Tetuan si Tanger...Tajina si cuscus...dans si antren la un restaurant din Medina-Tetuan

Tetuan si Tanger...Tajina si cuscus...dans si antren la un restaurant in Medina -Tetuan

"O apucara pe stradutele inguste ale Tangerului. La fiecare colt
erau baraci cu lucruri de vanzare. Ajunsera in sfarsit in mijlocul 
unei piete mari. Mii de oameni discutau, vindeau, cumparau
legume amestecate cu pumnale, covoare langa fel de fel de pipe.
Oamenii strigau si cumparau covoare amestecate cu alune, salate
alaturi de tavi de arama, vedeai femei cu valuri, miros de mancare."
Alchimistul- Paulo Coelho

Maroc! Prima tara araba pe care am vizitat-o…Si singura tara in care am calatorit fara masina personala. Am plecat  cu ferry din Algeciras si am traversat Gibraltarul invaluit, in acea dimineata, intr-o ceata laptoasa. A fost o excursie de o zi, cu un itinerar destul de lung: Ceuta-Tetuan-Tanger si retur.
Ne-am imbarcat pe vasul “Balearia”si prima oprire a fost in Ceuta. De aici am luat un autocar care ne-a stat la dispozitie toata ziua impreuna cu ghidul pentru toate locatiile.
Ceuta este ultima localitate din Uniunea Europeana, dincolo de ea incepe Africa. Este un oras frumos, cu plaje imense cu oameni care se intindeau relaxati si nepasatori pe nisipul fierbinte sau leneveau ascunsi sub umbrele.

Dar, de indata ce am trecut “poarta” ( simbolic in poza) dintre Ceuta si Tetuan, normal cu controlul obligatoriu de pasapoarte, totul s-a schimbat si inca foarte brusc... Dincolo de Ceuta era cu totul altceva, zambeam toti in autocar si parca aprobam ca “ne aflam in alt film”.
Nu stiu cum sa descriu acel moment in care am pasit pe pamantul african: era de departe o alta lume, o lume pestrita in adevaratul sens al cuvantului, o lume imbracata cu hainele acelea ciudate, albe si lungi, arhicunoscute ale arabilor. Peste tot roia un furnicar de oameni care umblau de colo-colo in zona punctelor de control. O lume in care am trecut dincolo de un zid inalt marginit de suluri intimidante de sarma ghimpata - si care ne-a adus aminte fara de voie de imaginile retinute pe retina ale mai "celebrului" Zid al Berlinului - o alta lume pe care o intuiai imediat privind uniforma granicerului marocan, ceva de genul sefului de mica gara de provincie - larga, sifonata si soioasa - si impecabila croiala, calcata la dunga si plesnind de prosperitate a granicerei spanioloaice.
Africa, Marocul ne-a intampinat umil cu o alta “mare” ce nu figureaza pe nici o harta: o “mare” de taxiuri foarte vechi, marca Mercedes, care inunda strada si care parea sa nu se mai termine. Ahmed, ghidul, ne-a explicat ca de aceste taxiuri, care mai toate aveau peste 1 000 000 kilometri la bord, marocanii nu doresc sa se desparta nici in ruptul capului. De ce? A, pai noi stim, pentru ca le puteau repara singuri! Dupa care rezista la ... indefinit.

Ne-am afundat si mai mult prin ceata groasa care persista mai in toate diminetile aici pana tarziu. Am strabatut cateva asezari si priveam contrariata la cladirile varuite in alb si destul de scunde: aveau cel mult doua etaje: case mici, ca dimensiuni, ca niste cuburi albe, cu acoperisul plat aflate la mica distanta una de alta. La periferie erau mormane de gunoi.. In viata mea nu vazusem gramezi de gunoi inalte cat doua etaje. Am simtit cum mi se face pielea gaina, dar stiam ca nu trebuie sa ma mir: eram in Africa. Curtile erau mici, zona pietroasa si uscata …fara vegetatie. Locuitorii nu prea se zareau si nici animale. Ma uitam mai ales dupa capre, stiam ca sunt atatea in Maroc, dar nu am zarit nici macar una. Am trecut si pe langa un cimitir. Ceva mai bizar nici ca am vazut vreodata: doar niste randuri albe de tencuiala foarte ordonate. Si atat…fara vreun gard, fara alte efecte funerare.
Prima oprire am facut-o in Tetuan, capitala” nordica a Marocului. Cu stramtoarea Gibraltar in vecinatate, Tetuan a avut mereu o pozitie strategica foarte buna si un rol important atat ca punct de trecere dintr-un continent in altul cat si ca  punct de intalnire a doua mari civilizatii:
cea maura si cea andaluza.

Tetuan, aflat sub patronaj UNESCO, este un oras interesant, cu multe monumente, moschei si palate. El este un adevarat centru al culturii si rafinamentului si renumit pentru scoala sa de meserii  (Dar Sanaa) ca si pentru Institutul National de Arte Plastice.
Autocarul a taiat in graba orasul, tinta era doar Medina pentru aceasta excursie. Pentru mai multe obiective turistice ne trebuia o excursie de mai multe zile.
Am “salutat” de pe scaunul bus-ului Palatul Regal, o superba constructie in stil hispano-maur si piata aflata in fata lui, Piata Hassan al II-lea. Mai trebuie sa amintesc Cartierul Evreiesc sau “Micul Ierusalim” precum si strada Tarafin, o strada comerciala  cu multe magazine.
Autocarul a oprit in apropierea Medinei, iar Ahmed ne-a atentionat ca suntem pe cont propriu daca ne indepartam de grup.

Langa el a aparut un batran care a ramas in urma grupului nostru si din cand in cand ne sfatuia in franceza sa fim atenti la lucrurile personale peste tot pe unde urma sa trecem.
Medina din Tetuan este una dintre cele mai mici medina marocane care s-a conservat foarte bine, fiind situata pe niste pante abrupte, iar aspectul general ar fi ca al unei favele, doar ca aici totul este cubic si alb. Este inconjurata de un zid cu o lungime de 5 kilometri.

Am intrat in Medina, era destul de stramta, cu multe usi, colorate in fel si chip; din loc in loc erau tarabe cu fructe de toate felurile, cu dulciuri, cu alimente, carne de pui. Prima senzatie era ca te-ai afla in sudul Spaniei, in Andaluzia si doar dupa ce te afundai mai bine in Medina simteai ca esti intr-o tara araba.

Toti ne imbiau sa cumparam cate ceva. Ahmed a cumparat o paine si a impartit-o cu noi toti cei din grupul de vizitatori.

Peste tot pe unde treceam se simtea un miros greu, ciudat sau poate era un amestec din tot ce era expus combinat cu cel de cladiri vechi si putin ingrijite.

Erau in egala masura si tineri si varstnici, toti curiosi, toti nerabdatori sa le cumparam ceva. La un moment dat am fost imbiati sa intram in magazinul de suveniruri. Gaseai aici ce nici nu-ti trece prin cap.

Am luat cateva cutiute de bijuterii, de metal cu 3-4 euro bucata. Dar daca aveai chef, puteai sa-ti cumperi pana si covoare care ti-ar fi fost ulterior expediate acasa daca nu le puteai transporta pe loc Am asistat la o astfel de prezentare la care un negustor arab si-a demonstrat priceperea de negustor: doar daca intrebai de pret si incepeau reducerile. Curios, cat am stat aici, am simtit mereu o strangere de inima, o senzatie de disconfort. Nu tinea de claustrofobie, ci de necunoscut. Era o lume pe care doar am “fotografiat-o”, am privit-o , nu aveam pretentia sa o si inteleg. Oricum timpul era prea scurt…doar daca abia am intuit pulsul vietii marocane.
Dupa vizita in Medina, am fost condusi la un restaurant pentru un pranz tipic marocan cu spectacol traditional.

Pranzul a constat intr-o tajina de vita cu multe legume, aromate cu sofran si coriandru si un desert sa-i spun “uscat”. Bauturile nu intra in pret.
Tajina, o mancare tipic marocana, este preparata intr-un vas special numit la fel. Acest fel seamana oarecum cu o tocanita de pe la noi, desi nu este acelasi lucru. E foarte buna si poate fi pregatita in multe feluri, utilizand carne de vita, pui sau peste. Condimentele esentiale si absolut obligatorii sunt sofranul si coriandrul. Exista si varianta vegetariana.

Am stat la o masa “internationala”: cu turisti iranieni naturalizati in Canada si australieni la fel de “colindatori” prin lumea larga ca si noi, cu care am avut ocazia sa schimbam impresii pe parcursul zilei in Maroc, dar mai ales despre Spania unde si ei isi petreceau vacanta.
Am cantat cu "orchestra" la ceva ce seamana a mandolina

sau am privit spre dansatorii care ne-au desfatat cu dansul lor exotic.

Ahmed ne-a dat “adunarea”, toti ne-am conformat si au aparut si cuvantele magice”ulei de argan”. Pentru cei interesati urma o prezentare in Medina din Tanger.
Din nou la drum… Am plecat prin Muntii Uadras (Atlas) spre Tanger care se afla doar la 66 kilometri. Masivul El Rif este magnific, asemenea unui rege nordic care priveste truimfator  spre sudul Marocului.
Tangerul are o rezonanta aparte. Parca te gandesti la port si marinari, la dansatoare exotice cu valul ce le acopera fata, la cazinouri si cafenele vestite. Nu stii la ce sa te astepti. Tocmai acesta a fost si motivul pentru care mai multi artisti s-au lasat furati de farmecul lui. Matisse, Tennessee Williams, Eugene Delacroix sau scriitorul american Paul Bowles sunt doar cativa dintre cei care au fost atrasi de mirajul Tangerului.

Am trecut pe langa vechiul Palat Mendoub construit in 1929. Am oprit doar in fata unui copac despre care desi eu citisem inainte ca are 800 de ani, Ahmed m-a contrazis si a precizat ca are doar 650 de ani: un copac viguros , cu un trunchi imens.

Mi-ar fi placut sa facem cativa pasi pe Rue de la Liberte, sa vad Grand Café de Paris, El Minzah Hotel, Cafeneaua Hafa care prin pozitia sa permite o vedere spre Gibraltar  si atatea altele care imi trezisera interesul…Next time!
Am ajuns in Medina din Tanger.

Deja stiam cum stau lucrurile intr-o Medina, asa ca l-am urmat pe Ahmed fara sa incerc un pas la stanga sau la dreapta: acelasi tip de oras vechi, interesant, plin de buticuri frumoase sau sordide, cu magazine cu cele mai diferite marfuri.

Am intrat intr- casa destul de maricica ce semana mai mult cu o drogherie. Am depasit o sala cu multe borcane si recipiente pline cu diverse pomezi si plante uscate si am pasit intr-una din camere pregatita pentru o prezentare in fata turistilor doritori de ulei de argan, creme pe baza de ulei de argan. Un flacon de 100 mililitri a costat 10 euro. Pentru 3 bucati se facea reducere si se plateau doar doua. Era prima oara cand il vedeam: parea un ulei de calitate si oricum mult mai bun decat ceea ce se gaseste in Europa, dar m-am limitat la un flacon.
Dupa prezentare am avut un respiro de aproape o ora doar cat sa ne invartim putin in jurul Medinei. Si chiar am ajuns la Grand Square Socco.

Erau buticuri de unde puteai cumpara magneti la 2-3 euro, dulciuri asezate in borcane de sticla uriase, covoare, vase. Ce ne-a tentat? Dulciurile lor deosebite de ale noastre, multe sunt pe baza de pasta de migdale, extraordinar de gustoase si smochinele uriase si dulci pe care le-am mancat cu pofta in timpul traversarii stramtorii Gibraltar spre Algeciras impreuna cu turistii de pe celelalte doua continente : Australia si America cu care pranzisem la Tetuan.
Ne-am intors pe acelasi drum cu autocarul pana la Ceuta si apoi cu ferry. O zi frumoasa, inedita care incita la mai mult. Categoric Casablanca, Rabatul, Marrakech sau Fez au atatea de oferit turistului avid. Dar asta, sigur, cu ocazia unei excursii de cel putin o saptamana...

P.S. Nu am precizat costul excursiei de o zi. Biletul ar fi costat 57 euro/persoana, dar am obtinut o reducere de la hotelul la care am locuit si pretul a fost de 35 euro/persoana.