2014 a fost anul in care am acordat o atentie speciala vizitelor primariilor si parlamentelor din tarile nordice (pe care le-am vizitat in acest concediu). Dupa catedrale si muzee, dupa castele, gradini si monumente, case memoriale si locuri istorice am considerat ca a venit si randul lor. Si dupa Scandinavia ce putea sa urmeze ? Cu siguranta si fara nici un dubiu Germania.
Am plecat dimineata la 7h15 din Copenhaga si la 15h20 eram in districtul Mitte din Berlin, unde aveam rezervata cazarea. Am parcurs dintr-o suflare cei 744 kilometri de la Copenhaga, pentru ca ne inscrisesem in aceeasi zi la vizita ghidata a Parlamentului german.
Am mancat pe drum, ne-am luat cu noi si ceva rezerve si am ajuns pentru vizita de la 18h30. Berlinul ne era cunoscut inca din 2011, de la precedenta vizita cand l-am strabatut si descoperit pe jos, pas cu pas…Dar toate la timpul lor: despre acea vizita putin mai tarziu, intr-un alt articol…Acum, popasul de doua zile a avut o tinta precisa, Reichstag si urmata de o hoinareala fara o directie anume, contrara preciziei si rigorii germane. O idee super pentru aceasta vizita scurta cu care ocazie am reusit sa revedem locuri dragi dar si sa descoperim altele noi…Este o senzatie ciudata si greu de descris sa ajungi a doua oara in aceleasi locuri. Nu, nu mai este emotie, ci doar o mare bucurie care te face sa te simti parca din partea locului. De fapt, in toate calatoriile mele am avut grija, atunci cand s-a ivit ocazia, sa revad cate un pic din ceea ce vizitasem altadata. A doua oara totul este privit dintr-o alta perspectiva…si te simti mai bine, nicidecum stingher sau oarecum grabit: privesti cu calm, domol si gusti din plin tot ceea ce ti se deruleaza prin fata ochilor.
M-am gandit sa relatez acum doar vizitele din Rotes Rathaus si Reichstag, cat pot de amanuntit, pentru o foarte buna colega de facultate care a fost in Berlin si nu a avut ocazia sa le vada, desi si-ar fi dorit mult de tot asta. Si o voi face intr-un mod special, pentru ea, asa incat sa simta chiar si …”parfumul” teilor fara flori, din luna iulie, de pe Unter den Linden…Si, cine stie? Intr-o zi, cand va ajunge acolo, totul i se va parea familiar si cunoscut…
Am avut cam 1200 metri de parcurs de la pensiunea in care ne-am cazat (45 euro/noapte) pana la Reichstag ( pensiunea se afla la doar 10 minute de parcurs cu metroul pana la Checkpoint Charlie si strada comerciala Friedrichstrasse).
De la doamna cu pensiunea am plecat repede, ca sa nu intarziem la vizita Parlamentului german, mergand pe Tegeler Strasse pana la capat, traversand o strada si un fel de parc-padurice cu o singura alee amenajata doar ca pista de biciclete unde se circula cu o viteza nebuna, de ne-am si ferit de cateva ori. Biciclistii aveau insa dreptul lor: zona nu era pentru turistii care se deplasau pe jos prin Berlin. Priveam mergand spre raul Spee si spre splendida zona de promenada cu blocuri ce luceau in apa linistita. Pe malul opus, un mare santier anunta o noua aglomerare urbana.
De la doamna cu pensiunea am plecat repede, ca sa nu intarziem la vizita Parlamentului german, mergand pe Tegeler Strasse pana la capat, traversand o strada si un fel de parc-padurice cu o singura alee amenajata doar ca pista de biciclete unde se circula cu o viteza nebuna, de ne-am si ferit de cateva ori. Biciclistii aveau insa dreptul lor: zona nu era pentru turistii care se deplasau pe jos prin Berlin. Priveam mergand spre raul Spee si spre splendida zona de promenada cu blocuri ce luceau in apa linistita. Pe malul opus, un mare santier anunta o noua aglomerare urbana.
Pasind agale pe aleea de pietris care se ingusta mereu lasand apa sa se apropie de noi, urmaream trei lebede ce lunecau linistite alaturi, cand deodata...ce sa vezi? Un fost post de control care fusese amplasat la zidul Berlinului. Putin mai departe am zarit si o poarta si, nu ne-a venit sa credem, eram la doar doi pasi de cimitirul taiat in doua in 13 august 1961 pentru constructia zidului care a despartit familii, curti, poteci si ...uite ca si pe cei trecuti pe alt taram. Extraordinar: printr-o mare intamplare am descoperit chiar PRIMELE FORTIFICATII ale zidului ramas aici in stadiul de inceput.
Aleea face acum parte dintr-un complex rezidential a carui poarta se inchide la ora 22h00,...asa ca, am fost atenti la timpul de intoarcere pe acest drum …nu prea aveam o alta cale rapida de ajuns seara, inapoi, la pensiune.
Fluviul Spee ne-a fost tovaras fidel pe tot parcursul acestui drum,
iar acum am vazut si un “Weichsel taxi”…. Mai in gluma mai in serios chiar se vedeau mai multe ”watertaxi” care ofera confortul unei vizite pe apa cu imagini care completeaza perfect “turismul pe uscat”.
Zambeam imbujorati privind orasul care, de aceasta data, ne intampina in “blond-auriu”: era o zi insorita si am avut noroc, nu a fost precum in 2011 cand ploaia a "diluat" jumatate din farmecul Berlinului.
Inainte de a ajunge in vecinatatea Parlamentului, am trecut peste o pasarela de pe care am am admirat Cancelaria Germaniei Federale (Bundeskanzleramt), o cladire noua in zona guvernamentala care in limbajul berlinezilor este numita “washing machine”, datorita unui geam imens, rotund, cu forma asemanatoare hubloului binecunoscut de acasa. Atunci am aflat ca si ea poate fi vizitata, la fel ca si Reichstag-ul, cu acelasi mod de rezervare pentru turul ghidat.
Zona este deosebit de frumoasa, inconjurata de apa, cu multe cladiri administrative din care amintesc pe cea situata chiar in spatele Parlamentului, resedinta lui Goring pe cand era seful Reichstag-ului. dar care nu se viziteaza.
In sfarsit, am ajuns si la Reichstag; am ocolit cladirea impunatoare si, ce sa zic? Este un colos …L-as putea numi chiar “Colosul din Berlin”…
Aveam inca in minte intiparite imaginile primariilor si parlamentelor tarilor nordice…sublime…adevarate opere de arta. Si abia asteptam sa le compar cu cele din Berlin. Stiam ca Reichstag-ul este cel mai vizitat parlament din lume. Anual vin aici aproximativ un milion de turisti.
Eh! Dar sa o iau metodic.
Vizita gratuita la Reichstag am planificat-o cu doua luni inainte. Vizita noastra era stabilita pentru iulie, insa rezervarea pentru turul ghidat am facut-o, pe site-ul oficial, din timp in luna mai. Atunci am precizat numarul de persoane si preferinta pentru anumite zile de vizita. La ceva timp. am primit un fel de instiintare prin e-mail, in care mi s-a adus la cunostinta ca sunt inregistrata dar ca acest mesaj nu este o confirmare a vizitei, ci doar ca mi s-au oferit trei variante pentru zilele indicate. Abia la sfarsitul lui iunie am primit acceptul oficial pentru vizita ghidata in limba franceza, asa cum solicitasem.
In fata cladirii este o zona de verdeata si fantani; aici se aduna toate grupurile programate, care intra ordonat in cladire in urma unui control corporal foarte minutios si strict, ca la aeroport.
Grupul nostru a fost format din 15 persoane, inclusiv copii (eram vreo patru nationalitati). Dar...desi programati pentru limba franceza, toate explicatiile au fost in engleza! In sfarsit, am intrat in Parlamentul tarii care in acest moment joaca rolul de “motorul economic “ al intregii Europe.
Dupa primul filtru situat in afara cladirii, intr-o zona special amenajata, a urmat cel de la intrarea in Reichstag, unde am primit si audioghidul care ne-a fost de real ajutor pe tot parcursul vizitei.
Personalul de la intrarea principala ne-a invitat pe un ton foarte politicos, dar ferm, sa luam loc pe niste canapele imense si confortabile pana in momentul intalnirii cu ghidul nostru.
Pentru noi ghidul a fost o femeie, o nemtoaica tare mandra de tara ei, care ne-a furnizat foarte multe explicatii si informatii si a si raspuns tuturor intrebarilor noastre. Nu prea stiai ce sa mai intrebi pentru ca totul era povestit cu lux de amanunte in ceea ce priveste constructia cladirii, istoricul ei, trecutul, cel luminos, si prezentul.
Aici totul este construit la o scara uriasa, impresionanta fata de ce vazusem in nord si te pierdeai ca individ intre aceste mari sali si coridoare,
te simteai ca o furnica neinsemnata intr-o lume a uriasilor. Lifturile erau acum peste tot si toata lumea urmarea o directie precisa, nu te deplasai asa, la intamplare, dupa pofta inimii…
Imperiul german a fost fondat in 1872, la un an dupa Comuna din Paris, dar intrucat arhitectii nu s-au pus usor de acord, a iesit greu un proiect agreat pentru construirea cladirii parlamentare. Ca urmare s-a organizat un concurs de proiecte in urma caruia a fost desemnat ca arhitect Paul Wallot. Acesta a imaginat o cladire in stil neo-renascentist, intre anii 1884-1894, cu dimensiuni impresionante de 137 metri lungime si 97 metri lungime. In toti acesti ani cladirea in care s-au desfasurat lucrarile parlamentare a fost Palatul Prusac din Leipzigerstrasse.
In 1916, in timpul lui Wilhelm al II-lea, Peter Behrens a adaugat pe frontispiciu celebra inscriptie cu litere de bronz: DEM DEUTSCHEN VOLKE (“Pentru poporul german”).
Cladirea a fost incendiata de nazisti in noaptea de 27 spre 28 februarie 1933 fiind distrusa in mare parte. Ramane pana azi o enigma, un punct intunecat, neelucidat al istoriei recente, cum si cine a incendiat Reichstagul, poate comunistii, poate chiar Hitler folosind acest pretext pentru a prelua puterea.
La intrarea in Berlin, in ultimele clipe ale razboiului, sovieticii au distrus-o si mai mult. Dar, in urma reunificarii Germaniei, Parlamentul s-a “intors” in cladirea Reichstag-ului si acum aceasta este din nou sediul oficial, Bundestag-ul. Si la ultima restaurare, inceputa in 1993, al cui proiect credeti ca este cupola minunatului dom de sticla ce pemite o vedere de 360 grade asupra Berlinului? Pai, al lui Sir Norman Foster, nimeni altul decat constructorul viaductului Millau de pe valea Tarnului din sudul Frantei si al modernului metrou din Bilbao, adevarate opere de arta pe care le admirasem si noi in anii trecuti.
Vizita Reichstag-ului a inceput la parter, unde se afla diverse incaperi si facilitati ale Secretariatului Parlamentului precum si serviciile tehnice ale clădirii. Se mai pot studia aici (noi am facut-o la sfarsitul vizitei) diverse expozitii despre locatia Reichstag-ului sau informatii despre Holocaust, crimele de care s-au facut vinovati nazistii.
Prima sala vizitata are, de altfel, pe peretii sai insemnari sau graffiti cu litere chirilice.
Ghida ne-a precizat ca au fost facute de soldatii sovietici care au intrat in Berlin si au cucerit Reichtag-ul. Acestea au fost special lasate la vedere dupa restaurarea Reichstag-ului, din respect pentru evenimentul din iunie 1945, capitularea Berlinului, eliminandu-le doar pe cele rasiste sau cu tenta sexuala ( numai doua ne-a spus ghida ) dupa discutii si acorduri cu oficialitatile rusesti ( care ar fi vrut sa fie eliminate toate ! ). Ghida ne-a precizat ca apare scris, printre altele, “Berlin kaput” sau "Kilroyski fost aici" sau doar nume individuale. Nu am gasit semnatura lui Sandu Costache din comuna Tatarusi, judetul Iasi, UNICUL ROMAN care si-a lasat aici “urma trecerii” lui la 6 mai 1945, iar ghida nu avea cunostinta despre asa ceva.
A urmat o zona in care se afla foarte bine pastrata, in sertare nominalizate, activitatea tuturor membrilor parlamentului german (dintotdeauna).
Aici poate fi vazut printre miile de sertare si cel care poarta numele cu numele lui Adolf Hitler- fost parlamentar, deci ales de popor si el - si chiar cel inscriptionat cu numele actualului cancelar german, Angela Merkel.
Dar toata lumea a reactionat si curiozitatea a atins nivelul maxim cand ni s-a aratat liftul care ajunge la BIROUL ANGELEI MERKEL…Blitz-uri, video…toata lumea intreband de ce aici, in Parlament…dar cum Cancelarul lucreaza strans impreuna cu membrii Parlamentului, spre a scurta timpul, e mai usor sa aiba si aici un birou...exemplu de eficienta !
La primul etaj se afla sala plenului, unde au loc dezbaterile principale, dupa care urmeaza o zona a vizitatorilor, zona prezidentiala, dupa care este cea ocupata de grupurile parlamentare. Sus de tot, pe acoperis, este o terasa superba unde flutura steagurile si “domneste” magnificul si giganticul dom de sticla.
Am coborat niste scari lungi urmarind ghida. Totul este nou si, desi sunt multi turisti, se simte o liniste mormantala in anumite zone.
Peste tot sunt si incaperi, birouri ocupate de cei care isi desfasoara aici activitatea parlamentara.
Dar punctul central al clădirii Reichstagului este camera plenului, care are o suprafata de 1200 metri patrati (doar podeaua) si o inaltime de 24 metri. Astfel, aceasta acoperă practic întreaga înălțime a clădirii și permite vizibilitatea in interior din orice punct te-ai afla.
Din zona de vizitare turistii pot sa vada foarte bine aceasta sala a plenului, astfel ca pot studia cele sase tribune aranjate in maniera semieliptica, care totalizeaza 450 de locuri. Corespunzator nivelului al doilea din sala plenului se afla birourile cu uși visinii ale președintelui Bundestag-ului și ale personalului său, precum si cele ale Consiliului Superior de Administrare al Bundestag-ului precum și sala de ședințe a Consiliului de Bătrâni.
Turistii mai pot admira in aceasta sala cunoscutul vultur german cu aripile deschise.
Despre acest vultur ghida ne-a istorisit ceva simpatic: dintre cei 18 tipuri de vulturi, simbolul german, aflati pe intreg teritoriul Germaniei este singurul care “zambeste”. Am patruns si noi acolo; si aici ne-am si despartit de ghida care ne-a mai furnizat o ultima informatie despre dom. A tinut sa precizeze ca prin constructia sa domul simbolizeaza suprematia poporului german care este mai presus decat guvernul (ceea ce nu se intamplase altadata, in perioada regimului nazist).
Uuuuuu, am iesit, in sfarsit, pe terasa! Ei, chiar a meritat sa ne straduim sa facem rezervarea, sa alergam o mie de kilometric ca sa nu o ratam .VIS!
Este tot ceea ce pot spune privind acum, de sus, spre sala de plen unde am avut acces, dar si mai “UUUU” in momentul in care urcam cu lifturile pe acoperis: in fata ochilor a aparut o priveliste uluitoare asupra Berlinului. Cartierul Tiergarten se vede extraordinar.
Accesul in dom este deschis intre orele 8h00-23h00. Din interiorul lui poate fi vazuta sala plenului (sau principala). Domul a fost construit intr-o maniera ecologica astfel incat lumina naturala, care patrunde prin partea de sus, sa ajunga pana la podeaua salii principale. Printr-o constructie speciala realizata din oglinzi, cupola trimite in timpul zilei lumina in interior, pe cand in timpul noptii lucrurile stau invers; in plus, asigura si o ventilatie naturala. Aspectele de mediu au fost si ele luate in calcul si respectate (de exemplu, la realizarea constructiei s-a avut in vedere scaderea emisiilor de carbon sau folosirea pentru anumite aparate de racire sau incalzire doar a uleiului de rapita).
Cupolei domului, construita din 800 tone de otel si 3 000 metri patrati de sticla are un diametru de 40 metri si o inaltime de 47 de metri.
Dupa doua sau trei tururi ale terasei de pe acoperis am coborat pe scari
stiind ca ne asteapta o a doua surpriza frumoasa. Sau poate trei?
La doar cateva sute de metri se afla celebra Poarta Brandenburg, cea care a separat cele doua Germanii timp de cateva decenii, martor tacut al suferintei si mortii celor mai curajosi care incercau sa treaca "dincolo". Ei, acesta poate fi "punctul zero" al Germaniei reunificate, nu?
De aici am pasit pe bulevardul meu preferat “Unter den Linden”
si mi-am cautat “ursuletul din 2011”, simbolul orasului Berlin. Ei, dar sa vezi... fusese inlocuit cu un altul care nu mai era de plus, ci dintr-o rasina sintetica sau ceva plastic. L-am gasit insa la fel de simpatic si dulce, poate prea deschis la culoare.
Si am mai constat ceva grav in 2014: o treime din faimosii tei ai acestui bulevard intrat in istorie, bulevard despre care Marlene Dietrich spunea “Berlinul va dainui cat vor fi teii de pe Unter den Linden” au fost TAIATI; da. Din cauza constructiilor de la metroul berlinez acestia au fost sacrificati temporar, urmand ca ulterior zona sa fie refacuta. Ar fi bine, pentru ca altminteri s-ar putea sa avem de-a face cu prorocirea Ingerului albastru, alias Marlene Dietrich.
Am depasit in plimbarea noastra Muzeul Willy Brandt (vizitat in 2011), Muzeul de Ceara, si am ajuns in Alexanderplatz…o plimbare pe fuga acum, altadata foarte linistita. Si din Alexanderplatz iata-ne ajunsi in fata Primariei din Berlin sau cum mai este cunoscuta, Rotes Rathaus: o constructie pe care eu as caracteriza-o drept “romantica” si “imbujorata” in comparatie cu Reichstag-ul robust si sobru. Din 1991 sediul Primariei Berlinului a redevenit si resedinta guvernului federal din Berlin.
Alaturi se inalta ca un zgarie-nori Turnul Televiziunii (365 metri), cunoscut noua din epoca trecuta.
In fata primariei se afla o fantana imensa in stil neo-baroc, Fantana lui Neptun (Neptunbrunnen) este incadrata de patru statui de bronz ce simbolizeaza cele mai importante râuri ale Germaniei: Rin, Elba, Oder și Vistula.
Ea a fost realizata de catre Reinhold Begas intre anii 1886-1891 si initial a fost amplasata la Schlossplatz. Doar din 1969 a fost mutata in locatia actuala.
Ne-am apropiat incet de cladirea rosie a Rathaus-ului si am studiat atent cele 36 de panouri de teracota, grupate intr-o mare friza centrala ce prezinta scene din istoria Berlinului.
Clădirea primariei dateaza din sec.al XIX-lea si frapeaza nu numai prin caramida rosie si dimensiunile sale, cat si pentru designul in stil intalian renascentist. Iar interiorul ei este minunat si, mai mult, poate fi vizitat gratuit, fara programare anterioara, intre orele 9h00-18h00.
O scara inalta conduce turistii la primul etaj
spre sala blazoanelor heraldice.
Tot la etaj sunt expuse diverse obiecte de portelan,
diplome sau cadouri primite de primari de-a lungul timpului.
Sunt expuse obiecte diverse,in vitrine frumos aranjate si cu explicatiile corespunzatoare.
Vitraliile sunt simple si moderne dupa cum se vede, dar in culori foarte vii.
La plecare nu m-am abtinut sa nu consemnez cateva cuvinte de apreciere intr-un registru special, in care orice turist poate sa-si exprime parerile, ideile …
Da, este o altfel de primarie si merita din plin sa fie vizitata.
De fapt mi-a placut mult si Primaria din Hamburg si cea din Hanovra…la vremea potrivita le voi descrie si pe acestea.
Dar acum, pe "agenda zilei” nu ne mai propusesem nimic special. Dar cum Berlinul are poezia lui, chiar si grabit fiind, tot mai descoperi ceva valoros sau rar.
Am ajuns la un moment dat in Cartierul Nicolae (Nikolaiviertel). Ne-au surprins multi turisti care venau pe bicicleta, coborau si faceau poze langa o fantana…Oare de ce?
Ne-am apropiat si am descoperit in zona adiacenta Cartierului Nikolai "PUNCTUL ZERO “ al Berlinului, dar cel de acum 765 de ani…Este acolo cam in dreptul acestei fantani.
Toata aceasta zona se numeste Insula Pescarului si privind acest centru vechi iti poti imagina , ajutandu-te si de ceva lecturi germanice, viata acestui cartier medieval.
Toata aceasta zona se numeste Insula Pescarului si privind acest centru vechi iti poti imagina , ajutandu-te si de ceva lecturi germanice, viata acestui cartier medieval.
Mai intai am facut si noi poze, ca si ceilalti turisti, dupa care, privind vechea biserica parohiala
am simtit ca a venit timpul sa ne orientam spre Leipzigerstrasse…nu mai inainte de a imbratisa cei patru ursuleti simpatici din vecinatatea acestei biserici;
si incet-incet ne-am indreptat spre traseul de intoarcere. Oare lebedele pe care le-am cunoscut in parc de dimineata mai sunt la mal, acum, seara? Si da, ne-am luat ramas bun si de la ele !
Impresionanta si instructiva prezentare a calatoriilor familiei tale prin tari si orase ale continentului. Stilul naratiunii alert, inspirat, simplu si prietenos al vizitatoarei-turist europene. Multumim pentru mirificul prilej oferit cu generozitate de a calatori alaturi de voi (te-am insotit - virtual - realmente incantati tot timpul si pe intreg parcursul minunatelor voiaje notate in binecuvanatul tau blog "Calatorii pe patru roti". Felicitari si succes pe mai departe! Mariana si Gica, Constanta, Parintii prietenei tale CATALINA NITA.
RăspundețiȘtergere