Si astfel, in prima dimineata am plecat spre Lubeck gata sa ne “afundam”“ si sa “inotam”in istorie pentru a descoperi “capitala” Ligii Hanseatice: un oras-district, foarte putin atins de bombardamentele celui de-al doilea razboi mondial. Orasul vechi, Alstadt, intemeiat in 1143 de Adolf al II-lea, conte de Holstein, figureaza, de altfel, pe lista patrimoniului UNESCO.
Masina am parcat-o undeva in afara, langa o zona impadurita situata aproape de o statie de transport local, de unde ne-am deplasat pe jos pana in centrul orasului.
A fost o plimbare placuta si un sentiment de emotie extrem in momentul in care am pasit pe podul de intrare in oras: de aici am patruns cu adevarat in trecut.
“Imbratisat” strans de cele doua brate ale raului Trave, orasul cu forma bizara de ou pare o oaza izolata de restul lumii, ce-si spune povestea celor 1000 de ani de existenta prin cladirile publice interesante, monumentele sale in stil gotic sau renascentist, cele cinci biserici cu turle inalte, muzee, case memoriale, depozite, poduri, strazi pietruite si decorative.
Lubeck a avut o istorie agitata si plina de evenimente interesante. A devenit pe rand (si in timp) cea mai importanta forta comerciala a epocii din zona si un pericol iminent pentru danezi, pe care i-au si invins in 1370 si au cucerit Helsingor-ul (cunoscut azi pentru Castelul Kronburg sau Castelul lui Hamlet), ajungand astfel sa controleze spatiul baltic.
Ceva mai tarziu orasul a cunoscut si ani mai tristi, cand a fost jefuit de trupele lui Napoleon sau bombardat de trupele aliate in noaptea Floriilor din 1942 ce intentionau sa distruga doar cateva nave de razboi ancorate in port, dar au afectat si obiective istorice, frumoase si evident interesante ale orasului (Bisericile Sf. Maria si Sf. Petru precum și Catedrala).
Dar Lubeck nu insemna numai comert maritim si putere militara. Inseamna cultura, multa cultura: un oras mic care a dat lumii trei laureati ai Premiului Nobel: Thomas Mann, Gunter Grass si Willy Brandt
(primii doi pentru literatura si ultimul pentru pace) despre care am aflat aici destule amanunte. Interesant e faptul ca toti trei au parasit Germania in timpul regimului nazist si au revenit dupa razboi, cand cu greu au fost acceptati de conationali. Dar si mai si este faptul ca toti trei, altadata criticati sau renegati, dupa incetarea conflagratiei au devenit cetateni de onoare ai orasului Lubeck !.
Cel mai zbuciumat destin mi s-a parut cel al lui Willy Brandt. Am aflat aici ca a fost “copil din flori”, cunoscut sub numele de Herbert Ernst Karl Frahm, detestat de concetatenii sai, nevoit sa plece din Germania si sa se stabileasca o buna bucata de vreme in Norvegia. Intors in tara, fostul cancelar federal a devenit cetatean de onoare al Lubeck-ului.
Nu am vizitat orasul dupa un itinerar stabilit dinainte deoarece in anumite locuri turistice mai deosebite, si am intalnit multe aici, aveam impresia ca o voi face intr-un mod fortat, artificial si nu ma pot bucura de ceea ce vad. Stiam ca in Lubeck sunt sapte biserici foarte importante: Biserica Sfanta Maria (Marienkirche), Domul (Lubecker Dom sau pe scurt Catedrala), Biserica Sfanta Ecaterina (Katharinekirche) Biserica Sfantul Petre (Petrikirche), Biserica Sfantul Iacob (Jakobikirche), Mănăstirea Sfanta Ana, Biserica St Gilles pe care imi doream neaparat sa le vizitez…
Am intrat in oras dupa ce am trecut peste pod si am ocolit superba Poarta Holstentor, devenita simbolul minunatului “oras cu sapte turle”, cu ale sale doua turnuri gemene- imagine care apare chiar si pe Atlasul rutier al Germaniei tiparit in anii ‘90.
Alaturi de Poarta Brandenburg-ului din Berlin si Catedrala din Koln, Holstenstor este una dintre cele mai faimoase cladiri germane, poate chiar cea mai cunoscuta, o adevarata "emblema" a Germaniei. Poarta a fost construit la 1464 iar in zilele noastre gazduieste Muzeului orasului. Ridicati capul pentru ca deasupra ei veti putea citi, (in limba latina) cu litere gravate in aur, cateva cuvinte care exprima mari adevaruri: “CONCORDIA DOMI FORI PAX” (“Armonie in casa si pace in lume”).
In Muzeul orasului se pot afla multe detalii despre istoria Ligii Hanseatice, despre comertul cu sare, puterea si bogatia orasului. Se pot admira armuri, arme si multe alte artefacte din expozitia permanenta “Puterea comertului” care vorbeste despre succesul si importanta acestui oras medival. Din parcul aflat in dreapta Portii Holsten se pot zari depozitele de sare, niste cladiri robuste pe care le remarci imediat.
Inainte de a merge inainte pe stradutele pavate cu piatra cubica ne-am asezat la o cafenea si am petrecut vreo jumatate de ora; asteptam ca orasul sa se trezeasca cat mai repede.
Altstadt sau orasul vechi este magnific: daca inchizi ochii pentru o clipa, te cufunzi in lumea fermecata si plina de mister a povestilor Fratilor Grimm.
Frumoasa si impunatoare, Catedrala din Lubeck sau Lubecker Dom (catedrala orasului)
a ramas in istorie datorita lui Henry der Lowe ( Henric Leul), Duce de Saxonia sub numele Henric al III-lea din 1142 si Duce de Bavaria, sub numele Henric al XII-lea din 1156, care a mutat aici “scaunul episcopal” la un an dupa fondarea orasului hanseatic.
Catedrala Lübeck este unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectura din oras.
Catedrala Lübeck este unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectura din oras.
Dar la fel de interesanta este si Manastirea Sfanta Ana, (Sankt Annen Convent), fosta manastire de maici a Ordinului Sfantului Augustin si care este situata langa biserica Saint-Giles. Manastirea a fost transformata in zilele noastre intr-un modern muzeu.
Acesta s-a dezvoltat ingloband fosta manastire de la 1512 si ofera publicului pe o suprafata de circa 9000 metri patrati exponate de arta si expozitii diverse intr-o maniera surprinzator de moderna, precum si curti si gradini, un concept original si foarte reusit.
Plimbarea prin zona pietonala a fost un regal: cafenele, terase, o multime aflata intr-o continua miscare browniana…cladiri vechi si inalte cu o arhitectura deosebita.
Am trecut fugitiv pe langa Muzeul de Stiinte Naturale,
unde un schelet urias parca s-a “intristat” ca nu ii acordam o atentie speciala.
Mai departe am vazut Biserica Sfantul Petru, Petrikirche care este incadrata de bisericile Sfanta Maria si Catedrala din Lubeck. Petrikirche este o biserica romana, veche de 800 de ani, in care azi nu se mai practica serviciul religios, ci este utilizata pentru diverse expozitii si evenimente culturale.
Spre centrul vechi m-a impresionat o inscriptie aflata pe o biserica catolica datand de la 1891, Biserica sacra a lui Isus, in a carei cripta se afla patru preoti din Lubeck executati de nazisti la 10 noiembrie 1943.
Biserica SfantaMaria, sau simplu Marienkirche, dateaza din secolelel XIII-XIV, este ca marime a treia din Germania si a devenit celebra prin cele mai inalte bolti de caramida din lume. Marienkirche este o biserica imensa, cu doua turnuri ce au o inaltime de 125 metri, un gigant construit in stil gotic din caramida rosie.
Spre centrul vechi m-a impresionat o inscriptie aflata pe o biserica catolica datand de la 1891, Biserica sacra a lui Isus, in a carei cripta se afla patru preoti din Lubeck executati de nazisti la 10 noiembrie 1943.
In interior biserica “ascunde” cateva opere de arta deosebite: “Crucea triumfala” a sculptorului Gerhard Marcks si cea mai veche orga mecanica din lume. S-au pastrat si sunt expuse alaturi clopotele cazute in urma raidurilor aeriene din 1942.
Chiar si “dracusorul “simpatic din bronz, aflat in apropierea bisericii are legenda lui. Se zice ca in timp ce oamenii construiau aceasta biserica, a venit diavolul la ei si i-a intrebat ce intentioneaza sa faca acolo. Ca sa nu-l supere, oamenii nu i-au spus adevarul si i-au spus ca va fi o taverna. Acest lucru a fost pe placul diavolului care chiar le-ar fi dat si o mana de ajutor. Ulterior, cand a aflat ce se construia acolo cu adevarat, a luat un bolovan mare si a vrut s-o distruga.
Oamenii au incercat sa-l imbuneze spunandu-i ca de fapt, chiar langa usa bisericii, doreau sa ridice si o taverna, Ratskeller. Atunci diavolul a aruncat mai usor piatra care s-a oprit in apropierea bisericii. In acel loc se afla acum o statuie din bronz, un dracusor simpatic creat de un sculptor local, Rolf Goerler, in 1999.
“Dracusorul” este atractia acestei zone si mai toti turistii se fotografiaza impreuna cu el…
Tot aici, pe langa Marienkirche, in perioada sarbatorilor de Craciun are loc cel mai frumos si cunoscut targ din nordul tarii, Weihnachtsmarkt.
Si am ajuns si in Piata Primariei. Ne-a intampinat ceva unic: o primarie superba, constituita dintr-un ansamblu arhitectonic format din trei case cu frontoane distincte, de inaltimi si dimensiuni diferite.
Partea centrala adaposteste, in interior, o sala pentru intalniri, Hansesaal si o sala pentru evenimentele sociale ale timpului, Danzelhus.
Ceea ce ramane insa in amintirea turistului este partea centrala, cu cele 5 turle care incadreaza maiestuos opt ceasuri.
Primaria este magnifica si in interior. Pentru a patrunde, trebuie sa treci pe sub niste arcade bine conturate si destul de bine conservate, din lemn de esenta tare imbracat intr-o zidarie alba.
Nu as putea spune daca apartine unui stil sau altul (gotic, rococo, renascentist) sau daca este o combinatie a acestora.
Parca are si o nota de contemporaneitate amestecata in vechimea omniprezenta. Uimirea este cu atat mai mare cu cat am constatat ca usile interioare ale fostului tribunal au inaltimi diferite. Legenda spune ca inculpatii achitati paraseau sala iesind prin usa mai inalta, iar cei condamnati, lipsiti de palarii, treceau prin usa cu inaltimea mai mica. O poveste frumoasa care are mari sanse sa fie verosimila…
Am ocolit tot acest ansamblu si am aruncat de sus, spre orasul vechi, o privire “pe sub streasina”. Ar fi fost pacat sa ratam, macar de la distanta, privilegiul de a admira Muzeul Marionetelor situat langa Teatrul de papusi.
(cred ca se vad, la cateva ferestre, expuse marionetele).
Din pacate le-am admirat numai de la “inaltimea “ aceasta, am pierdut ocazia sa ne delectam cu arlechini colorati si zane frumoase, dar…aveam doar o zi la dispozitie si deja, aflati in acest punct, ne-am dat seama ca orasul merita sa i se aloce, din start, doua zile de vizita: mai sunt muzee si case memoriale si…eh! Nu poti vedea chiar tot ce vrei! Niciodata !
Inainte de a parasi Piata Primariei din Lubeck, Rathaus, am traversat si o alta piata veche unde se afla expusa o macheta a orasului Lubeck, un plan interesant pentru a te orienta in parcursul zonei.
Si …unde ne-am oprit? Intr-un loc “dulce” cu arome de fistic sau vanilie: in imperiul dulce al martipanului din Lubeck, adica in localul celui mai faimos creator de martipan din Lubeck, Konditorei –Café Niederreger, purtatorul unei traditii vechi de peste 200 de ani. Acesta are o expozitie la parter de unde se poate cumpara martipan in cele mai nastrusnice forme, culori, figuri, modele ingenios prezentate. Tot ce se vede in poza este din martipan: flori, animale, figurine...Ca si in plasuta mea...La etaj exista, cu intrare libera, un mic muzeu al martipanului.
Se pare ca este destul de controversat locul in care a luat nastere aceasta minune dulce – aromata…Orient? Lubeck? Pentru noi chiar nu a contat, doar am cumparat cateva feluri de praline, nuga si alte bunatati. Si cum suntem pofticiosi din cale-afara am si inceput sa mancam cu pofta.
In fapt, toti cei intalniti in zona faceau la fel: muscau zgomotos din martipanul delicios si se gandeau ca nu ar strica un pahar de vin Rotspon, un vin de Bordeaux care se depoziteaza in Lubeck din secolul al XIII-lea si se pastreaza in butoaie din lemn de stejar.
De aici am pornit pe stradute laturalnice, departe de forfota turistilor neobositi. locuri linistite si fermecatoare, cu cladiri si gradinute unele ascunse de garduri privirilor noastre flamande si dornice sa afle mereu ceva nou.
La un moment dat, am zarit ceva interesant, “Turnul pe jumatate”
care a fost alipit ulterior unei case cochete.
Am depasit si alte case frumoase, deosebite, inalte, frumos colorate
si am intrat in Biserica Sfantului Iacob, Jakobikirche, usor de identificat pentru ca are un turn intunecat si inalt, prevazut cu patru globuri si un ceas.
Biserica a fost dedicata mai ales navigatorilor si sub bolta ei, in Capela Pamir, sunt pastrate urnele cu cenusa ale “oamenilor marii”.
A urmat Biserica Sfanta Ecaterina, fostul sediu al ordinului franciscan din zona Marii Baltice, care a servit initial ca manastire si ulterior a fost transformata în prima școală publică latină din Lübeck. Este o biserica tot din caramida rosie, in al carei interior am descoperit o pictură monumentală apartinand pictorului venețian Tintoretto, precum si cateva opere ale lui Barlach:”Femeia in vant” precum si ale lui Gerhard Marcks: "Fecioara”, “Mama și copilul “, “Kassandra”. E interesant ca, fiind destinata oamenilor saraci, aceasta biserica nu are nici macar un turn.
Le-am vazut in fuga, doar pe afara, ca si Casa memoriala a lui Willy Brandt, inaugurata in 2007, care era deja inchisa la ora la care am ajuns. Am plecat de acolo tristi, fara sa stim ca peste cateva zile vom avea sansa sa vizitam (gratuit) Muzeul Willy Brandt de pe Unter den Linden din Berlin, dedicat activitatii sale politice...pana la urma, tot am avut norocul sa vedem ceva legat de marele om politic.
Am aruncat un ochi si in prima incapere din interiorul Spitalului Heiligen-Geist-Hospital (sau Biserica Duhului Sfânt) fondat in 1286 de catre negustorii bogati pentru locuitorii săraci sau cu handicap ai orasului.
Vizita noastra a continuat cu Biserica Sfantului Giles sau Saint - Giles care este cea mai mica dintre toate cele vazute in Lubeck. In interior este decorata cu picturi murale gotice, dar si cu elemente baroce si renascentiste.
Vizita noastra a continuat cu Biserica Sfantului Giles sau Saint - Giles care este cea mai mica dintre toate cele vazute in Lubeck. In interior este decorata cu picturi murale gotice, dar si cu elemente baroce si renascentiste.
Drumul spre locul de parcare l-am parcurs in ritm domol, alene dupa ce mai intai ne-am tras sufletul pe o banca intr-un parc din fata Portii Holstentor, pret de vreo 30 de minute.
Am privit-o intens si cu tristete stiind ca dupa acea poarta inchisa a orasului medieval, la finalul unei zile splendide si dulce ca si martipanul, rupeam vraja unui basm al Fratilor Grimm. Reveneam pas cu pas la realitate, reveneam in timpurile moderne…
Astazi am calatorit si eu prin acest minunat oras Lubeck prin grija ta; este un oras cu adecarat magic, ca de povoste, despre care doar auzisem dar nu vazusem absoult nimic; nici macar un documentar..iar eu sunt o mare admiratoare a filmelor documentare sau de calatorie .... deci un mare "multumsc". Impresionant de multe catedrale, primaria este monumentala, imi place poza cu dracusorul care e facut sa para chiar simpatic prin talentul artistului cred... In fine ma incanta povestea despre Thomas Mann, nu am stiut ca acolo a trait. Nici despre Willy Brandt nu am stiut ca se tragea de acolo.. un mare om politic al sec 20.
RăspundețiȘtergereAm o prietena in Berlin care a locuit in Flensburg -am remarcat ca ai pomenit de acest loc. Ei nu i-a mai placut la un moment dat si a decis sa plece la Berlin. Un lucru bun as putea spune pentru ca am vizitat-o in toamna lui 2009 si asa am avut ocazia sa vad Berlinul pentru prima si singura data in viata. Nu am sa uit ziua aceea foarte" concentrata", in care am vizionat mai toate obiectivele importante din centrul orasului. Muzeul Holocaustului este coplesitor, astept sa ajungi si la povestea lui...
Esti un reporter de calatorii foarte talentat...:) Cu drag, Mariana