Cantonul Ticino: Locarno...miros de iasomie...printre lamai si palmieri

 Cantonul Ticino: Locarno…miros de iasomie...printre lamai si palmieri

Din Lugano treci pe nesimtite in Locarno, acest minunat oras montan unde primavara palmierii isi dau intalnire cu lamaii, curmalii sau rodii, in miros suav si discret de iasomie. Aici, in anotimpul trezirii naturii la viata, atmosfera este sublima; flori colorate, stralucind in lumina soarelui bland, aparand de prin toti acesti copaci exotici pentru noi, iti dau binete numaidecat si, dintre toate, aceasta iasomie iti gadila narile usor incat iti vine sa ii "adulmeci" aroma, precum un catel ce isi asteapta nerabdator mancarea...

Stradutele, arcadele, cladirile colorate si pictate pe exterior – totul seamana atat de bine cu ceea ce deja vazusem in Lugano. Insa acest oras este ceva mai mic, asemenea unui mezin rasfatat - cam astfel mi s-a parut Locarno la prima vedere, la fel insa de incantator si ofertant pentru turisti.

Sa nu uitam ca asa cochet si rafinat precum il vedem azi, in trecut Locarno a cunoscut atat de dese dispute intre episcopii de Como si ducii de Milano. Ultimii l-au stapanit destul de mult, pana la 1512 cand a reintrat in Confederatia Elvetiana...

Am ajuns destul de repede in Piazza Grande, o piata pitoreasca si animata, care te lasa sa intelegi cu greu daca te afli in Elvetia-cea-calma sau in Italia-cea-zgomotoasa. Piazza Grande dateaza din secolul al XVIII-lea, iar pavajul acesteia merita studiat cu mare atentie deoarece a fost realizat prin 1825, cu pietricele de rau. In timpul verii, aici se desfasoara an de an inca din 1946, timp de zece zile, Marele Festival de Film, unde sunt prezentate publicului numeroase proiectii in aer liber. Daca ratezi festivalul, nici o problema: poti petrece, in acelasi areal, ceva timp liber in care te vei bucura de oferta culinara a verii in terasele cochete sau restaurantele imbietoare, intr-o atmosfera de vacanta calma si relaxanta.

Traversand aceasta piata si mergand apoi pe una din laturi se ajunge la Castello Visconteo - un colos de piatra gri, vechi de la 1342, construit de Familia Orelli si care a fost partial distrus de confederatii elvetieni, atunci cand au preluat controlul asupra orasului Locarno. Azi, Castelul Visconteo gazduieste  Muzeul de Arheologie si are o valoroasa colectie de artefacte romane.

Dupa vizita acestui castel, itinerariul planificat ne-a condus spre Biserica San Francisco care a fost zidita in anul 1572, peste o veche manastire franciscana.

Mergand intr-o alta directie, se poate ajunge in Piata Sant’Antonio unde mai intai privirile ti se indreapta catre Biserica Sant'Antonio. Deja ma obisnuisem cu acest "gri medieval", asa cum l-am numit eu ca sa imi amintesc cu usurinta de cladirile din Locarno.

Tot aici, pe Via Cittadella - artera centrala a orasului - am descoperit inca o biserica si anume Santa Maria Assunta sau Chiesa Nuova. 

Construita in jurul anului 1630, aceasta biserica a devenit renumita pentru somptuoasa sa decoratiune interioara in stil baroc, reprezentand aspecte din viata Sfintei Fecioare si fiind considerata una dintre cele mai interesante din Cantonul Ticino.

Cum distantele sunt cu adevarat lilliputane, am ajuns destul de repede la Casa Rusca, o eleganta cladire cu aer feudal prevazuta cu balcon asemenea unui conac de secol XVIII. In interior te intampina o curte patratoasa, din care poti admira logii dispuse pe trei nivele. 

Dupa restaurarea din anii ’80, acesta cladire fost transformata in Galeria Municipala de Fotografie Casa Rusca. In acelasi timp, ea serveste ca spatiu expozitional de arta moderna pentru artisti elvetieni si internationali, numit La Sinopia. Multi dintre acesti pictori au donat galeriei cateva din operele lor, cum sunt cele ale pictorului dadaist Hans Arp, care si-a petrecut in Locarno ultimii ani ai vietii.

Chiar in vecinatatea Casei Rusca se afla  micuta Piata Collegiata unde nu poti sa nu te opresti macar o clipa si sa arunci un ochi catre Monumentul Marcacci, ridicat in onoarea renumitului om politic, diplomat si jurist.

Si continuand traseul mai departe, din Piata Collegiata

am trecut, presati sa ajungem cat mai repede, la funicularul ce urma sa ne duca la Orselina

pentru a vizita Madonna di Sasso; asa ca, nu am mai intrat in Biserica San Francisco, desi ar fi meritat, dar nu am mai fi avut timp sa urcam pe Muntele Sacru. Asta e, chiar daca esti bine organizat, tot nu reusesti sa vezi tot ceea ce iti doresti!

Am luat funicularul de undeva de la periferia orasului si acesta 

ne-a dus in conditii excelente la sanctuarul de pelerinaj - Biserica Madonna di Sasso - care aminteste de aparitia Fecioarei Maria. Se spune ca biserica a fost construita in 1487, exact dupa ce Fecioara Maria i s-a aratat calugarului franciscan Bartolomeo di Ivrea.

Privind de sus, privelistea este cu adevarat magnifica, o panorama unica in care totul parca se integreaza firesc: munte, apa, paduri, cladiri. 

Pentru o clipa gandurile mi-au zburat la ceva vazut in trecut: da, mi-am reamintit de Montserrat din Catalunia. Pentru cei care nu au fost la Montserrat, pot sa le spun ca aceste doua locatii seamana destul de mult ca pozitie si asezare intr-un peisaj mirific.

Constructia Bisericii Madonna di Sasso - o adevarata perla baroca- a fost realizata pe locul unei capele care adapostea pe Madonna, care i s-a aratat aici lui Bartolomeo di Ivrea in noaptea dintre 14 si 15 august 1480 cu pruncul Isus in brate.

Curtea interioara este generoasa si pavata in intregime cu piatra gri.  

Sanctuarul a fost inaugurat ceva mai tarziu, prin 1771, de catre Episcopul de Novara.

Am traversat curtea imensa

si am patruns in interiorul bisericii. Era exact cum ma asteptam: somptuos, 

foarte frumos decorat cu fresce si picturi in ulei,

dar putin cam intunecos pentru mine.

 Am coborat pe scari lasand in urma o constructie exceptionala invaluita in legenda 

si am luat funicularul spre Locarno. Incantati de tot ceea ce vazusem in acea zi, ne pregateam sa cautam parcarea unde lasasem masina. 

Am ales, insa, o alta cale si am descoperit o cladire intrata in istorie: Palazzo del Pretorio sau Palazzo della Conferenza.

Acesta este un edificiu impunator, unde, in 1925, dupa incheierea Primului Razboi Mondial,  s-a semnat Pactul de la Locarno intre Marile Puteri - un pact menit sa garanteze pacea in Europa de vest. Termenii Tratatului au permis alaturarea Germaniei la Liga Natiunilor in 1926.

Ne-am luat ramas bun de la Locarno si am plecat spre locul unde parcasem masina. Si, ce sa vezi? Chiar din startul vizitei noastre in Locarno, cladirea aceasta ne scapase privirilor, dar acum, la final, am putut sa o admiram fara graba: era Teatrul & Cazino din Locarno.

Ne-am intors in Italia la Ponte Tresa, la pensiunea unde locuiam si unde am mancat o pizza extraordinar de gustoasa. Sau poate eram prea flamanzi? Ambele variante pot fi adevarate.

Si urcand sus, in imperiul norilor, priveam cu nesat Alpii elvetieni 

care se "imbracau" pe nesimtite in ceata! Cat de frumos putea sa fie! Eram bucuroasa pentru ca mai aveam o zi de petrecut in Cantonul Ticino: a urmat  Bellinzona.