Veneam din Germania pe care o traversasem de la un capat la altul, apoi un colt de Franta si iata-ne intai la Neuchatel iar dupa acest oras, am continuat pe ruta Nyon – Geneva.
Ei, Vevey, una dintre cele mai frumoase statiuni de pe riviera elvetiana! Un oras vechi, cunoscut inca de pe vremea romanilor sub numele de Viviscus, candva cel mai important port al Lacului Leman...
Fiind situat la aproximativ 70 kilometri de Nyon, am ajuns relativ repede. Vremea era minunata, totul era albastru si sclipea in soare. Eram in vacanta...eram in Elvetia...si eram in vizita la niste prieteni. Ce putea fi mai frumos? Pariez ca nimeni nu se gandeste cate obiective turistice se pot admira in Vevey, un mic orasel situat la intersectia autostrazilor Avenches si Lausanne si care te conduce la Martigny, si mai departe, in Italia prin tunel. Ei, si asa, sa va spun cam ce puteti vizita aici cand aveti la dispozitie un buget de timp generos. Da, aici in Vevey, care pe cat este de mic ca dimensiuni pe atat este de bogat in cladiri frumoase care pastreaza intre zidurile lor amanunte picante si aventuri (cum ar fi pasiunea lui Jean –Jaques Rousseau pentru rebela, "mai coapta" cu 13 ani decat el si influenta doamna Warens). Da, exista, cred, vreo 20 de atractii turistice ( muzee, colectii de arta, biserici, multe fantani) fara sa socotesc cele cinci teatre ale orasului, din care se pot aminti Theatre de Vevey, Théâtre de Poche de la Grenette sau Théâtre des Trois-Quarts.
Marginit de cele doua rauri Veveyse si Oyonnaz, Vevey ofera posibilitatea unor plimbari relaxante si lungi de-a lungul cheiului plin de flori si gradini superbe precum: Parcul Arabia pe malul Veveyse, Grădina Rivage aproape de debarcaderul din Vevey si, mai departe, Gradina Roussi intre Vevey și La Tour-de-Peilz.
Asta nu inseamna ca „plimbaretii” si cei dornici sa urce cat mai sus pe crestele muntilor se vor plictisi. Nu, nicidecum! Dar, de regula, in Vevey te odihnesti, doar ne aflam in „tara vacantelor linistite”... Nu suntem in Paris sau Madrid unde informatiile curg si curg si simti ca nu mai faci fata, vrei sa renunti si amani o vizita sau alta mereu „pe data viitoare”.
Pentru mine a fost o surpriza placuta acest mic orasel de numai 19,500 locuitori in care am petrecut o zi fermecatoare: distractie, relaxare, obiective turistice..."Ingrediente perfecte" pentru o zi perfecta,
Pentru mine a fost o surpriza placuta acest mic orasel de numai 19,500 locuitori in care am petrecut o zi fermecatoare: distractie, relaxare, obiective turistice..."Ingrediente perfecte" pentru o zi perfecta,
Stiam ca la Vevey au locuit pentru diverse perioade o serie de presonalitati precum: Jean-Jacques Rousseau, Victor Hugo, Feodor Dostoievski, Henryk Sienkiewicz, Ernest Hemingway, Charlie Chaplin. Dar si unele chiar „dulci” precum Henri Nestle, farmacistul-inventator al laptelui pudra pentru copii si Hans Peter, inventatorul ciocolatei cu lapte. Si...si mai cine? EMINESCU!
Despre Eminescu aflasem de la o fosta colega de facultate, doar cu cateva zile inainte de a ajunge la Vevey.Tentatia de a-i vedea statuia amplasata de catre dispora romana pe Quai Perdonnet devenise foarte puternica. Am intrat in oras si am parcat pe langa sediul central administrativ al conglomeratului alimentar Nestle.
Prima grija a fost sa gasim Oficiul de turism din Vevey unde, de asta data, aveam de pus o singura intrebare. Asa ca am strabatut orasul in fel si chip pentru ca nu aveam nici o harta. Aici insa, chiar nu este nevoie de asa ceva pentru ca poti alege orice cale si vei ajunge relativ repede in orice loc. In plimbarea noastra prelunga am trecut prin Piata Orientala cu Turnul sau Oriental de la 1842 . A urmat Primaria, o constructie medievala de la 1700 cu o frumoasa balustrada de fier si un ceas, din 1709, din cate imi amintesc...notitele mele de calatorie.
Am mers si pe Strada Centrala cu faimoasa sa La Fontaine du Guerrier, pe care am inconjurat-o de cateva ori, continuand dupa aceea incursiunea prin oras.
In sfarsit, am intrat in Oficiul de turism unde am aflat informatii complete despre Vevey, dar despre Eminescu...nimic ! Ne-am multumit sa aflam, totusi, unde este statuia lui Charlie Chaplin si am ales, mai intai, sa facem o scurta plimbare prin orasul vechi.
Trebuie sa spun ca birourile locale de turism se afla intr-una din cladirile celebre ale orasului. Da, chiar in faimoasa „La Grenette”, fostul granar construit in 1808 dupa planurile arhitectului Jean-Abraham Fraisse. Cladirea, care seamana mai degraba cu o hala, incadreaza 18 coloane de marmura neagra si ocupa un loc de cinste pe lista monumentelor din patrimoniul cultural elvetian. De fapt, in Vevey sunt chiar sase din monumentele aflate pe acea lista. Langa “fostul granar” se gaseste construita, in acelasi stil, o alta cladire denumita “cladirea cantaririi nutretului” pentru ca aici se "socoteau" carele cu fan. Si deodata, deja mi-au sarit in ochi suveniruri colorate si simpatice care se vindeau in chioscul din imediata vecinatate. Deh, turismul trebuie hranit... M-am abtinut in acest prim moment…sigur mai erau si altele in zona centrala. Doar "putintica rabdare" nu strica uneori, nu?
Pana sa ajungem pe chei
am zarit fugitiv Muzeul de istorie al Asociatiei Viticultorilor din Vevey. Imi amintesc pana si emblema lor cu un strugure imens, carat voiniceste...asa cum, de placere, fiind sarbatoare nationala "les vendanges" am fost si noi partasi intr-un an... Acesti viticultori organizeaza o manifestare de anvergura, de patru sau cinci ori pe secol, cand in Grand-Place se construieste o arena gigantica cam de 16,000 persoane pentru a celebra traditia viticola a locurilor, neintrerupta din perioada romana.
Si, tot mergand, am zarit cu emotie, de la distanta, mai intai statuia lui „Charlot”, alias Charlie Chaplin. Nu este foarte inalta si este la fel de sugubeata precum actorul care intotdeauna ne-a descretit fruntile. Sculptura este realizata de John Doubleday, un pictor englez cunoscut si pentru singura statuie imaginata realizata vreodata pentru Sherlock Holmes. Aceasta a fost cumparata de locuitorii orasului Vevey in 1982, in semn de adanca pretuire pentru idolul lor. Statuia il prezinta asa cum il stim cu totii din filmele tineretii si este orientata spre apa.
(In fapt, Charlot a locuit din 1952 la Manoir du Ban in Corsier-en-Vevey, impreuna cu sotia sa Oona O’Neil in ultimii sai 25 de ani ai vietii; aceasta este o proprietate veche, construita cam la 1840 si inconjurata de un domeniu cu o suprafata de 14 hectare).
Din locul in care este pozitionat Charlot, privind spre dreapta sa, la doar cativa metri se afla ceea ce cautam, motivul pentru care am ajuns atunci la Vevey.
Statuia lui Eminescu este opera sculptoritei Andreia Bove-Nastasescu si a fost dezvelita in anul 2000. De atunci, anual, cu ocazia celebrarii zilei de nastere a marelui poet vin aici si se intalnesc romanii stabiliti in zona. Este un bust al poetului tanar si frumos, asezat pe niste carti, iar in partea de jos apare o inscriptia simpla, dar graitoare: „ultimul romantic”. Emotionant, nu? Inconjurat de o zona de verdeata, Eminescu scruteaza „tacut”de pe soclul asezat pe "multe carti" lacul albastru...Nu schiteaza nimic. Noi da: bucuria de a-l fi regasit chiar si asa „de piatra” pe meleaguri straine. Imediat mi-am reamintit cu cata asiduitate l-am „cautat” si la Heidelberg cu cateva zile chiar inainte a ajunge aici...Acum cand il „gasisem” inima imi tresalta puternic...
Chiar in spatele celor doua statui (in fapt sunt trei acum, pentru ca din 2009 li s-a adaugat "la taclale" si cea a lui Gogol, deoarece acesta ar fi inceput sa scrie capodopera sa „Suflete moarte” chiar aici, in vecinatate, intr-o pensiune din spatele Hotelului Trei Coroane) se afla „Alimentarium",- Le Musee de l'Alimentation, o cladire de culoare galben-pal, solida si deloc inalta.
Ce este „Alimentarium” ? Un muzeu unicat in lume, deschis de colosul alimentar Nestle, care incearca sa gaseasca sensuri noi si conexiuni intre „actiunile culinare” ca de exemplu intre „ a gati ” si „ a manca ”oferind astfel adultilor si copiilor sfaturi si informatii pentru abordarea unei diete echilibrate in viata precum si pentru insusirea unor obiceiuri de nutritie corecte.
Muzeul a fost inaugurat la 21 iunie 1985 si merita vizitat pentru tot ce este expus aici, dar mai ales pentru inspirata viziune care prezinta problemele legate de nutritie si alimentatie cu ajutorul expozitiilor permanente si a celor temporare. Cladirea a fost construita intre 1918-1920, dar in permanenta a suferit modificari asa incat si-a schimbat detul de mult aspectul initial.
De aici am plecat din nou spre chei pentru ca ne-a atras atentia o constructie destul de interesanta: era Castelul Wing sau Le Chateau d’Aile ( cladirea la care se vad doar trei turnuri si care este situata in dreapta pozei, acolo hat-departe).
Castelul, care este cunoscut si sub numele de Castelul Couvreau, a fost construit in stil neoclasic intre anii 1840 și 1846 de catre o familie de politicieni locali. Din pacate insa, nu se vizita in acel moment. Proprietarii s-au succedat continuu. Paul Morand, scriitor si fost ministru de legatie la Bucuresti intre 1943-1944, cunoscut noua mai mult pentru mariajul sau cu printesa Elena Sutu (confidenta lui Marcel Proust) dar si pentru cartea lui, "Bucharest" (1935) a locuit si el in Le Chateau d’Aile.
Actualul proprietar, un mare admirator al acestui castel, Bernd Grohe, l-a refacut complet, pastrand elemente si instalatii precum linia de gaz si sistemul de distributie al energiei, pentru a nu deteriora peretii dar si pentru ca sunt ultimele si singurele marturii ale sistemelor dezvoltate in Elvetia in secolul al XIX-lea.
De aici zona devine tot mai animata: ne aflam in Place du Marche sau Grande Place, cel mai atractiv si aglomerat loc din Vevey, avand totusi un aspect de parking. Ca marime, piata ocupa 10,000 metri patrati, adica are cam aceiasi dimensiune ca si Piata din Cracovia. Aceasta piata este mai tot timpul „inundata” de o mare de turisti, cam toti calmi, relaxati si zambitori. In zilele de marti si sambata este si mai mare inghesuiala intrucat are loc o piata organizata. De aici poti pleca mai departe, sa te strecori pe stradute de piatra vechi, cautand cu constiinciozitate ceva tipic si traditional pentru cei de acasa. Si nu numai atat. Peste tot te asteapta baruri, bistrouri elegante si restaurante rafinate pe langa magazinele ce-ti ofera specialitati deosebite, ca simbol elvetian dar si ca...valoare.
Ehei ...cate ne-au ramas de vazut! Biserica Rusa (cu trista istorie a fetei contelui Suhalov pentru care a fost construita), Muzeul Jenisch (pentru celebra colectie de picturi a lui Oskar Kokoschka), Biserica engleza (cu slujbe desfasurate in aceasta limba), Templul Saint-Martin, Prefectura Cour–au-Chanteur (Curtea Cantorului)..si atatea altele...
Dar, si mai si, ceva care a devenit de ceva vreme simbolul acestui oras. Da, nu am vazut „La FOURCHETTE” care in 1994 fusese amplasata pe chei, cam la zece metri de statuia lui Charlie Chaplin si intre timp mutata. „Alimentarium”, folosindu-se de sprijinul orasului Vevey, a incercat, fara sorti de izbanda atunci, sa obtina prezenta sa permanenta in Vevey si nu a reusit. Doar in 2009
s-a obtinut acceptul autoritatilor de a fi pozitionata definitiv pe cheiul din Vevey. Si astfel „emblema” de inox a devenit astfel pentru Vevey ceea ce este pentru Copenhaga „Mica sirena" sau „Zmeurul si ursul” pentru Madrid sau...sau...atatea altele.
s-a obtinut acceptul autoritatilor de a fi pozitionata definitiv pe cheiul din Vevey. Si astfel „emblema” de inox a devenit astfel pentru Vevey ceea ce este pentru Copenhaga „Mica sirena" sau „Zmeurul si ursul” pentru Madrid sau...sau...atatea altele.
Iar acum imi este foarte clar: „La Fourchette” va reprezinta mobilul unei noi vizite pe riviera elvetiana pentru ca nu am mai ajuns demult...doar pozele facute atunci imi arata timpul care s-a scurs...an dupa an!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu