La Valetta - imprejurimi: Gzira-Sliema…Ziduri de cactusi…ziduri de piatra…si intre ele palmieri

 La Valetta - imprejurimi: Gzira-Sliema…Ziduri de cactusi…ziduri de piatra…si intre ele palmieri 

„ Malta este cel mai frumos morman de pietre pe care il cunosc”

George Bernard Shaw

Am ajuns in Malta pe neasteptate si, mai mult, pe nepregatite; si, mai ales, nu am “calatorit pe patru roti” cum facem de obicei. Ha, ha! A fost o decizie luata pe moment, intr-o duminica de august ce nu anunta mari proiecte de vacanta. Totul s-a desfasurat rapid: rezervarea biletelor  de avion, a cazarii, realizarea planning-ului pentru vizita intregii insule. Am ales un zbor matinal care ne-a permis sa avem un sejur cu o zi in plus. Eram cam stingheriti in Aeroportul International Luqa din La Valetta, ajunsesem la destinatie cam devreme, era abia 8:20, punctul turistic urma sa se deschidea abia la ora 10:00.

Nu aveam harta si este bine de stiut ca nu se prea gasesc prin oras asa cum eram obisnuiti din alte calatorii. Trebuie sa mai precizez ca am cumparat din aeroport si un pas de transport (Tallinja card) pentru o saptamana (am stat 9 zile) care ne-a ajutat enorm, acesta fiind valabil pentru orice deplasare, atat pe toata insula principala precum si in celelalte mici insule (Gozo si Comino). Cardul a costat 21 EUR/persoana si te ajuta sa ajungi in orice punct al insulei. Ok, se poate lua si un taxi, nimic de spus, dar e foarte bine cu autobuzul si pot spune ca, exceptand orele de varf, acestea se duc spre punctele de interes turistic sau spre si dinspre aeroport cu putini calatori. Un bilet costa cam 1,5-2 EUR in timpul verii. E de recomandat sa ai bani potriviti pentru ca daca nu ai abonament, uneori, soferii nu au posibilitatea sa dea rest la bancnotele mari, nici chiar la cele de 5-10 EUR. Autobuzele malteze circula “ceas” si te poti deplasa ieftin si rapid in toata insula. Este impresionant “terminalul”- statia centrala - de unde poti sa alegi autobuzul care sa te duca in zona in care vrei sa ajungi. Reteaua de autobuze este foarte mare si este suficient doar sa consulti orarul si frecventa deplasarilor, chiar daca nu intotdeauna vor corespunde exact cu realitatea - in Malta daca nu anunti sau nu sunt calatori in statie, soferul nu opreste. Orice incercare de a inchiria o masina, daca privesti aventura din punct de vedere turistic, este un esec sigur pentru ca strazile inguste vor crea probleme mari, nu se gasesc parcari chiar acolo unde ai nevoie, deci, credeti-ma, experienta cu autobuzul este cea cu rezultate optime. Din aeroport ne-am descurcat de minune, am schimbat doua autobuze pana unde voiam noi sa ajungem - ne-au ghidat si soferii - iar, intre timp, nu ne mai saturam privind arhitectura interesanta cu care incepeam sa ne obisnuim.

Faceam poza dupa poza prin fereastra autobuzului

si asa, fermecata de peisaj, nu am simtit cand am ajuns in Sliema unde ne rezervasem prin airbnb cazarea la pensiunea Evolve Coliving Guesthouse.

Pensiunea este situata putin cam departe de apa, insa este pe o strada linistita si cu resedinte elegante si foarte colorate. 

Superbe as zice! 

Pe scurt, o pensiune aflata intr-o zona buna: aproape de statia de autobuz si in vecinatatea unor mici market-uri si a unui restaurant turcesc, undeva aproape de mica localitate Gzira. Recomand cu caldura aceasta alegere, nu gresesti si te vei bucura de confort si multa liniste. Proprietarul ne-a dat acceptul sa ne cazam mult inaintea orei stabilite, savurand cafeaua si ceaiul puse la dispozitie. Si mare ne-a fost mirarea cand am urcat un etaj cu liftul. Si nu orice fel de lift: spatios, cu oglinda, elegant ca la un mare hotel. Credeti ca ne-am odihnit? Ei as! Pai, de dormit se poate si acasa, la Bucuresti, in concediu nu, niciodata! Mai intai am mancat la un fast food turcesc aflat la cativa zeci de metri de pensiune. Rasfat mare la o suma incredibila: 11.40 EUR/meniul. 

Bine ghiftuiti, am plecat spre faleza. Eram cam obositi, caldura mare ne coplesea, dar nimic nu ne-a putut impiedica sa cercetam intreaga zona si sa ne plimbam

pana seara tarziu pentru o minima idee a locului unde ne aflam, 

avand in vedere ca programul nostru incepea cu adevarat abia a doua zi. Asa am descoperit minunata Promenada din Sliema, foarte animata si vesela, care se intinde pe cativa kilometri. Dupa ce am parcurs-o acum, seara, am hotarat sa ne intoarcem la pensiune si sa continuam sa vizitam locurile cu asiduitate de a doua zi, conform programului stabilit. Aceasta plimbare a fost ca un bonus, dar ne-a simplificat mult ziua in care chiar am facut un ocol intreg al celor doua localitati cu care se invecineaza capitala insulei, La Valetta.

Statiunea Sliema- care inseamna "pace" - a fost candva un mic sat de pescari, care ulterior, cand s-a dezvoltat, a devenit preferata oamenilor bogati. 

Este fabuloasa in amurg, cu lumea multa si cosmopolita care se plimba sau petrece serile la o terasa sau restaurant si, ca un fapt remarcabil, e o zona foarte sigura: politia, desi nu e foarte vizibila, patruleaza de-a lungul intregii faleze pana tarziu. Dar am uitat sa mentionez ceva foarte important: ca sa faci plaja, trebuie sa nu te deranjeze faleza pietroasa. 

Altfel, doar la piscinile hotelurilor de lux va puteti bucura de nisip! Si, am mai vazut o plaja cam ca la noi in nordul insulei!.

A doua zi dimineata, incitati de atmosfera fierbinte pe care o descoperisem seara, ne-am trezit si am plecat hai-hui prin Gzira, mergand alene, molesiti de caldura soarelui care se revarsa cu generozitatea celor 31 C pentru ca, sa nu uitam, eram la inceput de septembrie! Iar in Malta 31 C este o temperatura absolut normala. Incepeam programul normal de vizita al imprejurimilor capitalei La Valetta: Gzira si Sliema. Fiecare cladire avea prin arhitectura oarecum ciudata farmecul ei, insa nu mica ne-a fost mirarea cand alaturi de cladiri somptuoase, elegante, erau si unele mai vechi, darapanate si nelocuite. Mi s-a parut ceva mai putin obisnuit, dar Gzira ne rezervase si o surpriza inedita: o sarbatoare cu cantece, “cu surle si trambite” la propriu, pentru ca o asociatie sportiva din localitate organizase o petrecere,

in fapt un mars si se oprise intr-o intersectie unde toata lumea aplauda, se veselea si radea cu gura pana la urechi. 

Nu am fi avut sansa sa o vedem daca nu ne-am fi dorit sa intram si in Biserica parohiala din Gzira, mareata si impunatoare, cunoscuta sub numele de Biserica Carmelita. 

Urmatoarea atractie turistica programata ne-a purtat prin Fortul Manoel. Pana acolo am avut ceva de mers si cu fiecare pas pe care il faceam mi se parea ca ma cufund intr-un basm medieval; case cu blazoane simpatice, stradute pietruite care serpuiau in fel si chip iar la un moment dat coborau spre tarm, 

o liniste nefireasca pentru o locatie situata langa apa,

totul sub “umbrela” unui cer de un albastru sters si ponosit, dar care tocmai asa, spalacit si indefinit, sporea frumusetea acestor locuri. Dar ceea ce ne-a uimit si mai tare a fost prezenta unei vegetatii bogate

 cu cactusi si palmieri convietuind “fericiti” impreuna.

Insa, cand am ajuns la Fortul Manoel am avut prima surpriza neplacuta: aveau loc niste filmari si am fost invitati, cu multa politete, sa revenim intr-o alta zi. 

Ei, asta este! Nu chiar imediat, dar am revenit la sfarsitul sejurului si am reusit sa il vedem...doar pe exterior. Ne-am multumit sa inconjuram acea fortareata impunatoare de unde panorama asupra Sliemei aparea ca o imagine dintr-un film frumos. A meritat din plin pentru ca astfel, ai posibilitatea unei vederi de ansamblu asupra capitalei La Valetta.

Am plecat, mai apoi, urmarind tarmul pana hat-departe, in Sliema, unde Turnul St. Julian parca ne astepta.

Nu era acum chiar ce credeam noi, intrucat vechiul turn de coasta, cel din secolul al XVII-lea, a fost transformat intr-un restaurant. De aici incepe Promenada in Sliema si tot de aici...te lovesti de o multime de turisti, o harmalaie de zgomote si masini prin care cu greu te strecori! Si tot asa a fost pana am ajuns in dreptul Bailor Romane, unde balaceala era chiar in toi. Pana la urma, plimbarea noastra a durat pana in celalalt capat al falezei. 

Si da, intr-adevar, Tower Road este artera cea mai animata din Sliema - un amalgam de buticuri, cofetarii, terase, magazine unde turistii misuna atrasi de suveniruri sau promisiunile unei specialitati locale, cum ar fi “iepurele maltez” care este chiar wow si cu care m-am infruptat si eu.

Bineinteles ca ne-am pierdut in acest peisaj si noi, cum se zice, “in timp si spatiu”, ingrosand numarul turistilor gura-casca si ne-am trezit ca soarele apune si ca ni s-a facut foame. Unde sa mancam? Pai, mai incape vorba? Undeva la un restaurant chiar pe malul apei. Si nu am gresit, mai ales ca mi se facuse o pofta nebuna de midii.

Am avut ceva timp de asteptat pana sa avem o masa a noastra, dar a fost splendid totul, o seara pe cinste, unde prima zi de vacanta din Malta ne-a oferit de toate, mancare, apa, atmosfera…