Cantonul Ticino: Bellinzona...frumusete, cultura, istorie in orasul celor trei castele

 Cantonul Ticino: Bellinzona...frumusete, cultura, istorie in orasul celor trei castele

Fermecatoare si eleganta, Bellinzona, capitala cantonului Ticino, la fel ca celelalte doua orase–surori, Lugano si Locarno, te introduce imediat in atmosfera montana relaxata a muntilor Alpi, intr-un paradis autentic al vacantei perfecte care te rasfata cu multe surprize placute.Fie ca vrei sa te plimbi pe strazile intortocheate sau sa faci drumetii, sa hoinaresti prin pietele istorice, unde poti gusta din produsele traditionale sau vrei sa bei o simpla cafea pe o terasa linistita, fie iti doresti o croaziera pe lac sau sa practici un sport nautic, toate acestea sunt posibile aici. Si nu numai atat. Bellinzona are trei castele medievale care au intrat in patrimoniul UNESCO inca din anul 2000 si care trebuie neaparat vizitate.

Ceea ce am si facut dupa o lunga plimbare prin oras, mai ales prin centrul istoric pe care l-am batut in lung si in lat cat am putut de mult, dupa care am aruncat un ochi prin vitrinele unor magazine. Am ales sa vizitam doua dintre cele trei castele, desi un localnic deosebit de amabil, care chiar ne-a facut si niste poze, ne-a asigurat ca toate trebuie vazute, deoarece sunt interesante. Ne-am limitat la Castelul Castelgrande

si Castelul Montebello si, din pacate am renuntat la Castelul Sasso Corbaro. Asa am hotarat, in viata nu le poti avea pe toate, nu-i asa? Timpul ne presa si trebuia sa ajungem la Montagnola pentru casa lui Herman Hesse (vezi postarea). 

Vizita la Castelgrande a fost precedata de o splendida promenada de-a lungul zidurilor gri, robuste de unde poti avea o imagine generala a ceea ce a fost conservat.

Castelgrande  a fost construit intre anii 1473-1486 pe locul unui fort si restaurat, de-a lungul timpului, de mai multe ori.

Se mai pot admira azi, pe langa cele doua turnuri, Torre Bianca si Torre Nera, doar cateva sali, printre care si Sala Arsenalului, precum si curtile interioare

unde ajungi de indata ce treci de poarta exterioara care pare un adevarat scut. 

Azi, Sala Arsenalului a fost cu totul transformata intr-un muzeu cu multe expozitii permanente 

si temporare, nationale si internationale, in egala masura atractive si interesante atat pentru copii cat si pentru adulti.

Si Castelul Montebello are o istorie indelungata; 

construit de bogata familie Rusconi si cumparat ulterior de familia Ghiringhelli, acesta si-a schimbat numele din Castello di Svitto in San Martino dupa care a devenit Montebello. 

Din curtea lui se deschide o panorama uluitoare, putandu-se vedea chiar si Lacul Maggiore.

In drumul nostru inapoi spre locul de parcare, am trecut rapid si pe langa Palazzo Civico di Bellinzona

– o cladire superba pe care o recunosti imediat datorita arcadelor renascentiste si ferestrelor inguste -

si am admirat Biserica Sfintilor Petru si Stefan care dateaza, de asemenea, din perioada Renasterii. 

Bellinzona ramane o locatie turistica ce inca mai pastreaza secrete pentru mine dar, cu tot regretul, a trebuit “sa ma rup din bratele ei” si sa ma indrept spre Montagnola.

Insa chiar nu pot uita strazile ei inguste, cu aerul acela misterios medieval unde mi-a placut sa ma pierd ca intr-un basm din copilarie.

Si cine stie? Cand nostalgia ma va cuprinde, cand mi se va face dor de aceasta zona, plina de farmec, de pe malul Lacului Maggiore, poate chiar voi ajunge si la acel festival anual numit “Rabadan”, care dureaza 6 zile si 6 nopti si se organizeaza de aproximativ 150 de ani . Atunci muzica triumfa in orasul vechi in timp ce localnicii isi prezinta pe tarabe produsele traditionale, iar strazile sunt inundate de o mare de copii ce merg la parade, bucurosi nevoie mare. 

Aceasta este Bellinzona: vesela, bucuroasa si festiva! Intr-un cuvant: minunata!