Nu numai jocurile de noroc si Cazinoul atrag ca un magnet turistii in Monaco, ci si diferitele competitii sportive, festivaluri si multe evenimente culturale, ca sa nu mai vorbim de mare, soare sau ambient.
Eram prea aproape si gaseam prea tentanta ideea de a-l mai vizita inca o data, mai ales ca prima oara am avut “cartierul general” undeva in munte, mai sus de Nisa, la vreo 14 kilometri, in Levens la o pensiune foarte draguta si cocheta “O bai pie”unde ne-am bucurat de tot confortul, dar unde se ajungea pe un drum foarte ocolit prin munti.
Sa nu uit sa adaug ca la pensiunea aceea erau multe animale, cai in special, antrenati pentru pasionatii de echitatie, si nici faptul ca drumul pana la Nisa este o incantare: linistit, umbrit de arbori mari si serpuitor prin munti. Da, frumosii Alpi Maritimi.
Eram prea aproape si gaseam prea tentanta ideea de a-l mai vizita inca o data, mai ales ca prima oara am avut “cartierul general” undeva in munte, mai sus de Nisa, la vreo 14 kilometri, in Levens la o pensiune foarte draguta si cocheta “O bai pie”unde ne-am bucurat de tot confortul, dar unde se ajungea pe un drum foarte ocolit prin munti.
Sa nu uit sa adaug ca la pensiunea aceea erau multe animale, cai in special, antrenati pentru pasionatii de echitatie, si nici faptul ca drumul pana la Nisa este o incantare: linistit, umbrit de arbori mari si serpuitor prin munti. Da, frumosii Alpi Maritimi.
Studiasem acum din timp si cu atentie
orarul mijloacelor de transport si in jurul orei 10.00 am fost in Place Massena din Nisa de unde am luat bus-ul
nr.100 in directia Monaco, renuntand la deplasarea cu masina personala. Monaco era
destul de aproape, iar transportul local este bine organizat si orarul respectat intocmai, poate accidental sa apara o intarziere de 2-3
minute. Cum a fost a noastra la coborarea din Levens. Intamplarea povestita nu stiu cat inseamna, dar ...hai sa vedem, pe scurt...Coboram din munte, drumul avea multe serpentine, soferul claxona fin la fiecare dintre ele, mai aveam cativa zeci de metri pana in punctul terminus cand...Ce sa vezi? Chiar in statia de bus era parcata o masina. Posesorul ei nu se vedea nicaieri, soferul nostru se ambitiona sa nu deschida usile, din micul bistrou alaturat se vedea o figura calma: era chiar soferita. Nu se grabea, a venit agale, s-a urcat in masina, totul s-a petrecut in ritm de ..."relax". Cred ca la noi pasagerii ar fi mutat masina, ar fi luat-o cu totul pe sus sau ...nici nu vreau sa ma gandesc ce i-ar mai fi facut. Va trebui sa ne obisnuim si cu astfel de intamplari...si, ceva mai tarziu, sa le acceptam ...doar suntem toti integrati in aceeasi Europa.
Finally, am ajuns la Monaco! Prima oara nu am stiut unde
ar fi fost mai bine sa ne oprim. Soferul ne-a sfatuit sa coboram la Place d’Armes si sa luam liftul ca sa urcam pana sus
de tot pe stanca unde se afla Palatul Princiar. Noi am preferat urmatoarea statie,
la J.C. Bermont, cea situata pe Boulevard des Moulins unde
se afla punctul de informare turistica. Aici, un tanar amabil ne-a oferit o
harta si multe explicatii, indicandu-ne ce este important de vazut pentru o vizita de numai o zi. Cand am iesit din punctul de informare turistica ne-am intalnit pentru prima oara cu ..."trenul rosu fara cai". Adica trenuletul cu care turistii pot vizita Principatul Monaco.
La Cazinou
se ajunge foarte repede plecand de la Oficiul de Turism.
Mai intai am
trecut printr-un parc care avea niste fantani arteziene deosebite.
Parcul este marginit pe doua laturi de benzile de circulatie si este amenajat ca o promenada intre acestea. Aceasta pozitie a promenadei si aspectul sau general seamana cu La Rambla din Barcelona sau Avenidas dos Aliados din Porto. Este insa o zona mult mai eleganta, are trei mari fantani: doua sunt circulare si au cate doua randuri de jeturi. Intre ele se afla plasata o a treia fantana cu jeturile tasnind in sus direct din paviment, ca cea din Berna, doar ca ocupa o suprafata mai redusa. Parcul acesta verde, cu plante, palmieri si flori se termina brusc "intr-o felie ingusta de pamant" chiar in fata celebrului Cazinou.
Cand am ajuns in fata Cazinoului am vazut foarte multa lume venita
sa admire o parada a masinilor de lux, o parada care se desfasura non-stop de parca isi dadusera acolo intalnire doar posesorii de Lamborghini si Ferrari.
Si pe cine credeti ca am zarit acolo defiland intr-una din aceste masini? Chiar pe Naomi Campbell care era urmata de o mare de fani. Era ascunsa si totusi voia sa fie vazuta. Am
incercat sa intram in Cazinoul din Monte Carlo doar pentru o simpla vizita, dar persoana de la paza ne-a sfatuit
prietenos sa venim dupa pranz, dupa orele 14.00 pentru ca atunci vom avea
ocazia sa il vizitam gratuit, fara probleme. Bineinteles am intrat doar cu mainile in buzunar, neavand permisiunea de a
fotografia sau filma. Asta a fost in 2012. A doua oara, in 2013, cand am intrat din nou in Cazinou, regulile se schimbasera.
Trebuia sa te inregistrezi mai intai cu pasaport sau carte de identitate, dupa caz/dupa tara (noi, ca romani, am facut parte dintre turistii carora, de obicei, li se cere pasaportul), la ghiseul de la intrare situat
imediat in partea stanga. S-a facut o
verificare rapida dupa care am avut dreptul sa vizitam sala de jocuri, fara
a deranja, fara a scoate vreun zgomot pentru ca oamenii jucau. Am facut un mare ocol pentru ca sala este uluitoare, este splendid decorata, opulenta, cu fresce, picturi, scupturi. Vitraliile sunt viu colorate, iar lumina soarelui patrunde nestingherita ceea ce le face si mai stralucitoare.
Fara probleme se pot vizita salile de slot-machines, blackjack si chiar de ruleta. Este vorba de zona accesibila oricui din cladirea Cazinoului.
Pe intrarea principala se patrunde imediat in "Sala Renaissance" ; sunt multe sali de joc, unele chiar private, iar in acestea troneaza perdele grele la ferestre asa ca ..nu am putut vedea nimic din exterior.
Salile au nume interesante precum "Salles des Ameriques","Salon Europe", "Terasse Salle blanche"sau "Salons Touzet".
Din cate am inteles ... pentru doritorii de jocuri …liber la participare! Singurele conditii sunt varsta si tinuta, adica jucatorii trebuie sa fie majori si obligatoriu sa poarte o tinuta impecabila, mai ales barbatilor li se impune aceasta conditie si chiar sa poarte o vesta dupa 19h00.
In ambele dati cand am vizitat Cazinoul vizitele au fost gratuite, desi citisem ca exista o taxa de 10 euro. Repet: nu am platit nimic, doar ne-am conformat indicatiilor furnizate de agentii de paza, adica sa revenim daca dorim sa il vizitam dupa 14h30.
Fara probleme se pot vizita salile de slot-machines, blackjack si chiar de ruleta. Este vorba de zona accesibila oricui din cladirea Cazinoului.
Pe intrarea principala se patrunde imediat in "Sala Renaissance" ; sunt multe sali de joc, unele chiar private, iar in acestea troneaza perdele grele la ferestre asa ca ..nu am putut vedea nimic din exterior.
Salile au nume interesante precum "Salles des Ameriques","Salon Europe", "Terasse Salle blanche"sau "Salons Touzet".
Din cate am inteles ... pentru doritorii de jocuri …liber la participare! Singurele conditii sunt varsta si tinuta, adica jucatorii trebuie sa fie majori si obligatoriu sa poarte o tinuta impecabila, mai ales barbatilor li se impune aceasta conditie si chiar sa poarte o vesta dupa 19h00.
In ambele dati cand am vizitat Cazinoul vizitele au fost gratuite, desi citisem ca exista o taxa de 10 euro. Repet: nu am platit nimic, doar ne-am conformat indicatiilor furnizate de agentii de paza, adica sa revenim daca dorim sa il vizitam dupa 14h30.
Cazinoul este splendid si este situat in cartierul Monte Carlo intre arhicunoscutul Hotel de Paris,
Cafe de Paris si Gradinile sale luxuriante si odihnitoare. O constructie robusta, mare, cu un parc frumos in care se amenajase o zona speciala pentru un concert care urma sa aiba loc spre seara.
Cladirea este construita de acelasi arhitect care a proiectat Opera din Paris, Charles Garnier.
De la Cazino am coborat pe Avenue de Monte-Carlo unde pe dreapta se inalta Teatrul Printesei Grace.
Cam in aceasta zona am vazut cortegiul unei nunti, de fapt am zarit o esarfa alba care zbura si a ramas chiar pe mijlocul strazii. De aici inainte aveam de ales sa mergem fie pe Avenue d'Oostende, fie pe Avenue President K.F.Kennedy. Am preferat a doua varianta si dupa ce am traversat acest mare bulevard am continuat pe Quai Albert I. In timpul zilei nu toate zonele sunt chiar foarte animate pe cat ma asteptam. Da, este
destula lume, dar nu inghesuiala. De peste tot se zaresc
ambarcatiunile si iahturile elegante ancorate in port. Ne-am angajat pe Route de la Piscine si ce sa vezi? Chiar in centrul
orasului se afla o piscina normala, "Stade Nautique Rainier III" care nu are nimic spectaculos, este ingrijita, e o piscina normala, poate doar
pretul este interesant pentru ca este asezata in zona centrala din Monte-Carlo, foarte aproape de locul de pornire al Circuitului de formula 1. Cat credeti ca va costa sa petreceti aici o zi intreaga? Aveti
curajul sa aflati? Ei bine: daca in 2012 taxa pentru o zi intreaga era
...5 euro, in 2013 era 5,30 euro. Daca totusi sunteti in intarziere, din
varii motive, si ajungeti abia la ora 13.00, taxa este redusa corespunzator cu timpul petrecut.
Veti plati doar...3,70 euro. Citind
aceste informatii de pret ma gandeam ca pretul este mai mic decat la orice piscina din Bucuresti si eram in Monaco. Ce-i drept
piscina e micuta, dar potrivita pentru un sport facut cu regularitate. Si
asta nu e nimic. Preturi foarte rezonabile si pe la terase, cred ca mai bune decat in orice
alta locatie turistica frecventata si apreciata.
Daca vi se face foame, preturile sunt de acelasi "calibru" ca si taxa pe o zi la piscina. Adica, sa bei o bere aici, in vecinatatea piscinei, costa cam 8 euro, o pizza vreo 12-13 euro. Nu-i asa ca este de necrezut? Si totusi acestea sunt preturile la diverse terase normale in zona centrala la Monte-Carlo, nu la cele de lux, Banuiesc ca situatia se schimba la restaurantele de lux. Dar pentru o distractie de o zi prin oras si pe plaja nu este cazul sa va faceti griji. Este important sa aveti cazarea cat mai aproape de principat si atunci...distractie maxima!
Totul era frumos, curat, radea in soare.
Asa ca am plecat sa vizitam mai intai Palatul Princiar din Monaco -Ville. Acolo se poate ajunge urcand pe jos, cu bus-ul sau se poate luat ascensorul de langa statia bus-ului Place d'Armes.
Nu este un urcus greu si merita superba panorama care se dezvaluie pe masura ce parcurgeam fiecare metru ...a meritat. Tot timpul am urcat pe un drum de piatra, am intrat printr-o poarta construita de Antoine I (1701-1733), am depasit Turnul Oreillon si am continuat sa urcam pana am ajuns
intr-o piata mare, Place du Palais, unde te intampina statuia lui Francesco Grimaldi, intemeietorul principatului, si undeva, in stanga, se vedea intrarea de la Palatul Princiar.
Palatul Princiar este flancat de cate patru tunuri de o parte si de alta. Nu am fost de fata la ceremonialul de schimbare a garzii, dar am remarcat uniforma soldatilor, frapant de alba, pentru ca in alte zone ale Europei acestia sunt imbracati in culori vii sau stinse, dar oricum nu in nuante deschise.
Pe latura sa dreapta, de departe se vedeau aliniate tunurile, o baterie formata din 16 bucati. Langa ele am poposit ceva timp la iesirea din Palatul Princiar, cat sa mancam un sandwich, iar mai apoi ne-am apropiat de tunuri pentru a privi spre apa care era de un albastru intens.
Palatul Princiar este resedinta oficiala a printului Albert al II-lea. De la casele de bilete, dotati cu audioghid, am patruns intr-o curte superba, foarte mare si utila pentru multe evenimente. Este pictata superb, frescele sunt deosebite, pacat ca nu am avut voie sa fotografiem si sa filmam. Am trecut prin diverse saloane, unul galben, altul albastru, am vazut apartamentele regale, apoi am ajuns in Sala Tronului unde a fost oficiata casatoria lui Grace Kelly cu Printul Rainier al III-lea in 1956. Ca sa fiu usor critica, nu prea mi-a placut acel tablou de familie, ca realizare, si plasat chiar in Sala Tronului. In sfarsit, m-am gandit ca a fost pictat in acest mod copilaresc, pueril, naiv de-a dreptul (parca e o carte postala usor transformata) si amplasat aici, in ultima sala de vizita cu un scop anume : el trebuie sa transmita chiar din aceasta "incapere a puterii " ideea de unitate a familiei princiare. Mda, cam asa ar mai merge, i-as intelege semnificatia si as fi mai putin critica...altfel...
Mai departe.....fie ca o descoperim de pe apa fie ca o zarim de pe uscat, cladirea Muzeului Oceanografic se remarca de la distanta prin asezarea ei pe stanca inalta.
Inspirat pozitionat, ca si un adevarat "gardian" al principatului, de mai bine de 100 de ani, acest muzeu "la malul marii", a fost inaugurat in 1910 de catre Printul Albert I de Monaco pentru a adaposti "arta si stiinta". Si sa nu uitam ca intre anii 1957-1988 directorul acestui super muzeu, pana in 1990, a fost nimeni altul decat Yves Cousteau.
Foarte inspirat realizat, muzeul atrage mii de turisti anual, copii si adulti, care privesc in egala masura cu nesat si uimire viata din adancul oceanelor. Astazi gasim aici mai mult de 6000 de specii de vietuitoare marine incepand cu cele mai putin dezvoltate pe scara evolutiei pana la cele mai deosebite specimene, unele chiar foarte rare.
Este vorba de pesti de tot felul, crabi, arici de mare, stea de mare, nastrusnicii si simpaticii caluti de mare, broaste testoase, anghile, sepii. La subsol s-a amenajat si inaugurat in 2001 o zona speciala numita Laguna rechinilor in care se pot admira niste exemplare mai mici, nu sunt chiar cei masivi precum cel din filmul "Falcile", dar merita acordata o atentie si priviti ceva timp cum se misca, ce fac, cat de agili sunt...
Intrarea in muzeu este somptuoasa, apoi doua scari gigantice separa de la bun inceput traseul de vizitare. Normal am inceput cu "partea marina".
La primul etaj se afla statuia fondatorului, Printul Albert I,
o corabie
si...intram in faimosul "Laborator al randunicii".
Albert I a fost atat de avid si interesat de stiinta, incat a ales sa ramana pe iahtul sau laborator o buna bucata de timp pe perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial si sa cartografieze zone de pe fundul oceanului.
Mai incolo pot fi vazute obiecte diverse legate de preocuparile sale de cercetare a adancurilor,
precum costume de scafandru,
o nava pentru expeditii marine, un fel de submarin
dar si schelete de specii bine conservate cum ar fi cel al unei balene, lung de vreo 25 de metri.
In fata balenei parca imi venea sa exclam: "Ia uite! Balena Goliat din copilaria mea !"Aceasta fusese expusa in ianuarie 1964 la Bucuresti!" O balena care atunci a facut senzatie. Apoi am dat-o uitarii si nici acum nu prea mai imi amintesc ce era cu ea.
In subsolul muzeului, apa Marii Mediterane patrunde periodic si controlat in cele peste 100 de bazine, constituind un mare avantaj pentru acvariile spectaculoase despre care tocmai am vorbit.
Dupa aceasta vizita poate unii vor fi usor dezamagiti, poate Acvariul din Antibes sau cel din Copenhaga sa fie mai mari. Acesta este insa deosebit nu numai prin selectia atenta a speciilor, cat prin exponatele legate de mare: submarin, laborator etc care ii confera unicitate: nicaieri nu exista in lume acesta combinatie reusita: viata marina-obiecte legate de activitati marine.
Ultima sala vizitata aici, cea de festivitati, este foarte frumoasa, grandioasa, cu peretii acoperiti cu tapiserie albastra ce se armonizeaza cu culoarea lemnului de pe plafon si dusumea, dar si cu visiniul fotoliilor.
La iesire din muzeu nu m-am putut abtine sa nu consemnez in caietul de impresii. Pentru ca, intr-adevar, muzeul mi-a placut mult de tot.
Biletele pentru Muzeul Oceanografic si Palatul Princiar pot fi luate impreuna si atunci se face si o reducere. Pentru un adult costa 19 euro. Biletele cumparate separat costa: 14 euro pentru Muzeul Oceanografic si 8 euro pentru Palatul Princiar.
De la Cazino am coborat pe Avenue de Monte-Carlo unde pe dreapta se inalta Teatrul Printesei Grace.
Daca vi se face foame, preturile sunt de acelasi "calibru" ca si taxa pe o zi la piscina. Adica, sa bei o bere aici, in vecinatatea piscinei, costa cam 8 euro, o pizza vreo 12-13 euro. Nu-i asa ca este de necrezut? Si totusi acestea sunt preturile la diverse terase normale in zona centrala la Monte-Carlo, nu la cele de lux, Banuiesc ca situatia se schimba la restaurantele de lux. Dar pentru o distractie de o zi prin oras si pe plaja nu este cazul sa va faceti griji. Este important sa aveti cazarea cat mai aproape de principat si atunci...distractie maxima!
Totul era frumos, curat, radea in soare.
Asa ca am plecat sa vizitam mai intai Palatul Princiar din Monaco -Ville. Acolo se poate ajunge urcand pe jos, cu bus-ul sau se poate luat ascensorul de langa statia bus-ului Place d'Armes.
Pe latura sa dreapta, de departe se vedeau aliniate tunurile, o baterie formata din 16 bucati. Langa ele am poposit ceva timp la iesirea din Palatul Princiar, cat sa mancam un sandwich, iar mai apoi ne-am apropiat de tunuri pentru a privi spre apa care era de un albastru intens.
Palatul Princiar este resedinta oficiala a printului Albert al II-lea. De la casele de bilete, dotati cu audioghid, am patruns intr-o curte superba, foarte mare si utila pentru multe evenimente. Este pictata superb, frescele sunt deosebite, pacat ca nu am avut voie sa fotografiem si sa filmam. Am trecut prin diverse saloane, unul galben, altul albastru, am vazut apartamentele regale, apoi am ajuns in Sala Tronului unde a fost oficiata casatoria lui Grace Kelly cu Printul Rainier al III-lea in 1956. Ca sa fiu usor critica, nu prea mi-a placut acel tablou de familie, ca realizare, si plasat chiar in Sala Tronului. In sfarsit, m-am gandit ca a fost pictat in acest mod copilaresc, pueril, naiv de-a dreptul (parca e o carte postala usor transformata) si amplasat aici, in ultima sala de vizita cu un scop anume : el trebuie sa transmita chiar din aceasta "incapere a puterii " ideea de unitate a familiei princiare. Mda, cam asa ar mai merge, i-as intelege semnificatia si as fi mai putin critica...altfel...
Mai departe.....fie ca o descoperim de pe apa fie ca o zarim de pe uscat, cladirea Muzeului Oceanografic se remarca de la distanta prin asezarea ei pe stanca inalta.
Foarte inspirat realizat, muzeul atrage mii de turisti anual, copii si adulti, care privesc in egala masura cu nesat si uimire viata din adancul oceanelor. Astazi gasim aici mai mult de 6000 de specii de vietuitoare marine incepand cu cele mai putin dezvoltate pe scara evolutiei pana la cele mai deosebite specimene, unele chiar foarte rare.
Intrarea in muzeu este somptuoasa, apoi doua scari gigantice separa de la bun inceput traseul de vizitare. Normal am inceput cu "partea marina".
La primul etaj se afla statuia fondatorului, Printul Albert I,
In subsolul muzeului, apa Marii Mediterane patrunde periodic si controlat in cele peste 100 de bazine, constituind un mare avantaj pentru acvariile spectaculoase despre care tocmai am vorbit.
Dupa aceasta vizita poate unii vor fi usor dezamagiti, poate Acvariul din Antibes sau cel din Copenhaga sa fie mai mari. Acesta este insa deosebit nu numai prin selectia atenta a speciilor, cat prin exponatele legate de mare: submarin, laborator etc care ii confera unicitate: nicaieri nu exista in lume acesta combinatie reusita: viata marina-obiecte legate de activitati marine.
Ultima sala vizitata aici, cea de festivitati, este foarte frumoasa, grandioasa, cu peretii acoperiti cu tapiserie albastra ce se armonizeaza cu culoarea lemnului de pe plafon si dusumea, dar si cu visiniul fotoliilor.
In stanga intrarii principale mi-a mai atras atentia o imensa sculptura, un bebelus. Aceasta se numeste "Planet"
si ii apartine lui Marc Quinn, un sculptor englez de succes cunoscut mai ales pentru "Alison Lapper" care a fost expusa intre 2005-2007 in Trafalgar Square ( lui ii apartine si statuia de aur, expusa la British Museum, a lui Kate Moss, realizata in scopuri de caritate). In 2013, cand am revenit la Monaco, primul gand a fost sa revad bebelusul, dar sculptura nu se mai afla aici, deja fusese transportata in Marea Britanie la Chatsworth House, Derbyshire. "Vizitase" chiar si Singapore. Trebuie sa recunosc ca am admirat atat de mult "Planet" expusa la Monaco incat la intoarcere acasa m-am apucat "sa-mi fac temele" si am inceput sa ma documentez ca sa aflu cine este acest Marc Quinn.
Dupa vizita am coborat pe niste scari ce parca nu se mai terminau si am patruns in gradinile Saint -Martin, foarte bine intretinute, cu o vegetatie deosebita: un amestec reusit de palmieri, pini, o sumedenie de alte plante udate in permanenta.
Pana jos de tot, ne-am tras si sufletul pe o bancuta si ne-am lasat depasiti de un grup de turisti. Cat despre intoarcere...urcus greu, abrupt...nu vreau sa-mi amintesc.
La revenirea in fata muzeului ne-am intalnit iar cu trenuletul turistic si am remarcat prezenta Liceului Albert I, unde au fost elevi si copiii familiei princiare.
O plimbare prin centrul vechi pe langa Catedrala si Muzeul Oceanografic, inseamna si sa te pierzi intr-un hatis de stradute micute si stramte ce se intersecteaza in mai multe puncte. Gasesti aici tot ce ai putea gasi intr-un bazar, cele mai bizare handmade, dar si efecte turistice comune. Exista cafenele, localuri cochete si lume, multa lume. Un sandwich costa cam 3,5-4 euro. E comparabil cu cel din Piata Oriente din Madrid, cel cu jamon iberico, deci sunt la un pret bun.
Am intrat in Catedrala Sfantul Nicolai, construita in 1875, care adaposteste mormintele princiare.
Interiorul este imens, sobru, poate doar banchetele acoperite de catifeaua visinie sa ii mai confere ceva culoare. Doar cupola rotunda este pictata, in rest: gri-gri-gri.
Cat de simple sunt mormintele Printesei Grace Patricia Kelly si ale Printului Rainier III care isi dormul somnul de veci sub doua cripte, direct in pavimentul catedralei, cu buchete discrete de flori. Cata modestie!
Spiritul Printesei Grace Kelly este inca prezent, este viu: se simte pe strazile orasului. In semn de pretuire s-a realizat un ansamblu de 25 de placute-fotografii, inscriptionate in 5 limbi, care o prezinta pe frumoasa printesa in diverse ipostaze. Printesa a murit intr-un tragic accident in septembrie 1982 exact pe serpentinele din La Turbie unde, in urma cu multi ani, turnase impreuna cu Cary Grant "To catch a thief", un film semnat Hitchcock. Coincidenta? Paradox? Patricia Grace Kelly a fost printesa care a "injectat viata " intr-un principat pe care l-a facut celebru si a devenit simbolul sau, asa cum se exprima plastic Louisette Levy-Soussan Azzoaglio, asistenta sa timp de 19 ani. Tot ea afirma ca
" Grace a fost printesa din momentul din care a coborat de pe vas".
Adio, Grace! Vei ramane pentru totdeauna simbolul Principatului Monaco, al rafinamentului si al elegantei precum si imaginea "printesei perfecte, mamei perfecte, sotiei perfecte" cum a descris-o fostul presedinte al Frantei, Francois Miterrand.
iar alaturi, pe un colt de strada, era placuta nr.8, componenta a "Parcursului Printesei Grace" din Monaco (una din cele 25 de placute despre care am amintit si poate fi vazuta in imagine chiar aici sub fereastra, dar deasupra masinutei albastre).
Apoi am coborat, am traversat Pasajul La Misericorde si am luat orasul la pas intr-o alta directie. Mai intai l-am salutat pe Juan Manuel Fangio, cvintiplul campion mondial, depasit doar de Michael Schumacher (acesta a fost de sapte ori ) care nu mi-a raspuns : era de ...piatra si
chiar m-am suit in automobilul sau. Am stat la rand sa
fac o poza cu el dupa un grup numeros de turisti japonezi, bineinteles.
De aici, de pe Boulevard Albert I, am parcurs pe jos aproape tot circuitul de Grand Prix de la Monte Carlo. Am inceput, cu constiinciozitate, cu Avenue Kennedy.
In
partea stanga vedeam apa, deci si iachturile impresionante care pot
rivaliza, ca marime, cu un mic hotel.
Ne-am oprit, le-am privit de aproape si
apoi am continuat traversand tunelul. Aici am trait o senzatie unica pentru ca
tunelul amplifica orice zgomot. Chiar si cand trece doar o motocicleta, dar cu viteza mare, totul este amplificat, incat am trait atmosfera de concurs. Si chiar am simtit mirosul acela specific de combustibil ars.
Circuitul de formula 1,vazut de undeva de sus, arata cam asa:
Dupa ce am iesit din tunel, am facut o
plimbare pana sus in apropierea Cazinoului, urmand in permanenta traseul circuitului pentru Grand Prix organizat in luna mai; acesta trece si prin fata Cazinoului.
Tot pe acest drum, pe Avenue President J.F.Kennedy, cei care doresc sa faca shopping gasesc si seria de magazine arhicunoscute, precum: Hermes, Zara si Prada. Insa privirile sunt atrase, inevitabil in partea dreapta, unde se afla portul, "imperiul" iahturilor de lux : unele sunt inalte cat 3 etaje, de culoare alba, si e foarte multa liniste ziua pentru ca doar seara incepe animatia aici.
Ne-am mai plimbat mult, de-a valma, la un moment dat fara harta. Am incercat sa vedem si Gradina cu cei 4000 de trandafiri a Printesei Grace, dar exact in acea perioada era in reamenajare si nu s-a putut vizita.
Ziua s-a terminat...Ne-am indreptat spre Oficiul de Turism pentru ca, din apropiere, trebuia sa luam bus-ul care ne ducea inapoi la Nisa.
Bye-bye Monaco...Next time! Si...din nou privelistea aceea minunata s-a derulat sub ochii nostri...Vedere spre Coasta de Azur!...Pacat ca se inserase ...totul a fost sublim!
La revenirea in fata muzeului ne-am intalnit iar cu trenuletul turistic si am remarcat prezenta Liceului Albert I, unde au fost elevi si copiii familiei princiare.
O plimbare prin centrul vechi pe langa Catedrala si Muzeul Oceanografic, inseamna si sa te pierzi intr-un hatis de stradute micute si stramte ce se intersecteaza in mai multe puncte. Gasesti aici tot ce ai putea gasi intr-un bazar, cele mai bizare handmade, dar si efecte turistice comune. Exista cafenele, localuri cochete si lume, multa lume. Un sandwich costa cam 3,5-4 euro. E comparabil cu cel din Piata Oriente din Madrid, cel cu jamon iberico, deci sunt la un pret bun.
Interiorul este imens, sobru, poate doar banchetele acoperite de catifeaua visinie sa ii mai confere ceva culoare. Doar cupola rotunda este pictata, in rest: gri-gri-gri.
Cat de simple sunt mormintele Printesei Grace Patricia Kelly si ale Printului Rainier III care isi dormul somnul de veci sub doua cripte, direct in pavimentul catedralei, cu buchete discrete de flori. Cata modestie!
Spiritul Printesei Grace Kelly este inca prezent, este viu: se simte pe strazile orasului. In semn de pretuire s-a realizat un ansamblu de 25 de placute-fotografii, inscriptionate in 5 limbi, care o prezinta pe frumoasa printesa in diverse ipostaze. Printesa a murit intr-un tragic accident in septembrie 1982 exact pe serpentinele din La Turbie unde, in urma cu multi ani, turnase impreuna cu Cary Grant "To catch a thief", un film semnat Hitchcock. Coincidenta? Paradox? Patricia Grace Kelly a fost printesa care a "injectat viata " intr-un principat pe care l-a facut celebru si a devenit simbolul sau, asa cum se exprima plastic Louisette Levy-Soussan Azzoaglio, asistenta sa timp de 19 ani. Tot ea afirma ca
" Grace a fost printesa din momentul din care a coborat de pe vas".
Adio, Grace! Vei ramane pentru totdeauna simbolul Principatului Monaco, al rafinamentului si al elegantei precum si imaginea "printesei perfecte, mamei perfecte, sotiei perfecte" cum a descris-o fostul presedinte al Frantei, Francois Miterrand.
Louisette Levy-Soussan Azzoaglio
Citeste mai mult: adevarul.ro/entertainment/celebritati/foto-video-30-ani-grace-kelly-actrita-profesionista-printesaprofesionista-1_5052d6fe8a396968668fc8cc/index.html
Langa Catedrala se afla si sediul Consiliul Local, iar de aici am vrut sa pierdem directia si sa ne afundam in orasul vechi. Asa ca am mers, am tot mers ...pana am simtit ca ne pierdem in trecut! Am ajuns si la primaria din Monte-Carlo: este chiar langa posta,Citeste mai mult: adevarul.ro/entertainment/celebritati/foto-video-30-ani-grace-kelly-actrita-profesionista-printesaprofesionista-1_5052d6fe8a396968668fc8cc/index.html
Louisette Levy-Soussan Azzoaglio
Citeste mai mult: adevarul.ro/entertainment/celebritati/foto-video-30-ani-grace-kelly-actrita-profesionista-printesaprofesionista-1_5052d6fe8a396968668fc8cc/index.html
Citeste mai mult: adevarul.ro/entertainment/celebritati/foto-video-30-ani-grace-kelly-actrita-profesionista-printesaprofesionista-1_5052d6fe8a396968668fc8cc/index.html
Circuitul de formula 1,vazut de undeva de sus, arata cam asa:
Tot pe acest drum, pe Avenue President J.F.Kennedy, cei care doresc sa faca shopping gasesc si seria de magazine arhicunoscute, precum: Hermes, Zara si Prada. Insa privirile sunt atrase, inevitabil in partea dreapta, unde se afla portul, "imperiul" iahturilor de lux : unele sunt inalte cat 3 etaje, de culoare alba, si e foarte multa liniste ziua pentru ca doar seara incepe animatia aici.
Ne-am mai plimbat mult, de-a valma, la un moment dat fara harta. Am incercat sa vedem si Gradina cu cei 4000 de trandafiri a Printesei Grace, dar exact in acea perioada era in reamenajare si nu s-a putut vizita.
Ziua s-a terminat...Ne-am indreptat spre Oficiul de Turism pentru ca, din apropiere, trebuia sa luam bus-ul care ne ducea inapoi la Nisa.
Bye-bye Monaco...Next time! Si...din nou privelistea aceea minunata s-a derulat sub ochii nostri...Vedere spre Coasta de Azur!...Pacat ca se inserase ...totul a fost sublim!
Foarte aproape de acest muzeu, cam la 200 de metri, in orasul vechi, se afla Catedrala Notre-Dame Immaculee, ridicata pe vechiul lacas al Catedralei Sfantul Nicolae, distrusa in 1864, unde am vazut mormintele familiei regale. Voiam sa il vad pe cel al Printesei Grace Kelly si Printului Rainier al III-lea. Mormintele lor sunt simple, iar pe Grace Kelly o acopera o simpla cripta alba direct pe podeaua bisericii si doar vaze cu flori infrumuseteaza locul de veci al frumoasei printese despre care se spunea ca a "injectat viata in acest principat " si ca "a fost imaginaea principatului din momentul in care a coborat de pe vapor", dupa cum declara asistenta sa personala Louisette Levy-Soussan Azoaglio. Itr-adevar, si azi este venerata si azi este un simbol in Monaco. In semn de pretuire, multe din locurile din principat pe care se deplasa au fost adunate intr-un soi de traseu "Parcursul Printesei Grace in Monaco"si marcate cu o tablita. Exista 25 de tablite inscriptionate in cinci limbi. Asa am putut sa aflu pe ce strazi isi conducea copiii la scoala sau mergea la diverse evenimente.Ceea ce nu stiam, dar am aflat intamplator, citind despre Grace Kelly ca pe vremea cand era actrita turnase un film cu Cary Grant pe serpentinele din Monaco in aceiasi zona unde si-a pierdut viata in tragicul accident. S-a intamplat in zona la Turbie, de unde s-au extras candva materialele de cosntructie pentru Muzeul Oceanografic. Ce coincidenta! De necrezut! Desi au trecut mai bine de 30 de ani, este la fel de iubita si pretuita in Monaco.Louisette Levy-Soussan Azzoaglio.
Citeste mai mult: adevarul.ro/entertainment/celebritati/foto-video-30-ani-grace-kelly-actrita-profesionista-printesaprofesionista-1_5052d6fe8a396968668fc8cc/index.html
Citeste mai mult: adevarul.ro/entertainment/celebritati/foto-video-30-ani-grace-kelly-actrita-profesionista-printesaprofesionista-1_5052d6fe8a396968668fc8cc/index.html
Louisette Levy-Soussan Azzoaglio.
Citeste mai mult: adevarul.ro/entertainment/celebritati/foto-video-30-ani-grace-kelly-actrita-profesionista-printesaprofesionista-1_5052d6fe8a396968668fc8cc/index.html
Citeste mai mult: adevarul.ro/entertainment/celebritati/foto-video-30-ani-grace-kelly-actrita-profesionista-printesaprofesionista-1_5052d6fe8a396968668fc8cc/index.html
Louisette Levy-Soussan Azzoaglio.
Citeste mai mult: adevarul.ro/entertainment/celebritati/foto-video-30-ani-grace-kelly-actrita-profesionista-printesaprofesionista-1_5052d6fe8a396968668fc8cc/index.html
Citeste mai mult: adevarul.ro/entertainment/celebritati/foto-video-30-ani-grace-kelly-actrita-profesionista-printesaprofesionista-1_5052d6fe8a396968668fc8cc/index.html
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu