Culoare, soare si un pahar de vin de Porto

Culoare, soare si un pahar de vin de Porto

 ...Uneori am senzatia ca nu noi ne alegem destinatiile de vacanta, ci ca exista locatii care ne ademenesc pur si simplu, ne cheama si ne bantuie gandurile, nu ne lasa pana cand nu ajungem sa le vizitam. Cand este vorba despre un oras al carui intreg centru istoric  se afla sub patronaj UNESCO, ce poti spune? Si daca mai adaugi ca ingrediente: atmosfera medievala, soare, culoare, apa si muzica fado, ei? Arzi de nerabdare sa ajungi acolo! Eventual sa le "gusti"? Sau sa le traiesti?

Da, vorbesc despre Porto unde am ajuns plecand cu masina personala din Madrid. Facusem  o halta aici ca sa ne mai tragem sufletul pentru cateva zile  deoarece "calatoria pe patru roti"  incepuse... de la Bucuresti.

Foarte interesanta intrarea pe autostrazile din Portugalia in 2013. In 2012 nici nu am simtit cand am ajuns:  pur si simplu am trecut din Spania frontiera si gata! De asta data, de cum am trecut in Portugalia am zarit un panou cu informatii pentru turistii straini. Am depasit repede zona si nu i-am acordat prea mare importanta anuntului, nu stiam ce se va intampla sau daca se va intampla ceva, doar asteptam sa vina locul de plata. Ei, lucrurile nu au stat asa. Pe panoul acela era precizat clar ca trebuia sa ne oprim la cateva sute de metri mai departe, intr-un  punct anume stabilit, pentru a furniza niste date ale unui card...

Ce sa spun? Si portughezii ne-au luat-o inainte, nu numai cu constructia  autostrazilor (chiar daca nu sunt ca cele din Spania, Franta etc). Ceva mai departe de frontiera ne-am oprit la prima benzinarie sa discutam cu niste francezi cu care calatorisem in paralel. Am vorbit cu ei, ne-au explicat ca portughezii incearca sa treaca la plata automata a autostrazilor ( asa cum sunt in Scandinavia ). Adica, trebuie  indicate  datele cardului in acel loc special, situat foarte aproape de frontiera,  dupa care se poate calatori cu masina si folosi parcarile peste tot in Portugalia fara nici o bataie de cap cu platile: totul se retine din card. Sub panourile indicatoare sunt montate niste camere care te inregistreaza, urmand ca, ulterior, sa se retraga suma de plata din card. Ei, asta a fost!

Am ajuns la Porto strabatand cei peste 550 kilometri in vreo 7 ore (socotind si  opririle de pe drum).

Cazarea am ales-o foarte aproape de centrul orasului, cam la 10 minute. Am stat la "Residencia Bela Star" unde aveam si parcarea asigurata (si gratuita) si...la inaltime...in adevaratul sens al cuvantului. Pensiunea este situata pe un delusor si in curtea interioara masinile celor cazati aici urca abrupt pana la locul de parcare. A fost greu cu bagajele sa le transportam, dar...ne-am descurcat. Camera a fost potrivit de mare pentru toti trei, cu tot necesarul unui turist, si desi receptionerul nu vorbea nici o limba straina, ne-a oferit din primul moment o harta a orasului.  Aveam doar o zi si jumatate la dispozitie sa vedem Porto. Ne astepta o zi de forta, stiam ca vom merge doar pe jos, asta pentru a profita de tot ce poate oferi  mai frumos turistului acest minunat oras.
De indata ce am ajuns in camera, am mancat ceva fugitiv si am plecat in  recunoasterea orasului. A doua zi deja stiam cam ce trebuie vazut si cum sa ne dramuim timpul de vizita pentru obiectivele turistice importante din Porto.

Printre primele zone descoperite au fost Rua de Santa Catarina, o zona pietonala comerciala, cu cladiri tipic  portugheze, un fel de corso al orasului Porto, o zona  potrivita in egala masura pentru a lua masa cat si a intra prin diverse magazine ca: Zara sau H&M. Zona e frecventata si de turisti si de localnici. Ea este mai putin aglomerata duminica deoarece magazinele sunt inchise. Exista si un mall, Centro Comercial Via Caterina, la al carui ultimul etaj se poate manca foarte convenabil (cam ce doreste fiecare: ceva obisnuit, normal sau specialitati portugheze, toate la preturi foarte accesibile, iar ambientul e super ok).
Eu am avut perseverenta sa caut, pentru ca asa gasisem recomandat peste tot, vestita ciorba de burta portugheza. Eh, nicaieri nu am gasit in Porto, pe cat m-am ambitionat, nu se mai pregatea, cel putin nu atunci. Poate pentru ca era prea cald?
In schimb am mancat o francesinha, cu doar 5,50 euro, la o terasa draguta si cocheta numita "Belo Mondo" la nr 640, aflata pe Rua de Santa Catarina. Francesinha, in traducere mot-a-mot, inseamna "micuta frantuzoaica" si este acompaniata obligatoriu de bere (acum am luat Super Bock) si nu de vin. Este un sandwich tipic din Porto, un fel de "croque-madame" care cuprinde : paine, sunca proaspata, carne de vita, carnati proaspeti  si totul este "imbracat" cu generozitate in branza  sau cascaval topit si un sos foarte gros de rosii.

Daca nu il  gusti, degeaba ai venit la Porto. Stiu ca  nu pare ceva senzational, pare chiar greu de digerat sau un fel banal, dar acompaniat de berea portugheza ti se topeste in gura si mai vrei unul chiar  asa consistent cum apare in zilele calduroase de vacanta. E bun-bun! Francesinha este in topul primelor 10 tipuri de sandwich-uri din lume. Si, va garantez ca, bine pregatit,  veti lasa de o parte orice alta specialitate locala. Bine, nu vorbesc de bacala, crevetii sau mai stiu ce chestii mai sofisticate, francesinha este un sandwich, asa cum am zis.
La numarul 428 am gasit Capela Sufletelor sau Capela das Almas, uluitoare prin panourile imense din azulejos, de un albastru intens  vizibile de la mare distanta si care prezinta diverse scene biblice: "Martiriul Sfintei Catarina" si "Moartea Sfantului Francisc din Assisi".

La capatul zonei pietonale a strazii Rua de Santa Caterina se afla Praca da Batalha, de asemenea inchisa traficului rutier. Se poate admira, pe langa Teatrul São João, si vechea cladire a postei.
Am intrat si in Biserica San Ildefonso al carei altar a fost construit de Nicolau Nasoni, cel care a realizat si Torres dos Clerigos.
Si am ajuns apoi pe  Avenidos dos Aliados. 
Acest mare bulevard este "inima" orasului Porto si are o promenada centrala. Ca in orice duminica , in acest spatiu era amenajat un fel de targ local,cu tot ce se poate gasi incepand de la mancare si  bautura si terminand cu carti, fleacuri si altele.
Puteai chiar sa stai comod intr-un scaun-puf si sa-ti tragi sufletul sau sa urmaresti degajat multimea care era intr-o continua miscare browniana.

Aceasta zona centrala, initial destinata unor gradini, a fost remodelata in 2006.

Promenada este strajuita de cele doua benzi de circulatie si de cladiri care apartin celor mai importante sucursale ale bancilor sau sunt hoteluri de lux. In partea cea mai de sus a bulevardului se afla Primaria orasului Porto. I-am remarcat turnul-clopotnita, inalt de 70 de metri din marmura si granit care parca supravegheaza traficul, multimea, totul. De retinut ca in primarie se afla si Biroul de turism. In fata primariei este asezata o statuie a scriitorului romantic portughez Almeida Garett, cunoscut si pentru aventuirile sale galante.

La capatul opus Primariei, de indata ce se termina zona de promenada, se afla Praça da Liberdade, unde tantos, de pe cal, vegheaza Regele Pedro I al Braziliei si al IV -lea al Portugaliei. 

Ne-am indreptat, in continuare, catre Turnul Clericilor sau Torre dos Clerigos, inalt de 76 de metri si cine se incumeta sa urce pana in varf il asteapta cele 225 de trepte. In 2013, cand am ajuns acolo, era zarva mare pentru ca  se implineau 250 de ani de cand fusese construit.

Catedrala orasului sau Catedrala Se este o adevarata bijuterie de piatra, cu turnurile sale gemene, construita din blocuri masive si este foarte aproape de gara. O putem denumi "ochii orasului Porto" sau "pazitorul" lui. Interiorul este opulent, totul are dimensiuni neobisnuit de mari, culorile sunt calde, da, este impresionanta. Aici a fost botezat  Printul Henric Navigatorul.

Gara São Bento, proiectata de Jose Marques da Silvani mi s-a parut una dintre cele mai originale si frumoase gari pe care le-am vazut vreodata, un adevarat monument de arta cu un puternic aer parizian. Gara este acoperita cu 20 000 placute de azulejos, opera artistului portughez Jorge Colaco. Azulejos este o placuta de gresie tipic portugheza care are o dimensiunea standard care, din cate am aflat ulterior la Muzeul de Azulejos din Lisabona, a ramas aceeasi pana azi. Tot ce inseamna azulejos are aceeasi dimensiune. Pe peretii garii se pot vedea cateva importante personaje istorice cum ar fi: Henric Navigatorul cucerind Ceuta,  Regele João I si Regina Philippa de Lancaster  sau scene din Batalia de la Arcos de Valdevez.

Gara este situata chiar in centrul magnificului oras, in Praça Almeida Garret pe un colt vecin cu celebra Avenida dos Aliados. Desi a fost inaugurata in 1916, primele trenuri au sosit in ea  in ... 1896.

Pana aici am remarcat ca majoritatea cladirilor au o culoare terna, un gri caracteristic. Uneori sunt placate si cu azulejos albastru. Doar cosurile de gunoi sunt rosii si se remarca imediat. 
Acest gri l-as putea chiar numi "gri de Portugalia".

Podul Dom Louis I, care leaga Porto de Vila Novo de Gaia, a fost dat in functiune in 1886 si atunci a detinut recordul de a avea cel mai lung arc de fier din lume. Metroul circula pe nivelul superior iar pe celalalt nivel circula masinile; ca pieton poti alege.
De aici poate fi vazuta cea mai spectaculoasa si completa vedere a orasului colorat Porto.

Am avut noroc de o zi foarte insorita si ce sa spun? Este nemaipomenita, unica privelistea : casele, cladirile, barcile, restaurantele, vasele de croaziera, vazute de sus alcatuiesc un tot unitar, viu, dinamic demn de tusa pictorilor celebri. Poti sa stai cu ochii pierduti, de la acea inaltime, ore in sir si tot nu te saturi.

Am coborat de pe Podul Dom Luis I si am hoinarit pe stradutele cu aer de epoca, pestrite si viu colorate. Zona se afla sub patronaj UNESCO. De indata ce te afli aici, notiunea de timp dispare: trecut cu prezent se contopesc pentru amintirile de maine. Atmosfera, antrenul, muzica, culorile, fetele zambitoare, localurile dragute cu mirosuri imbietoare, aflate intre arcade medievale in apropierea raului Douro pe care trec continuu barci sau alte ambarcatiuni, toate te fac sa te simti  plutind undeva intr-un spatiu atemporal. Senzatia dureaza putin, dar e totala: lumea aceea pe care nu o vei uita niciodata.

Un alt pod, folosit pana in 1991 pentru calea ferata este Podul Dona Maria Pia, construit de Eiffel chiar inaintea Turnului vestit de la Paris si care poarta numele sotiei Regelui Luis I. Astazi este monument national.

Si, cand am coborat, am ajuns imediat la pivnitele Calem . In fata lor era plin de ambarcatiuni .

Era musai in aceasta atmosfera senina si relaxata de vacanta sa bem un pahar de vin de Porto. Cred ca sunt multe locuri de degustare, vreo 14 mari case de vinuri. Am ales o vizita ghidata in Vila Novo de Gaia la Calem (Av. Diogo Leite, nr. 344).

Pivnite uriase, butoaie gigantice de vin  supuse unor procedee specifice si...degustarea a trei  tipuri de vin de Porto, totul a fost la doar 5 euro/persoana. Am aflat si am vazut aici despre vinul de Porto multe lucruri interesante. Am parcurs sali intregi, pas cu pas si am vazut tot procesul de fabricatie, ni s-au oferit explicatii detaliate  incepand cu alegerea soiurilor, fermentatia vinului, depozitarea care dureaza de la doi pana la douazeci de ani in butoaie uriase de stejar, apoi imbutelierea. Vinul de Porto este dulce, putin mai tare, cu o concentratie de alcool de 19-20%, dar poate atinge si 24% deoarece in procesul de fabricatie se introduc tarii (brandy, de exemplu). Ghida ne-a precizat ca nu exista portughez care sa nu aibe sau sa nu cumpere vin de Porto, desi se fabrica mult pentru a fi exportat. Portughezii il beau mai ales la evenimente si in ocazii speciale asa cum bem noi sampania. Vreau sa adaug ca este considerat vin de desert si ca desi exista multe sortimente, adevaratul vin de Porto este cel rosu si dulce.

Erau acolo.mii de sticle, unele de colectie, altele invechite prin diverse procedee. Iar degustarea...extra! Sala de degustare ne astepta, pregatita, ca pe niste regi victoriosi ce traversasera un camp de batalie si acum urmau sa bea din cupa dulce a victoriei.

De jur imprejur erau aranjate frumos zeci de sticle, din multe sortimente, iar in centrul incaperii pe mese lungi de lemn ne imbiau sa bem cele trei pahare elegante cu picior si cu vinul de Porto. Dar pentru minori ... nici un pahar de vin de Porto.
Dupa aceasta imbietoare "odihna" ne-m continut drumul pe Cheiul Ribeira. Daca Avenidos dos Aliados este inima  orasului Porto, atunci Cheiul Ribeira sau Cais Ribeira este sufletul sau nervul acestui oras. Nici nu poate fi conceput fara el. Foarte aproape de aici se afla si casa in care s-a nascut Henric Navigatorul, "Casa do Infante" dar  pe care nu am vizitat-o.

M-a impresionat Biserica Sfantului Francisc  care etaleaza opulenta si bogatia stilului baroc. Initial a fost o manastire care s-a transformat intr-o minunata catedrala prin sprijinul banesc acordat de  familiile bogate din Portugalia. Totul pare a fi turnat din aur masiv : statui, stalpi, pereti. Este insa  vorba doar de o foita aplicata si de un procedeu, o tehnica numita  "Talhas Douradas"care da aceasta impresie. Totusi aici s-au folosit 500 kilograme de aur care a fost adus din Brazilia, pentru interiorul bisericii.
Palatul Bursei sau Palacio da Bolsa construit in 1834 ca urmare a  initiativei asociatiei comerciale,  este azi sediul Camerei de Comert si, de putin vreme, si sala de judecata. Din exterior, la prima vedere, pare o constructie austera, insa interiorul neoclasic este un amestec, parca dozat anume,  de mai multe stiluri, renascentist, baroc si maur, ce confera un fermec aparte camerelor sale: Sala Dourada, Sala do Presidente, Sala Museu Medina. Cea mai frumoasa este Sala araba, care aminteste de Alhambra din Granada, dar si Pátio das Nações care se remarca prin arhitectura sa de fier. Aceasta sala este "depozitara"  stegurilor din  toate tarile cu care Porto a avut relatii comerciale.

Este situat in Rua de Ferreira Borges si poate fi vizit, cu tur ghidat, intrarea fiind 10 euro.

Mai spre seara am ajuns si la Manastirea Carmelitelor (Rua do Carmo) care este una din ciudateniile orasului Porto si nu numai. Cand am sosit in fata ei si am privit-o, am avut senzatia ca vad o singura constructie, o singura biserica. De fapt, sunt doua lacasuri bisericesti, separate intre ele prin cea mai ingusta casa din lume. Casa  este foarte stramta si mica, are o latime de doar 1 metru. De ce? In partea stanga se afla Biserica Carmelitas datand din secolul al XVII-lea, construita simplu, cu fatada dreapta. In partea dreapta se afla Biserica Carmo, construita in secolul al XVIII-lea, foarte eleganta, cu sapte altare si peretele lateral acoperit de placute de azulejos albastre si albe intr-o combinatie perfecta. Pe de o parte doua biserici nu pot avea un zid comun, iar pe de alta parte trebuia asigurata  castitatea intre maicutele din stanga cu calugarii din Biserica Carmo asa ca s-a construit o casa care a fost locuita pana acum 20 de ani. Interesant, nu? Mai ales ca e la fel de ingusta ca si Strada Sforii din Brasov.

Desi situata aproape de Manastirea Carmelitelor, am ajuns prea tarziu si am ratat vizita faimoasei biblioteci Livraria Lello. Scriitoarea  Joanne  Rowling, cunoscută ca J. K. Rowling, a petrecut cativa ani in Porto in perioada in care a scris romanul "Harry Potter" si, se pare, ca scara interioara a acestei biblioteci ar fi constituit sursa de inspiratie pentru film.
Si foarte aproape de Manastirea Carmelitelor se afla si Universitatea din Porto infiintata in 1911. Este chiar in spatele acestei fantani. Fatada cladirii are o culoare cu care m-am obisnuit, "griul meu de Portugalia".

Ei, era uit! Mi-a placut si Mercado do Bolhao, o piata situata in zona centrala unde se gasesc la preturi foarte bune fructe si legume, o piata colorata si simpatica, care merita vazuta macar cat bagi capul pentru cateva secunde.

In acest oras plin de culoare   "barca" vacantei si a distractiilor estivale pluteste pe Douro in ritm de fado,  mirosul de cod sarat bacalhau sau de "tripas a Porto" te imbie la inca un pahar de vin de Porto sub soarele fierbinte care te ameteste usor... Si mai vrei sa vii inca o data! Iar daca ai venit in Portugalia si nu ai ajuns in Porto nu numai ca nu ai vazut-o, dar nu merita sa spui ca ai vizitat-o.