Tarifa..."Alchimistul"... la confluenta Atlanticului cu Marea Mediterana
Spre Tarifa am plecat cu masina personala din Algeciras, "cartierul general spaniol"...O localitate micuta, gata "sa cada" de pe harta Spaniei in Africa. Un mic orasel despre care nu ai crede ca poate oferi prea mult intr-o vacanta, in comparatie cu alte zone turistice foarte frecventate. O localitate devenita brusc foarte cunoscuta dupa ce Paul Coelho a scris romanul "Alchimistul" in 1988 si a plasat in Tarifa prima parte a actiunii: Santiago, micul pastor andaluz a hotarat brusc ca nu vrea sa devina preot, ci doreste sa cutreiere lumea, sa ajunga in Egipt pentru a gasi o comoara ingropata la Piramide...
"Pe dealul micului oras Tarifa se ridica un vechi fort construit de mauri,
si cine se aseza pe zidurile lui putea zari o piata si o bucata din Africa"
Alchimistul - Paulo Coelho
si cine se aseza pe zidurile lui putea zari o piata si o bucata din Africa"
Alchimistul - Paulo Coelho
Prima tentatie de a ajunge aici a fost determinata, mai ales, de dorinta de a pasi in Africa, de a ajunge la Tanger. Voiam sa ajung la Tanger si sa simt cum ma arde sub picioare pamantul fierbinte al Africii. Voiam sa traiesc, sa cunosc, sa descopar senzatia aceea noua de a pasi pe un alt continent.
Tarifa este un punct important de trecere in Africa si voiam sa ne informam si sa aflam care sunt conditiile, cum se obtin biletele de calatorie.
Am parcurs drumul din Algeciras spre Tarifa cred ca in aproximativ 35 de minute. Tarifa se afla la o distanta de doar 23 de kilometri. Drumul este superb: pe alocuri urca un pic, coteste, coboara, dupa care serpuieste mladiu si merge paralel cu Mediterana.
Am intrat prin Amador de Los Rios si am continuat cu Avenida de Andalucia dupa care am cotit la dreapta pe San Isidro pentru a ajunge intr-una din parcarile orasului. Cu greu am gasit un loc potrivit în care sa ne lasam masina, paradoxal pentru o locatie cu o populatie ce numara doar aproape 17 000 de locuitori. Iar sa o lasi pe strada, de-a valma, asa cum se obisnuieste pe la noi, nu este deloc indicat.
Am ajuns, in sfarsit, aici unde Oceanul Atlantic isi da rendez-vous cu Marea Mediterana, o imbratiseaza blajin ca apoi sa se contopeasca cu ea intr-o intindere albastra nemarginita.
Aveam destul de putine informatii despre acest oras langa care poti strabate kilometri de plaje salbatice, prea putin atinse de turisti si care se rasfata lenes la soare. Cele mai cunoscute sunt Playa Chica, Los Lances, Valdevaqueros, Playa del canuelo, Zahara de los Atunes pentru sporturile nautice, Balneario si Bolonia.
Ca este si paradisul surferilor nu, nu stiam.... Acesta este locul ideal pentru cei care vor sa practice kitesurfindg, windsurfing sau paddlesurfing deoarece suntem in “regatul” levantului care bate, bate neincetat. Cei neinitiati in aceste sporturi pot sa apeleze la serviciile unui instructor de la una dintre cele 30 de scoli care functioneaza in acest scop in Tarifa.
Acest orașel andaluz, fondat de greci, a fost prima colonie romană din Spania pe care au cucerit-o arabii in anul 711 sub comanda conducatorului berber Tarīf Ibn Maelik de la care a preluat si numele. Se zice ca seful berber ar fi ajuns in Tarifa plecand din Ceuta cu 400 de pedestrasi si 100 de calareti imbarcati pe patru ambarcatiuni. Micul orasel a cunoscut o istorie furtunoasa si a „trait” multe razboaie: a fost cucerit de mauri, recucerit de spanioli, strabatut de trupe din toate partile, inclusiv de britanici intr-un anumit moment. In 1292 a fost recucerit de catre Sancho El Bravo, Sancho IV de Castilia.
Trei ani mai tarziu, in 1295 Guzman El Bueno a apărat orașul împotriva invaziei maurilor. Legenda spune ca acestia i-au capturat baietelul in varsta de 9 ani, amenintand cu taierea capului copilului daca nu preda orașul. Guzman, pe numele adevarat Alonso Perez de Guzman nu a cedat cetatea, si-a aruncat sabia din castel si aici apar doua variante, ambele crude. Una in care Guzman ar fi aruncat de sus sabia ce a curmat brusc viata baiatului, alta cand doar ar fi aruncat sabia cerand sa-i fie ucis copilul cu sabia sa. Maurii i-au sacrificat copilul. Oare cine stie cat este adevarat?
Noi am plecat asadar in cautarea Biroului de Turism. L-am gasit repede, acesta este aproape de intersectia arterei principale Avenida de Andalucia cu Avenida de la Constitucion, mai simplu pe Paseo de la Alameda si de aici am obtinut ravnita harta turistica. Ca sa ajungem acolo am traversat La Alameda, o superba gradina andaluza cu alei pavate cu diverse mozaicuri. E o placere sa te asezi pe bancutele din fier forjat si sa te odihnesti la umbra… “palmierului batran”.
In apropiere se afla un restaurant "La Trattoria" cu niste specialitati italiene foarte bune.
Orasul “alb”are doar cateva obiective turistice, dar este fermecator si exotic, mai ales prin pozitia sa geografica, aproape de Africa si de Gibraltar. Este cu adevarat impresionant sa privesti cum se unesc “doua ape”si cum, in acelasi timp se separa doua continente.
Iar vantul de iulie iti flutura parul si privesti ca un rege spre intinderea albastra nesfarsita…cer si pamant este totuna…si, la un moment dat “nemarginirea” este “sparta” de o stanca nu prea inalta, de Gibraltar. In acea zi, levantul “gadila” usor plajele salbatice, neatinse de furia turistilor, ceva in genul verbului frantuzesc “effleurer”, adica la fel de fin si domol precum mangaierea cu o floare, atat cat sa starneasca nisipul auriu si fierbinte.
Am traversat stradutele in fel si chip, am ajuns si la o agentie de turism care organiza excursii in Africa, am preluat informatiile si urma sa le comparam cu cele deja aflate de la hotelul din Algeciras. Intrarea principala in vechiul oras Tarifa se face prin Puerta de Jerez, de fapt unica poarta dintre cele trei de altadata. Acum este incadrata armonios intr-un ansamblu architectural de cladiri scunde si albe, dar ce m-a frapat a fost textul de deasupra intrarii: “Foarte nobilul, foarte loialul si eroicul oras Tarifa, câștigat de la mauri de catre regele Sancho IV El Bravo la douăzeci și unu septembrie 1292”.
Fara tinta precisa, doar pentru a intra in atmosfera spaniolo-araba pe care o simti de indata ce intri in orasul vechi, am intrat pe strazi foarte inguste, pietruite, in inima cetatii vechi.
Pana acolo totul a fost animat, deja era 11h00, zarva mare si toate umbrelele aveau “musafiri “ sub ele: multi turisti, unii care abia serveau micul dejun, altii la o cafea, altii chiar degustau specialitatile locale. Chiar merita o specialitate de peste aici. Printre felurile de mâncare cele mai tipice sunt deliciosii melci cu rosii, sardine, ton și dorada prăjită. Aici, în zona stramtorii Gibraltar se pescuieste tonul rosu de Atlantic, care poate atinge dimensiuni incredibile (pana la 5 metri lungime și 500-600 kg greutate). Pescarii inca folosesc metoda „almadraba” de pescuit, o tehnica veche de 2000 de ani, o practică oarecum controversata, dar care s-a pastrat neschimbata din vremea fenicienilor si care presupune un fel cerc de barci si navoade.
Am intrat tot mai adanc in oras privind la cat de bine s-au conservat anumite cladiri. Sunt de un alb orbitor si multe dintre ele au atarnate sub acoperis cosulete cu flori rosii, flori atat de rosii cum numai la manastirile din Moldova, Agapia si Varatec am mai vazut.
Am ajuns si la Castelul Guzman El Bueno, o constructie medievala solida ce dateaza de la anul 960, din vremea lui Abd-ar-Rahman III, Califul Cordobei, si care s-a conservat destul de bine.
Cetatea de piatra cu cele doua turnuri ale sale este impunatoare. Nu este o constructie cu o forma regulata. Pe parcursul secolelor a suferit atat de multe reconstructii sau restaurari incat nu se mai poate vorbi de un stil original.
In anul 1990 castelul a fost transformat in muzeu, iar intrarea a fost o suma modica, doar 2 euro sau, pentru studenti 1,40 euro.
Din castel am privit cu placere spre Stramtoarea Gibraltar…privirile iti fug si sunt atrase tot mai mult de Africa, de Maroc. Zona este chiar numita Mirador del Estrecho. In zilele insorite si senine, privind de aici, Africa se observa cu usurinta pentru ca doar 13,4 kilometri o despart de Europa, se pot vedea chiar si Muntii Rif.
Apoi am plecat pe Calle Guzman El Bueno pana am ajuns intr-o mica piata, Plaza de Santa Maria sau Plaza de los Ocho Ranitas, adica Piata celor opt broscute pentru ca exista o fantana cu opt broscute de piatra. Gasim aici Primaria din Tarifa si Biblioteca locala.
Am continuat spre Plaza del Oviedo unde, in apropiere, se afla Biserica San Mateo, o biserica gotica din secolul al XVI-lea care are usa in permanenta deschisa.
De aici ne-am intors, am atins Plaza del Angel pentru a vedea Biserica San Francisco si am pornit pe Alcala de Juan Nunez pentru Farul El Camarinal din Tarifa .Inca un pic si aveam sa atingem cel mai sudic punct al Europei continentale, dar si confluenta Atlanticului cu Marea Mediterana. El se numeste Punta de Tarifa sau Punta Maroqui și este situat pe un promontoriu mic in dreptul Insulei Turturelelor, Isla de las Palomas care este legat de oraș printr-o porțiune de drum care facilitează accesul la far. Punta Tarifa.. Am inaintat spre el atat cat este permis, privind gales spre departari...
Este ceva inedit sa mergi pe o fasie de pamant care se ingusteaza tot mai mult si de o parte la est , fasia este atinsa de apele Marii Mediterane iar la vest de cele ale Atlanticului. A fost minunata privelistea. M-am asezat pe plaja aurie si stralucitoare privind la cei care se pregateau sa faca scufundari. In apropiere, cum se vede in poza de mai jos, era Castillo de Santa Catalina, dar nu am mai ajuns la el...Si tot aici suntem in cel mai sudic punct ...emotionant!
La plecare am aflat ca de aici “tasneste” soseaua europeană E4 care strabate Spania si isi continua traseul prin Franța, Elveția, Germania, Austria, Ungaria, România, Bulgaria, Grecia și Cipru. Ori de cate ori ma voi afla la drum intins si voi calatori pe E4 gandurile mi se vor infierbinta in amintitrea zilei superbe petrecute in Tarifa. O zi plina de soare si flori rosii, decorata cu albastru de Atlantic si Mediterana!
…Am revenit spre locul unde aveam parcata masina, dar am mai trecut o data prin Mudejar Puerta de Jerez…Am lasat in urma trecutul, orasul alb si animat, plajele salbatice, mangaierea levantului pe crestet…
Aceasta a fost minunata zi petrecuta in Tarifa, un mic orasel aflat in “sudul sudului” , o adevarata perla a Spaniei. L-ai vazut si cu siguranta vei dori sa te intorci intr-o zi…Iar daca nu vei mai reusi sa revezi Tarifa, vei sti ca face parte dintre acele lucruri de care te bucuri doar o data in viata…Si esti fericit ca l-ai trait… Am conchis cu cel care a afirmat:
“One visit and your soul will be mine”, adica “O singura vizita si sufletul tau imi va apartine”.
Tarifa este un punct important de trecere in Africa si voiam sa ne informam si sa aflam care sunt conditiile, cum se obtin biletele de calatorie.
Am parcurs drumul din Algeciras spre Tarifa cred ca in aproximativ 35 de minute. Tarifa se afla la o distanta de doar 23 de kilometri. Drumul este superb: pe alocuri urca un pic, coteste, coboara, dupa care serpuieste mladiu si merge paralel cu Mediterana.
Am intrat prin Amador de Los Rios si am continuat cu Avenida de Andalucia dupa care am cotit la dreapta pe San Isidro pentru a ajunge intr-una din parcarile orasului. Cu greu am gasit un loc potrivit în care sa ne lasam masina, paradoxal pentru o locatie cu o populatie ce numara doar aproape 17 000 de locuitori. Iar sa o lasi pe strada, de-a valma, asa cum se obisnuieste pe la noi, nu este deloc indicat.
Am ajuns, in sfarsit, aici unde Oceanul Atlantic isi da rendez-vous cu Marea Mediterana, o imbratiseaza blajin ca apoi sa se contopeasca cu ea intr-o intindere albastra nemarginita.
Acest orașel andaluz, fondat de greci, a fost prima colonie romană din Spania pe care au cucerit-o arabii in anul 711 sub comanda conducatorului berber Tarīf Ibn Maelik de la care a preluat si numele. Se zice ca seful berber ar fi ajuns in Tarifa plecand din Ceuta cu 400 de pedestrasi si 100 de calareti imbarcati pe patru ambarcatiuni. Micul orasel a cunoscut o istorie furtunoasa si a „trait” multe razboaie: a fost cucerit de mauri, recucerit de spanioli, strabatut de trupe din toate partile, inclusiv de britanici intr-un anumit moment. In 1292 a fost recucerit de catre Sancho El Bravo, Sancho IV de Castilia.
Noi am plecat asadar in cautarea Biroului de Turism. L-am gasit repede, acesta este aproape de intersectia arterei principale Avenida de Andalucia cu Avenida de la Constitucion, mai simplu pe Paseo de la Alameda si de aici am obtinut ravnita harta turistica. Ca sa ajungem acolo am traversat La Alameda, o superba gradina andaluza cu alei pavate cu diverse mozaicuri. E o placere sa te asezi pe bancutele din fier forjat si sa te odihnesti la umbra… “palmierului batran”.
In apropiere se afla un restaurant "La Trattoria" cu niste specialitati italiene foarte bune.
Am traversat stradutele in fel si chip, am ajuns si la o agentie de turism care organiza excursii in Africa, am preluat informatiile si urma sa le comparam cu cele deja aflate de la hotelul din Algeciras. Intrarea principala in vechiul oras Tarifa se face prin Puerta de Jerez, de fapt unica poarta dintre cele trei de altadata. Acum este incadrata armonios intr-un ansamblu architectural de cladiri scunde si albe, dar ce m-a frapat a fost textul de deasupra intrarii: “Foarte nobilul, foarte loialul si eroicul oras Tarifa, câștigat de la mauri de catre regele Sancho IV El Bravo la douăzeci și unu septembrie 1292”.
Fara tinta precisa, doar pentru a intra in atmosfera spaniolo-araba pe care o simti de indata ce intri in orasul vechi, am intrat pe strazi foarte inguste, pietruite, in inima cetatii vechi.
Am intrat tot mai adanc in oras privind la cat de bine s-au conservat anumite cladiri. Sunt de un alb orbitor si multe dintre ele au atarnate sub acoperis cosulete cu flori rosii, flori atat de rosii cum numai la manastirile din Moldova, Agapia si Varatec am mai vazut.
Am ajuns si la Castelul Guzman El Bueno, o constructie medievala solida ce dateaza de la anul 960, din vremea lui Abd-ar-Rahman III, Califul Cordobei, si care s-a conservat destul de bine.
Din castel am privit cu placere spre Stramtoarea Gibraltar…privirile iti fug si sunt atrase tot mai mult de Africa, de Maroc. Zona este chiar numita Mirador del Estrecho. In zilele insorite si senine, privind de aici, Africa se observa cu usurinta pentru ca doar 13,4 kilometri o despart de Europa, se pot vedea chiar si Muntii Rif.
Apoi am plecat pe Calle Guzman El Bueno pana am ajuns intr-o mica piata, Plaza de Santa Maria sau Plaza de los Ocho Ranitas, adica Piata celor opt broscute pentru ca exista o fantana cu opt broscute de piatra. Gasim aici Primaria din Tarifa si Biblioteca locala.
Am continuat spre Plaza del Oviedo unde, in apropiere, se afla Biserica San Mateo, o biserica gotica din secolul al XVI-lea care are usa in permanenta deschisa.
De aici ne-am intors, am atins Plaza del Angel pentru a vedea Biserica San Francisco si am pornit pe Alcala de Juan Nunez pentru Farul El Camarinal din Tarifa .Inca un pic si aveam sa atingem cel mai sudic punct al Europei continentale, dar si confluenta Atlanticului cu Marea Mediterana. El se numeste Punta de Tarifa sau Punta Maroqui și este situat pe un promontoriu mic in dreptul Insulei Turturelelor, Isla de las Palomas care este legat de oraș printr-o porțiune de drum care facilitează accesul la far. Punta Tarifa.. Am inaintat spre el atat cat este permis, privind gales spre departari...
…Am revenit spre locul unde aveam parcata masina, dar am mai trecut o data prin Mudejar Puerta de Jerez…Am lasat in urma trecutul, orasul alb si animat, plajele salbatice, mangaierea levantului pe crestet…
Aceasta a fost minunata zi petrecuta in Tarifa, un mic orasel aflat in “sudul sudului” , o adevarata perla a Spaniei. L-ai vazut si cu siguranta vei dori sa te intorci intr-o zi…Iar daca nu vei mai reusi sa revezi Tarifa, vei sti ca face parte dintre acele lucruri de care te bucuri doar o data in viata…Si esti fericit ca l-ai trait… Am conchis cu cel care a afirmat:
“One visit and your soul will be mine”, adica “O singura vizita si sufletul tau imi va apartine”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu