor de apa al Fabricii de bere Carlsberg si Frederiksberg, care permitea stocarea a 16 milioane de litri de apa potabila. Rezervorul subteran a devenit azi muzeu, cunoscut sub numele de “Cisterna”, care se poate vizita. Am mers pana la casa de bilete, dar am renuntat. De ce? Se vizita cu barca, cam pe intuneric, o arta abstracta si jocuri de lumini pe pereti si apa. Am zis ca poate cei mai curajosi pot incerca.
Intr-una din zile am ales sa ne “imprietenim” si cu zona inconjurata de apa si canale si am plecat spre Holmens Kirke - biserica marinarilor unde, in 1967, s-a casatorit Regina Margrethe cu Printul Henrik (francez de origine).

Aceasta este situata foarte aproape de Bursa veche, 

ambele fiind construite in acelasi "stil". Zona este foarte animata si datorita ambarcatiunilor care trec pe canal pline “ochi” cu pasageri debordand de veselie. Cladirea bisericii, construita din caramida rosie si prevazuta cu frontoane olandeze, are o forma bizara pentru zilele noastre; dar trebuie sa luam in considerare faptul ca initial a servit drept fierarie de ancore (1563). Abia ulterior, in timpul regelui Christian al IV-lea, a devenit biserica navigatorilor.

La vreo 200 de metri de Bursa veche se afla Slotsholmen, Insula Castelului considerata, inca din sec. al XVII-lea, centrul puterii politice. Pe aceasta mica insulita, episcopul Absalon a construit in anul 1167 o fortareata care, din 1416, a devenit resedinta regala. Magnifica cladire baroca pe care o vedem azi a fost terminata in 1928 ingloband parti din primul si al doilea castel distruse in incendiile din 1794 si 1884 si este sub “observatia stricta” a lui Frederik al VII-lea care sta cocotat pe soclul sau inca din 1876.
Palatul Christiansborg este, de fapt, cea de-a 6-a cladire care a fost ridicata pe acest loc de cand intemeietorul orasului, episcopul Absalon, a construit fortareata. Complexul mai cuprinde o capela, muzeul teatrului, grajdurile si camerele de receptie regala, Kongelige Repraesentationslokaler.

Palatul Christiansborg serveste Reginei Margrethe ca loc de primire a oaspetilor sai, regi si regine, presedinti sau ambasadori, dar si pentru audientele poporului, pentru dineuri, banchete si receptii regale sau pentru semnarea legilor; de asemenea, familia regala utilizeaza Capela Palatului, 

precum si caii de calarie, noi nereusind insa sa vizitam Grajdurile Regale ale acestui palat. De asemenea nu am ajuns sa vedem ruinele primelor castele, Ruirne of Absalon borg.
Credeam ca opulenta si rafinamentul ating excelenta in Franta, dar ceea ce am vazut in Palatul Christianborg ne-a depasit imaginatia: lux de cel mai bun gust! Fabulos! Am descoperit aici apartamente pavate cu marmura, decorate cu opere de arta, cu candelabre imense si tavane acoperite cu foita de aur. De departe cele mai interesante incaperi mi s-au parut a fi Sala Tronului cu gigantica sa pictura de pe tavan si cu acces la balconul unde se proclama monarhia, Sala regala si Camerele de Receptie ale Reginei dar si Bucataria Regala, iar Marele Hol, lung de 40 metri si decorat cu 11 tapiserii de Bjorn Norgaard care redau aspecte din cei 1000 de istorie daneza, este impresionant!
Azi, Palatul Christianborg este sediul Parlamentului, al biroului prim-ministrului si Curtii Supreme de Justitie. El este un caz unic de cladire in lume pentru ca aici se afla reunite toate cele trei puteri ale statului: Parlamentul danez, Biroul Primului Ministru si Curtea Suprema.

Parlamentul danez (Folketing) se viziteaza gratuit, doar ca trebuie sa rezervati un tur ghidat. Dar mai intai cateva cuvinte despre Folketing; in Parlamentul danez, numit Folketing, este posibil sa participi la intalnirile sale, dar tot cu rezervare facuta din timp, la fel ca si pentru vizita cladirii. Noi am ales un tur ghidat in limba engleza, rezervarea facand-o direct pe site. Merita cu prisosinta sa intrati si sa il vizitati, totul dureaza 45 minute. Am ajuns conform instructiunilor de confirmare cu 15 minute inainte de ora de incepere a vizitei si la interfon am fost rugati sa ne luam biletele, cele rosii fiind cele pentru limba engleza. 

Le-am atasat la tricou si am asteptat pana la ora 13.00 cand am fost preluati de doua persoane oficiale care ne-au invitat sa efectuam controlul corporal si depunerea obiectelor la locul destinat, apoi, gata, turul a si inceput. Am trecut prin mai multe sali 

unde puteam filma si fotografia nestingheriti, 

doar in zona scarilor de orice fel ni s-a atras atentia, in mod expres, ca este interzis. Am remarcat, expus central, portretul prim–ministrului, si, ulterior, mai multe galerii

si diverse sali pana la cea care ne-a cucerit pe de-a-ntregul, Sala Mare a Adunarii.

Ne-au fost prezentate multe amanunte referitoare la sistemul politic danez cat si despre prima Constitutie democratica daneza din 1849.
Odata incheiat turul Parlamentului danez, am fost invitati, foarte politicos, sa vizitam si Turnul Palatului, Tarnet, acesta fiind deschis in 2014, dupa 100 de ani. Accesul în acest turn este gratuit de marti pana duminica intre orele 11.00-21.00. La intrare exista un lift, pentru ca scarile nu pot fi folosite. In lift pot intra maximum 8 persoane, nu se fac excepții si dupa prima oprire exista un al doilea lift care ne-a purtat pana sus de tot unde exista cateva restaurante si patiserii cu specialitati dintre cele mai bune. De la inaltimea celor 106 metri cat masoara acest Turn, am avut o vedere panoramica splendida asupra acoperisurilor atat de colorate ale orasului.
In apropierea Palatului Christiansborg se afla minunatele Gradini ale Bibliotecii Regale unde troneaza la loc de cinste statuia de bronz a lui Sorensen Kirkegaard, realizata in 1918 de catre sculptorul danez Louis Hasselriis; celebrul filosof tine un stilou in mana dreapta. 

Gradinile nu sunt foarte mari, dar in acel moment, la Copenhaga totul era inflorit si, in plus, invaluit in razele soarelui de mai. 

Sunt atat de putine ocazii cand un turist are aceasta sansa aici, pentru ca data trecuta ploua si totul era tern si trist.

Biblioteca Regala, Det Kongelige Bibliotek a fost infiintata acum mai bine de 400 de ani, in 1648, de catre Regele Frederik al III-lea si este cea mai mare din tarile nordice. Aici se afla un adevarat tezaur cultural danez, inclusiv prima carte tiparita in 1482 in limba daneza.

In 1999 a fost inaugurata o biblioteca noua, gazduita intr-o o superba constructie numita Diamantul negru, Den Sorte Diamant, Black Diamond. 

Arhitectura acesteia este un amestec “bine gandit si dozat” de sticla, otel si granit. In cladire exista chiar si o sala de concerte. Peretele exterior este din sticla, astfel ca se poate privi afara si admira apa precum si cladirile luxoase din Christianshavn. Am urcat pana sus, cu scarile rulante, 

am admirat salile imense, cartile, 

vederea spre apa

si dupa ce am iesit am descoperit o alta varianta a Micii Sirene! Da, pe cea originala aveam s-o vedem curand in Portul Ny Havn, aceasta de langa Den Sorte Diamant este o opera recenta, o sirena putin stilizata. O stiati?

Tot in zona Palatului Christiansborg se afla si cladirea Bursei vechi, Borsen, o constructie foarte veche si ciudata, cu un acoperis terminat intr-un fel de varf rasucit, in fapt sunt cozile impletite a patru dragoni. Edificiul a fost ridicat de doi arhitecti olandezi, frati, la comanda Regelui Christian al IV-lea. Bursa de valori s-a mutat pe Stroget si aici, au loc acum, doar evenimente speciale.

In partea opusa Bursei, chiar langa Palatul Christianborg, se afla de asemenea Muzeul Thorvaldsen, pe care l-am vizitat a doua zi. 

Aici se afla expuse lucrarile celui mai mare sculptor danez, Bertel Thorvaldsen. Sculptorul, un geniu care a obtinut la doar 11 ani o bursa de studii la Roma, a trait in capitala italiana 40 de ani, revenind la Copenhaga abia spre sfarsitul vietii, in 1838. Intr-adevar, ramai mut de uimire in fata numarului de lucrari realizate si a marimii acestora.

Nu poti sa nu le studiezi cu luare aminte; iar locatia si modul de dispunere a operelor, aranjamentul in sali, este extraordinar. 

Sculptorul este inmormantat in centrul acestui muzeu. Hm! La fel ca si Dali in Casa-Muzeu din Figueres.

In urmatoarele noastre zile de perindare prin Copenhaga, ne-am pierdut pe stradutele cochete dintre hatisul de canale, am hoinarit fara tinta doar incercand sa surprindem cu adevarata "ce este un danez", ne-am plimbat cu autobuzul  Hop off Hop on care apartine companiei Stromma si care ne-a oferit doua circuite fabuloase. Dar aceasta plimbare nu ne-a fost de ajuns si am inchiriat o barca cu motor care ne-a conferit mai multa libertate. A fost super si ne-a dat, dinspre apa, o alta perspectiva asupra orasului.
Am mancat in Piata de peste din centru, Fesketorve, la o terasa chinezeasca, “Magasasa”, ocazie cu care am aflat ce este dim sum, o specialitate ce aminteste de pirostile poloneze

acompaniata de un orez alb si foarte lipicios, cu multe legume...bun-bun! Ia priviti:

Cea mai pitoreasca si colorata zona este insa cea a Portului Ny Havn, Portul Nou. Cladirile sunt viu colorate si au un aspect tineresc. Atras de farmecul zonei, Andersen a locuit in mai multe cladiri pe aici, la numerele 18, 20 si 67. Aici sunt, intotdeauna, oameni gata sa petreaca, sa manance, sa rada, sa vada un concert, sa socializeze si cred ca, pana la urma, aici am descoperit ceea ce am cautat sa aflu peste tot: spiritul danez. 

Cand am ajuns prima data, tocmai era o promotie la smorrebrod, niste tartine mici daneze, specialitati locale cunoscute aici precum pizza la italieni. Sunt facute din paine de secara si pot fi servite pe platouri ca aperitive sau acompaniind o bere Carlsberg. 

Ca ingrediente alaturi pot fi: peste afumat sau marinat, branzeturi, ciuperci, creveti, in combinatii cat mai gustoase si mai ingenioase. Ti se topesc in gura!

Drumul spre Port trece chiar prin fata Muzeului Chihlimbarului, Ravhuset, o cladire micuta, dar care expune una dintre cele mai mari bucati de chihlimbar din lume. 

De la acest muzeu sunt doar cateva sute de metri pana la zona portuara, acolo unde, de indata ce apare apa, o priveliste minunata ti se deschide in fata ochilor. Am plecat pe jos spre  centrul orasului pentru ca era cald si foarte frumos afara iar astfel de zile sunt putine la numar in Copenhaga. Am trecut pe langa Biserica ortodoxa rusa Alexander Nevski, construita prin grija guvernului rus in 1881 si pe langa o superba catedrala, cunoscuta sub numele de Biserica din marmura, Marmorkirken, o biserica evanghelica luterana situata in apropierea Palatului Amalienborg. 

Marmorkirken sau Biserica lui Frederik al V-lea a fost proiectata de arhitectul Nicolai Eigtved in 1740, fiind inspirat de Bazilica Sf .Petru din Roma, dar nu a reusit s-o finalizeze in timpul vietii ca urmare a costurilor ridicate. De indata ce intri, privirea iti ramane fixata in cupola imensa, care se sprijina pe 12 coloane si, care, pentru cei 31 de metri cati masoara, este considerata ca fiind cea mai mare din Scandinavia.

La ora 11.30-12.00 am privit cu interes schimbarea garzii regale la Palatul Amalienborg, o ceremonie frumoasa, urmarita mereu de multi turisti si care se desfasoara numai atunci cand Regina este in Palat. 

Ba chiar, la final, am pornit cu totii, cei prezenti acolo, si am condus alaiul pana “in prag” la Castelul Rosenborg.

Piata Amalienborg se distinge printr-o simetria perfecta, fiind inconjurata de un grup de patru cladiri:

Palatul lui Christian al VII-lea (Palatul lui Moltke, utilizat pentru gazduirea oaspetilor), Palatul lui Christian al VIII-lea (Palatul lui Levetzau, palat de oaspeti ai printului Joachim si printesei Benedikte), Palatul lui Frederik al VIII-lea ((cunoscut ca Palatul lui Brockdorff, unde, de asemenea, sunt gazduiti oaspeti si au loc receptiile regale) si Palatul Christian al IX-lea care este resedinta de iarna a Reginei Margrethe (cunoscut si ca Palatul lui Schack). Accesul turistilor este permis doar in Palatul lui Christian al IX-lea unde se afla Muzeul Amalienborg, in care am avut ocazia sa admir cateva din apartamentele celor mai recenti monarhi danezi

care sunt pastrate 

exact asa cum erau odinioara.

In centrul Pietei Amalienborg este asezata statuia, inalta de 12 metri, a Regelui Frederik al V-lea, imbracat asemenea unui imparat roman. 

Iar de aici am plecat direct spre Castelul Rosenborg. In acest castel, Rosenborg Slot, o adevarata capodopera a Renasterii olandeze, 

au trait trei generatii de regi 

pana cand Regele Frederik al V-lea a comandat Castelul Frederiksberg, in 1710. Poti vedea in Rosenborg 24 de camere, 

dintre care cele mai deosebite sunt cu siguranta Sala Mare, in care se afla tronul regal de incoronare pazit de trei lei de argint, Apartamentul lui Frederik al IV-lea, Antecamera Rosen, Salonul de iarna, Dormitorul lui Christian al IV-lea, Sala de marmura, Sala cavalerilor.  Bijuteriile coroanei

si Coroana regala daneza sunt expuse intr-o sala in subsolul Castelului Rosenborg.

Castelul Rosenborg a fost transformat in muzeu, din 1838 si face parte din Royal Collection, la fel ca Muzeul din Palatul Amalienborg. In apropierea castelului se afla Serele Palatului  si

Konges Have – cea mai veche gradina regala din Danemarca, devenita azi unul dintre cele mai vizitate parcuri din centrul orasului (continuare).