Gasesc ca relatarea mea despre aceasta vizita la Castelul Windsor este ca o saritura curajoasa cu schiurile de pe o mare trambulina: daca nu aleg ceva interesant din tot ce am vazut aici timp de aproape o zi, ma voi prabusi, voi cadea in gol, voi fi plictisitoare. Asa ca, mai bine sa "cobor" cu calm pe picioarele mele, sa povestesc in felul meu acea zi de iulie fara sa ma las intimidata. Sa descriu prin ochii mei acea zi luminoasa de iulie in care am descoperit, pe indelete, tot ce are mai frumos de oferit cel mai vechi castel locuit din lume ce se apropie de venerabila varsta de 1000 de ani.
Am plecat din Londra dis-de-dimineata spre Windsor strabatand capitala, e superba!
Am trecut si pe langa Sediul Central Lexus si pe langa Heathrow, dar destul de grabiti ca sa ajungem cat mai repede la castel. (Nu, nu este cel din poza de mai jos, am trecut prea repede cu masina ca sa il fotografiez). Eram curioasa si studiam orice cladire:
Castelul Windsor este situat la mai putin de o ora de mers cu trenul fata de centrul Londrei si de indata ce am ajuns in orasel am parcat intr-o zona "Park and Ride" pusa la dispozitie de primarie cam la 500 de metri de intrare.
Windsorul se afla in vestul Londrei cam la 34 kilometri de aceasta.
Dupa ce am parcat, am lasat in dreapta drumul spre Eton, am continuat drept inainte si un pic la stanga…noroc ca “drumul stia directia” spre castel.
Resedinta oficiala a Reginei dateaza din epoca lui Wilhelm Cuceritorul si, de-a lungul timpului, au trecut pe aici 39 de monarhi. Fiecare a adus schimbari si modificari arhitectonice mai mult sau mai putin spectaculoase sau doar au refacut si restaurat ceea ce s-a degradat cu trecerea timpului.
Castelul si gradinile sale ocupa aproape 5 hectare si, fiind avizati din vreme, eram pregatiti sa urcam panta abrupta a dealului pe care este construit acest castel. Da, mare atentie la incaltaminte pentru ca este un traseu lung de parcurs pe jos, dar cum totul este inedit si arzi de nerabdare sa vezi, nici nu simti cand pui un picior in fata celuilalt.
Am pasit emotionata si totodata gata sa infrunt ziua lunga pe care o aveam in fata pentru a vizita castelul. Dupa atatea filme vizionate si carti de istorie rasfoite, ce poate fi mai frumos si incitant decat sa calci si sa inaintezi usor, timid, cu pasi parca nehotarati pe “drumul Reginei”? Priveam in toate partile si zaream revarsandu-se in fata noastra o mare de turisti la fel de nerabdatori si grabiti sa ajunga mai repede la ora 9h00, momentul de incepere al vizitei. Dintr-o data, a aparut in fata ochilor arhicunoscutul Round Tower / Turnul Rotund care ne-a intampinat pe toti cu steagul ce poarta insemnele heraldice ale monarhiei britanice, semn ca Regina a fost de curand “acasa”(el flutura doar in prezenta Majestatii Sale la castel).
Turnul este asa de “rotund” incat ai senzatia ca te afli pe o tabla de sah gigantica si ca Regina este la doar doi pasi de tine!
Zona caselor de bilete am depasit-o repede pentru ca beneficiam de “London pass” .
Bineinteles ca se pot face rezervari platite anticipat pentru anumite tururi private care se termina intotdeauna cu un pahar de sampanie sau se pot cumpara bilete chiar din incinta castelului. Fara “London pass” biletul costa 16 GPB (si in acest pret intra si audioghidul cu traducerea in mai multe limbi ). Fara sa platesc in plus am beneficiat si de sprijinul foarte important al unui ghid, acest lucru fiind la alegerea turistului si aceasta e in functie de timpul avut la dispozitie; altfel, oricine care a cumparat un bilet are acces in castel si il poate vizita in ritmul lui.
Pentru vizita ghidata se constituie grupuri mici de turisti la anumite ore stabilite care sunt precizate foarte clar la casa de bilete. Un sfat ar fi sa studiati cu mare atentie planul castelului si orele cat sunt deschise obiectivele, fiecare in parte, pentru a va incadra in timp de o zi. De exemplu, Capela Sfantul George se inchide la 16h00 dar, daca nu v-ati incadrat in program exista posibilitatea ca la 17h15 sa participati la vecernie si s-o vedeti cu ocazia serviciului religios.
Traseul general presupune sa alocati aproximativ 3-4 ore vizitei intr-un ritm normal si fara a privi sau cerceta cu insistenta o zona mai mult decat alta din castel.
Schimbarea garzii se face la 11h00 cu exceptia zilei de duminica (cand nu are loc). Nu am inclus aici timpul pentru “zona verde”, parcuri si gradini si tot ce poate fi vazut pe acolo…surpriza!
Am inceput turul in prezenta ghidului, dar nu am fost obligati sa ramanem cu grupul pana la sfarsit. Am ales, in general, sa vizitam singuri si doar din cand in cand sa ne alaturam grupului pentru anumite puncte de interes. Ceea ce mi s-a parut interesant, desi poate parea pueril, este faptul ca insotitorul unei persoane handicapate care viziteaza muzeul beneficiaza de gratuitatea vizitei.
Am intrat prin Poarta lui Henric al VIII-lea, un rege incitant despre a carui viata am luat mai mult la cunostinta din cunoscutul serial “Dinastia Tudorilor, rege pe care l-am "revazut" la Hampton Court.
La Castelul Hampton Court am avut placerea si surpriza sa stau la masa Majestatii Sale, Regele Henric al VIII-lea si a Reginei…insa, evident ca nu impreuna cu Mariile Sale, ci dupa ceva timp, chiar dupa cateva secole, cand acestia nu mai erau de fata (ha-ha!)…azi erau ...in Capela Sfantul George.
Castelul are trei pavilioane importante: central, superior si inferior. Arhitectul Sir Jeffry Wyatville, la dorinta Regelui George al IV-lea, a schimbat complet exteriorul acestui castel in 1820 si i-a conferit un aer romantic, usor misterios.
In zona centrala se afla, asemenea “turei” de pe tabla de sah, Turnul Rotund care gazduieste Arhiva Regala, unde se pastreaza, printre celelalte exponate, si o emotionanta scrisoare adresata de printul Albert I Reginei Victoria precum si titlurile de proprietate ale Palatului Buckingham.
Magnificile apartamente regale States Apartments ocupa partea superioara. Un adevarat “rasfat regal" de arta: sculpturi, fresce, semineuri, aici si-au dat intalnire: Canaletto, Van Dyck, Rembrandt, Rubens, Constable si multi altii, dar interesant ca, desi apartin unor epoci diferite, avand stiluri diferite, toti se armonizeaza si creeaza un “intreg” somptuos, care emana opulenta, lux, rafinament si induce ideea de putere si autoritate pe care am simtit-o la orice pas de pe pamantul englezesc. Grand Reception Room, State and Octogonal dining room, Blue Room sunt incaperi magnifice cu plafoane pictate de Antonio Verrio și decorate cu sculpturi de Grinling Gibbons.
Victoria impotriva lui Napoleon din 18 iunie 1815 a fost celebrata aici prin amenajarea unei incaperi speciale, Waterloo Chamber. Aceasta bucurie nestavilita adusa de victoria impotriva lui Napoleon este frapanta si evidenta ca in toate locurile unde se celebreaza aceasta.
Am descoperit mai departe St. George’s Hall cu o vechime de peste 600 de ani si care a fost avariat, la fel ca si apartamentele regale, de un incendiu in 1992. Totul a fost insa refacut cu grija si i s-a restabilit aspectul de odinioara. Ghidul a precizat ca s-au pierdut definitiv un tablou si ceva piese de mobilier.
Si dupa sali somptuoase si elegante ce credeti ca am vazut? Cel mai inedit si neasteptat lucru care poate fi gasit intr-un castel regal, cel care mi s-a intiparit cel mai puternic in memorie si care imi va ramane peste ani in fata ochilor: Doll’s House …o Casa a Papusilor Reginei Maria... Nu numai copiii sunt incantati de ceea ce vad aici, ci si adultii pentru ca este unica in lume, o realizare miniaturala admirabila.
Vizita la aceasta “Casa a Papusilor din Casa Reginei” mi-a dat impulsul si curajul sa scriu despre Castelul Windsor. Viata face legaturi stranii si, doar asa, ca un joc de cuvinte mi-am reamintit de un film celebru: “Valea papusilor” (cu Sharon Tate - ex-sotia lui Roman Polanski - ucisa de un grup hippy la doar 26 de ani ) si acum vad ceva original care tot de niste papusi se leaga…simpatic lucru!
Istoria acestei minunatii miniaturale incepe in 1923, cand arhitectul Sir Edwin Lutyens a conceput cu minutiozitate si fantezie pentru Regina Maria un interior aristocratic realizat la scara de 1:12. Casa Papusilor are mii de obiecte in interior, aranjate dupa un plan perfect care ne introduce in cele mai mici detalii ale unui salon de epoca sau ale unei sali de mese. Chiar exista asemanari intre biblioteca in marime naturala a Reginei si cea in miniatura realizata pentru Dolls’ House. Casa mica a fost mobilata corespunzator, are si o pivnita de vinuri, gradina, este iluminata electric si dispune de apa curenta calda, rece, WC-uri. Cel mai dragut lucru mi s-au parut cele doua papusi France si Marianne care au fiecare garderoba ei, o multime de rochite elegante si accesorii create special pentru ele de nume precum: Hermes, Vuitton, Lanvin, Worth, Cartier. Aceste papusi au fost oferite in dar regelui George al VI-lea și Regina Elisabeta pentru fiicele lor, Printesele Elisabeta și Margaret Rose. de catre guvernul francez in 1938 cu ocazia unei vizite in Franta.
Am iesit din Casa Papusilor si am facut o scurta plimbare prin curte, trecand in revista locuintele personalului care serveste monarhia si care are dreptul sa locuiasca aici chiar si la pensie.
Chiar in acest timp am auzit sunetele care anuntau schimbarea garzii si toata lume, oriunde s-ar fi aflat, s-a abatut de la traseul de vizita si a mers cat mai aproape de piateta unde avea loc ceremonialul. Un spectacol frumos, de epoca, “cu surle si trambite”, cu soldatii aceia imbracati in negru-rosu, contrastand puternic cu caldura mijlocului de iulie prin caciulile lor mitoase. Spectacolul este mai putin grandios si mai putin spectaculos decat la Palatul Buckingham unde a durat, cred, peste o ora.
Ne-a mai ramas de vizitat ultima parte si anume St. George’ s Chapel, care este situata foarte aproape de iesire. In aceasta frumoasa biserica, chiar una dintre cele mai deosebite din Anglia, se afla mormintele a 10 regi, iar cel mai celebru, cel putin pentru mine, este cel al lui Henric al VIII-lea si al sotiei lui favorite, Jane Seymour, singura dintre sotiile sale care ii este alaturi pentru posteritate. Ce sa zic daca ma gandesc la vecinii de mai la nord, suedezii? Mirare! La Uppsala in Suedia, Regele Vasa este inmormantat impreuna cu toate cele trei sotii de viata. Diferente! Diferente de cultura, diferente de religie…Unii se odihnesc impreuna in eternitate, altii doar cu favorita...
Nu am crezut nicodata ca voi ajunge la mormantul lui Henric al VIII-lea…ce inseamna gloria peste veacuri! Un rege mai putin celebru ar fi fost “vizitat” de mai putini turisti.
Foarte aproape, in spatele St. George’s Chapel, se afla si Capela Memoriala Albert, ridicata in amintirea printului de catre Regina Victoria, loc care a completat imaginea mea despre acest cuplu regal, mai ales ca in urma cu o zi vizitasem Albert Hall din Londra si urcasem vis-à-vis spre magnificul monument construit de catre Regina pentru mult iubitul sot.
Domeniul Windsor este “tivit” in exterior cu parcuri ingrijite, campuri si paduri care ii dau o nota de salbaticie. Totodata acestea ascund si protejeaza mormintele a doua cupluri regale celebre: Victoria-Albert si Ducele-Ducesa de Windsor.
“Perla “ din Windsor Great Park este minunata Gradina Savill, o gradina “rupta” din acest parc si transformata intr-un loc deosebit de atractiv in 1930 de catre Sir Eric Savill. Este o zona verde ca "din rai" pentru ca aduna in cele 14 hectare flori deosebite si variat colorate care infloresc, pe rand , tot timpul anului ceea ce o face sa fie una dintre cele mai deosebite si interesante gradini din toata Anglia. Fara masina este dificil sa ajungeti sa o vedeti, dar ca sa aveti o idee despre imprejurimile Windsorului puteti face o plimbare pe jos spre Legoland Park, care este situat la 3 kilometri de castel …
In general, tot ce tine de monarhia engleza ma face sa ma gandesc numai la sobrietate si eticheta, ambele impinse la extrem. Nu este si cazul Castelului Windsor, unde da, sigur, eticheta presupune un anume tip de rigoare si exigenta, dar aspectul castelului, interiorul, culorile, garda, parcul…toate ii dau un aspect “viu” chiar daca nu ar fi resedinta regala locuita…
Pe drumul de intoarcere la Londra am realizat ca intotdeauna cand voi povesti despre Castelul Windsor amintirile mele vor fi intotdeauna legate de “Casa Papusilor” din “Casa Reginei”…Superba, unica si originala!
Am plecat din Londra dis-de-dimineata spre Windsor strabatand capitala, e superba!
Am trecut si pe langa Sediul Central Lexus si pe langa Heathrow, dar destul de grabiti ca sa ajungem cat mai repede la castel. (Nu, nu este cel din poza de mai jos, am trecut prea repede cu masina ca sa il fotografiez). Eram curioasa si studiam orice cladire:
Windsorul se afla in vestul Londrei cam la 34 kilometri de aceasta.
Dupa ce am parcat, am lasat in dreapta drumul spre Eton, am continuat drept inainte si un pic la stanga…noroc ca “drumul stia directia” spre castel.
Resedinta oficiala a Reginei dateaza din epoca lui Wilhelm Cuceritorul si, de-a lungul timpului, au trecut pe aici 39 de monarhi. Fiecare a adus schimbari si modificari arhitectonice mai mult sau mai putin spectaculoase sau doar au refacut si restaurat ceea ce s-a degradat cu trecerea timpului.
Castelul si gradinile sale ocupa aproape 5 hectare si, fiind avizati din vreme, eram pregatiti sa urcam panta abrupta a dealului pe care este construit acest castel. Da, mare atentie la incaltaminte pentru ca este un traseu lung de parcurs pe jos, dar cum totul este inedit si arzi de nerabdare sa vezi, nici nu simti cand pui un picior in fata celuilalt.
Am pasit emotionata si totodata gata sa infrunt ziua lunga pe care o aveam in fata pentru a vizita castelul. Dupa atatea filme vizionate si carti de istorie rasfoite, ce poate fi mai frumos si incitant decat sa calci si sa inaintezi usor, timid, cu pasi parca nehotarati pe “drumul Reginei”? Priveam in toate partile si zaream revarsandu-se in fata noastra o mare de turisti la fel de nerabdatori si grabiti sa ajunga mai repede la ora 9h00, momentul de incepere al vizitei. Dintr-o data, a aparut in fata ochilor arhicunoscutul Round Tower / Turnul Rotund care ne-a intampinat pe toti cu steagul ce poarta insemnele heraldice ale monarhiei britanice, semn ca Regina a fost de curand “acasa”(el flutura doar in prezenta Majestatii Sale la castel).
Turnul este asa de “rotund” incat ai senzatia ca te afli pe o tabla de sah gigantica si ca Regina este la doar doi pasi de tine!
Zona caselor de bilete am depasit-o repede pentru ca beneficiam de “London pass” .
Bineinteles ca se pot face rezervari platite anticipat pentru anumite tururi private care se termina intotdeauna cu un pahar de sampanie sau se pot cumpara bilete chiar din incinta castelului. Fara “London pass” biletul costa 16 GPB (si in acest pret intra si audioghidul cu traducerea in mai multe limbi ). Fara sa platesc in plus am beneficiat si de sprijinul foarte important al unui ghid, acest lucru fiind la alegerea turistului si aceasta e in functie de timpul avut la dispozitie; altfel, oricine care a cumparat un bilet are acces in castel si il poate vizita in ritmul lui.
Pentru vizita ghidata se constituie grupuri mici de turisti la anumite ore stabilite care sunt precizate foarte clar la casa de bilete. Un sfat ar fi sa studiati cu mare atentie planul castelului si orele cat sunt deschise obiectivele, fiecare in parte, pentru a va incadra in timp de o zi. De exemplu, Capela Sfantul George se inchide la 16h00 dar, daca nu v-ati incadrat in program exista posibilitatea ca la 17h15 sa participati la vecernie si s-o vedeti cu ocazia serviciului religios.
Schimbarea garzii se face la 11h00 cu exceptia zilei de duminica (cand nu are loc). Nu am inclus aici timpul pentru “zona verde”, parcuri si gradini si tot ce poate fi vazut pe acolo…surpriza!
Am inceput turul in prezenta ghidului, dar nu am fost obligati sa ramanem cu grupul pana la sfarsit. Am ales, in general, sa vizitam singuri si doar din cand in cand sa ne alaturam grupului pentru anumite puncte de interes. Ceea ce mi s-a parut interesant, desi poate parea pueril, este faptul ca insotitorul unei persoane handicapate care viziteaza muzeul beneficiaza de gratuitatea vizitei.
Am intrat prin Poarta lui Henric al VIII-lea, un rege incitant despre a carui viata am luat mai mult la cunostinta din cunoscutul serial “Dinastia Tudorilor, rege pe care l-am "revazut" la Hampton Court.
La Castelul Hampton Court am avut placerea si surpriza sa stau la masa Majestatii Sale, Regele Henric al VIII-lea si a Reginei…insa, evident ca nu impreuna cu Mariile Sale, ci dupa ceva timp, chiar dupa cateva secole, cand acestia nu mai erau de fata (ha-ha!)…azi erau ...in Capela Sfantul George.
Castelul are trei pavilioane importante: central, superior si inferior. Arhitectul Sir Jeffry Wyatville, la dorinta Regelui George al IV-lea, a schimbat complet exteriorul acestui castel in 1820 si i-a conferit un aer romantic, usor misterios.
In zona centrala se afla, asemenea “turei” de pe tabla de sah, Turnul Rotund care gazduieste Arhiva Regala, unde se pastreaza, printre celelalte exponate, si o emotionanta scrisoare adresata de printul Albert I Reginei Victoria precum si titlurile de proprietate ale Palatului Buckingham.
Magnificile apartamente regale States Apartments ocupa partea superioara. Un adevarat “rasfat regal" de arta: sculpturi, fresce, semineuri, aici si-au dat intalnire: Canaletto, Van Dyck, Rembrandt, Rubens, Constable si multi altii, dar interesant ca, desi apartin unor epoci diferite, avand stiluri diferite, toti se armonizeaza si creeaza un “intreg” somptuos, care emana opulenta, lux, rafinament si induce ideea de putere si autoritate pe care am simtit-o la orice pas de pe pamantul englezesc. Grand Reception Room, State and Octogonal dining room, Blue Room sunt incaperi magnifice cu plafoane pictate de Antonio Verrio și decorate cu sculpturi de Grinling Gibbons.
Victoria impotriva lui Napoleon din 18 iunie 1815 a fost celebrata aici prin amenajarea unei incaperi speciale, Waterloo Chamber. Aceasta bucurie nestavilita adusa de victoria impotriva lui Napoleon este frapanta si evidenta ca in toate locurile unde se celebreaza aceasta.
Am descoperit mai departe St. George’s Hall cu o vechime de peste 600 de ani si care a fost avariat, la fel ca si apartamentele regale, de un incendiu in 1992. Totul a fost insa refacut cu grija si i s-a restabilit aspectul de odinioara. Ghidul a precizat ca s-au pierdut definitiv un tablou si ceva piese de mobilier.
Si dupa sali somptuoase si elegante ce credeti ca am vazut? Cel mai inedit si neasteptat lucru care poate fi gasit intr-un castel regal, cel care mi s-a intiparit cel mai puternic in memorie si care imi va ramane peste ani in fata ochilor: Doll’s House …o Casa a Papusilor Reginei Maria... Nu numai copiii sunt incantati de ceea ce vad aici, ci si adultii pentru ca este unica in lume, o realizare miniaturala admirabila.
Vizita la aceasta “Casa a Papusilor din Casa Reginei” mi-a dat impulsul si curajul sa scriu despre Castelul Windsor. Viata face legaturi stranii si, doar asa, ca un joc de cuvinte mi-am reamintit de un film celebru: “Valea papusilor” (cu Sharon Tate - ex-sotia lui Roman Polanski - ucisa de un grup hippy la doar 26 de ani ) si acum vad ceva original care tot de niste papusi se leaga…simpatic lucru!
Istoria acestei minunatii miniaturale incepe in 1923, cand arhitectul Sir Edwin Lutyens a conceput cu minutiozitate si fantezie pentru Regina Maria un interior aristocratic realizat la scara de 1:12. Casa Papusilor are mii de obiecte in interior, aranjate dupa un plan perfect care ne introduce in cele mai mici detalii ale unui salon de epoca sau ale unei sali de mese. Chiar exista asemanari intre biblioteca in marime naturala a Reginei si cea in miniatura realizata pentru Dolls’ House. Casa mica a fost mobilata corespunzator, are si o pivnita de vinuri, gradina, este iluminata electric si dispune de apa curenta calda, rece, WC-uri. Cel mai dragut lucru mi s-au parut cele doua papusi France si Marianne care au fiecare garderoba ei, o multime de rochite elegante si accesorii create special pentru ele de nume precum: Hermes, Vuitton, Lanvin, Worth, Cartier. Aceste papusi au fost oferite in dar regelui George al VI-lea și Regina Elisabeta pentru fiicele lor, Printesele Elisabeta și Margaret Rose. de catre guvernul francez in 1938 cu ocazia unei vizite in Franta.
Chiar in acest timp am auzit sunetele care anuntau schimbarea garzii si toata lume, oriunde s-ar fi aflat, s-a abatut de la traseul de vizita si a mers cat mai aproape de piateta unde avea loc ceremonialul. Un spectacol frumos, de epoca, “cu surle si trambite”, cu soldatii aceia imbracati in negru-rosu, contrastand puternic cu caldura mijlocului de iulie prin caciulile lor mitoase. Spectacolul este mai putin grandios si mai putin spectaculos decat la Palatul Buckingham unde a durat, cred, peste o ora.
Ne-a mai ramas de vizitat ultima parte si anume St. George’ s Chapel, care este situata foarte aproape de iesire. In aceasta frumoasa biserica, chiar una dintre cele mai deosebite din Anglia, se afla mormintele a 10 regi, iar cel mai celebru, cel putin pentru mine, este cel al lui Henric al VIII-lea si al sotiei lui favorite, Jane Seymour, singura dintre sotiile sale care ii este alaturi pentru posteritate. Ce sa zic daca ma gandesc la vecinii de mai la nord, suedezii? Mirare! La Uppsala in Suedia, Regele Vasa este inmormantat impreuna cu toate cele trei sotii de viata. Diferente! Diferente de cultura, diferente de religie…Unii se odihnesc impreuna in eternitate, altii doar cu favorita...
Nu am crezut nicodata ca voi ajunge la mormantul lui Henric al VIII-lea…ce inseamna gloria peste veacuri! Un rege mai putin celebru ar fi fost “vizitat” de mai putini turisti.
Foarte aproape, in spatele St. George’s Chapel, se afla si Capela Memoriala Albert, ridicata in amintirea printului de catre Regina Victoria, loc care a completat imaginea mea despre acest cuplu regal, mai ales ca in urma cu o zi vizitasem Albert Hall din Londra si urcasem vis-à-vis spre magnificul monument construit de catre Regina pentru mult iubitul sot.
Domeniul Windsor este “tivit” in exterior cu parcuri ingrijite, campuri si paduri care ii dau o nota de salbaticie. Totodata acestea ascund si protejeaza mormintele a doua cupluri regale celebre: Victoria-Albert si Ducele-Ducesa de Windsor.
“Perla “ din Windsor Great Park este minunata Gradina Savill, o gradina “rupta” din acest parc si transformata intr-un loc deosebit de atractiv in 1930 de catre Sir Eric Savill. Este o zona verde ca "din rai" pentru ca aduna in cele 14 hectare flori deosebite si variat colorate care infloresc, pe rand , tot timpul anului ceea ce o face sa fie una dintre cele mai deosebite si interesante gradini din toata Anglia. Fara masina este dificil sa ajungeti sa o vedeti, dar ca sa aveti o idee despre imprejurimile Windsorului puteti face o plimbare pe jos spre Legoland Park, care este situat la 3 kilometri de castel …
In general, tot ce tine de monarhia engleza ma face sa ma gandesc numai la sobrietate si eticheta, ambele impinse la extrem. Nu este si cazul Castelului Windsor, unde da, sigur, eticheta presupune un anume tip de rigoare si exigenta, dar aspectul castelului, interiorul, culorile, garda, parcul…toate ii dau un aspect “viu” chiar daca nu ar fi resedinta regala locuita…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu