Waterloo...Miros de praf de pusca si zgomote de tun

Waterloo...Miros de praf de pusca si zgomote de tun

“Era singurul care gandea intr-o lume in care cei ce nu l-au tradat l-au incurcat sau invers”
"Polemici cordiale"-"Momentul Waterloo"-Octavian Paler

Waterloooooooo! La ce te gandesti cand rostesti cuvantul Waterloo?… Iti poate sugera razboi, literatura, muzica! ...Sau rostesti Napoleon, Victor Hugo si ABBA…Cai si muschete, invaluiti in praf de pusca, un manuscris sau ritm si muzica ce ne incanta de peste 40 de ani?
Cu siguranta ca iti doresti sa ajungi acolo macar o data in viata si sa strabati cu piciorul acel camp de lupta unde Napoleon, in zgomote de tun si de muschete, si-a "semnat" pasaportul pentru Sfanta Elena…Din admiratie? Curiozitate? Respect? Cate putin din toate...sau toate la un loc...Din copilarie am fost fascinata de geniul militar si politic al lui Napoleon, de aceasta minte sclipitoare si riguros organizata de la care a ramas Codul Civil care a modelat societatea moderna asa cum o stim noi astazi. 

Spectaculos mi s-a parut si faptul ca in 1869 Victor Hugo a venit aici si a locuit doua luni la Hotel des Colonnes, timp in care a terminat de scris romanul “Mizerabilii”. Si apoi trupa ABBA nu a devenit cunoscuta tot cu “Waterloo” atunci cand a castigat finala Eurovision in 1974?
...Prima mea “intalnire” cu Napoleon a avut loc cu ani in urma, pe cand eram adolescenta, cu ocazia vizitei la Domul Invalizilor din Paris. Apoi la Rueil-Malmaison…Voiam acum sa-l “regasesc” luptand la Waterloo…Asa ca am hotarat sa ne oprim cateva ore la Waterloo.

Plecasem dimineata din Bruges cu tinta Liege. Am traversat provinciile West Vlaanderen, Oost Vlaanderen, Vlaams Brabant si Brabant Wallon. Distanta nu e mare, Belgia poate fi strabatuta usor de la un capat la altul, iar noi aveam de parcurs doar 270 kilometri pana la destinatia finala. 

Am parcat la o distanta destul de mica de monumentul ridicat in amintirea acestei batalii : “La butte de lion”/”Colina leului”.

Sunt cateva obiective turistice de vazut aici, iar in comuna Waterloo nu trebuie ratat Muzeul Wellington fara de care imaginea acestei zile istorice nu poate fi completa. Si nici Vieux Genappe, ultimul cartier general al lui Napoleon, nu trebuie omis.

Cu mare nerabdare am strabatut pe jos cei 400-500 metri si de indata a aparut CAMPIA, usor ondulata si parca inca mirosind  a “fum si praf de pusca”, acea campie care pastreaza in pamantul ei sangele soldatilor amestecat cu noroiul zilei ploioase de 18 iunie 1815…

Prima data te surprinde sa vezi multi oameni inarmati si imbracati in uniformele de atunci care deja te introduc in atmosfera de lupta. Pentru cei care doresc sa aiba o perspectiva mai ampla a campului de batalie, este organizat un tur ghidat si “motorizat”, bineinteles.

Am preferat sa urcam mai intai pe “Colina leului”, un monument dedicat acestei marete batalii (dupa ce am platit si o taxa de 7 euro/persoana); de fapt pentru a comemora locul in care a fost ranit Printul de Orania, viitorul rege al Tarilor de Jos, William al II-lea. Monumentul a fost proiectat de Charles Van der Straeten, arhitectul regelui William I care l-a comandat (1820-1826) pentru fiul sau si a fost realizat de J.F. van Geel in atelierele Cockerill (Seraing, Belgia).

Acesta este situat pe o colina si pana sus trebuie sa urci 226 trepte. Nu este usor, dar daca tot am ajuns pana aici era pacat sa nu fiu cat mai aproape de “leul curajos” si sa “privesc” de sus, adanc, in istoria scrisa de acei 300 000 de ostasi curajosi.

Batut de vanturi, semet si darz, leul cu o inaltime de 4,5 metri si o greutate de 28 de tone vegheaza campia de la o inaltime de 41 de metri.

Daca nu urci pana sus, nu ai cum sa vezi placa pe care sunt prezentate pozitiile armatelor care au participat la batalie si pe care le poti identifica apoi cu ajutorul unei lunete. Am ocolit statuia, am facut cateva poze

si am coborat pentru a vedea urmatorul obiectiv propus, Muzeul de Ceara  pentru a-i “intalni” pe Napoleon, ducele de Wellington, generalul Ney si feldmaresalui Blücher. In apropiere, intr-o mica sala de cinema, am vazut franturi din filmul “Waterloo” al lui Serghei Bondarciuk. Am mai admirat , intr-o cladire circulara, extraordinar realizata, "Panorama" care prezinta pas cu pas intreaga batalie cu diorame si informatii complete, cu explicatii si nume, iar la final o fresca colorata care prezinta sugestiv intreaga lupta.Si tot aici se poate admira o pictura enorma, gigantica, realizata de pictorul militar francez, Louis Demoulin (110 x 12 metri). Intre Vieux Genappe si comuna Waterloo exista atatea locuri care pastreaza urmele marii batalii: fermele Hougoumont, Haie-Saint, Belle-Alliance, Mont-Saint-Jean, la Papelote. Acestea se pot vedea insa doar pe exterior.

Dupa "Colina leului" am revenit in comuna Waterloo pentru a vizita Muzeul Wellington. din pacate nu am ajuns la Vieux Genappe, ultimul cartier general al lui Napoleon, locul unde si-a petrecut noaptea dinaintea bataliei impreuna cu ofiterii sai, la ferma Caillou, unde exista un alt muzeu. Chiar am suferit pentru ca am ratat aceasta ocazie.

Muzeul are 14 sali amenajate si in trei dintre acestea sunt expuse  portrete ale ducelui de Wellington. De departe cea mai interesanta este cea cu numarul 6 unde se pastreaza multe din obiectele sale personale. Aici ducele a redactat in seara bataliei raportul victoriei sale catre guvernul britanic. 

Am vazut si camera in care a murit fratele sau, Sir Alexander Gordon, apoi o alta unde era expusa o proteza - ca o realizare tehnica medicala de exceptie a vremii - apartinand Lordului Uxbridge, comandantul cavaleriei britanice, caruia ii fusese amputat piciorul…In Sala numarul 4 se afla expus bustul baronului Goethals, un baron belgian care a luptat, pe rand si dupa caz, in serviciul Frantei, Austriei si Belgiei.
Muzeul Wellington are o curte interioara, plina de verdeata si foarte ingrijita, in care se afla chiar si un mormant. Din pacate nu am retinut sigur informatia daca nu cumva este chiar al lui Sir Alexander Gordon...

In fata Muzeului Wellington se afla Catedrala Saint Joseph,  spectaculoasa si in care merita sa intri cateva minute. Se spune ca aici s-ar fi rugat inainte de batalie chiar ducele de Wellington pentru victoria oastasilor sai. Cine stie daca este adevarat?

Am aflat ca la Hanovra mai exista un monument dedicat bataliei de la Waterloo, la fel de maret si impresionant, o coloana de 46 metri inaltime si diametrul de 3,75 metri care poarta inscriptia “Eroilor de la Waterloo - Patria recunoscatoare". ..
Am plecat din Waterloo sperand sa nu fie ultima mea intalnire nici cu Napoleon si nici cu Wellington…Pe ducele de Wellington il “intalnisem” prima oara in urma cu 10 zile la Londra in catedrala Saint Paul ca si pe Nelson in Trafalgar Square scrutand de pe coloana sa inalta intreaga piata.…de acolo plecasem pregatindu-ma sa vizitez Belgia. Si, cativa ani mai tarziu, in Gibraltar, am ajuns aproape si de locul de unde corpul lui Nelson a fost trimis spre Marea Britanie intr-un butoi de rom…sunt alte povesti…iar Belgia ma asteapta sa o descoper. Sa profit atunci!

PS Nu imi da pace gandul, mai ales dupa tot ce am vazut la Waterloo, care zboara spre un film "Monsieur N" al lui Antoine de Caunes ce isi pune o intrebare..."Et si Napoleon n'etait pas mort a Sainte -Helene"?...As vrea sa aflu, as vrea sa stiu...locotenentul Heathcote, insarcinat cu supravegherea sa pe insula, incearca dupa douazeci de ani de la moartea imparatului sa dezlege misterul ..,Speculatie sau chiar enigma?...