Vacanta de Craciun pe Valea Prahovei...

Vacanta de Craciun pe Valea Prahovei...

"Asteptand Anul Nou, imi fac bilantul care arata mereu cam la fel. Hotarari incalcate. 

Promisiuni de care nu m-am tinut. Datorii pe care trebuie sa le trec in contul noului an. 

                 Dupa care iau alte hotarari, imi promit alte lucruri sau imi reinnoiesc vechile fagaduieli".

"Viata ca o corida"-Octavian Paler

Intotdeauna lucrurile bune vin pe neasteptate; iar proiectele stabilite pe ultima suta de metri anunta vacante inedite, neobisnuit de frumoase si amintiri minunate... Amintiri despre clipe pe care nu le mai gasesti neobisnuite si care te vor obseda mai tarziu. Pai, nu spune cineva ca "fericirea se traieste doar retrospectiv"? Ca nu vei simti sublimul si magia clipelor de vis decat mult, mult timp dupa ce totul tine de trecut?

...Nu hotarasem nimic pentru ultimele zile ale anului; nu aveam nici un plan...Si brusc ne-am decis sa ne petrecem Craciunul la munte. Sa traim un Craciun cu zurgalai si colindatori, cu daruri si cu Mos Craciun acolo unde ii "zboara saniuta". Si pentru ca cele mai deosebite clipe la munte le-am petrecut la Predeal, unde am ales fara sa ma gandesc ? Bineinteles, la Predeal, la Hotelul BRD.

Drumul a fost scurt, fara aglomeratie si peripetii, nefiind prea multa zapada si asa am ajuns la tanc, cat sa ne bucuram din plin de "pomana porcului" care facea parte din oferta turistica a hotelului: vin fiert cu scortisoara, soric, slaninuta  cu ceapa, toate sub privirile vigilente ale unui cap de purcel ce domina un platou urias.

Unde am stat? Este vorba de ..."hotelul amintirilor"sau "hotelul job-ului de altadata" pe vremea cand sustineam acolo sesiuni de training. Este vorba de aproape 8 ani din viata mea care s-au impletit cu serviciul, cu cursurile pe care le-am tinut acolo, cu hotelul,  restaurantul si chiar cu plimbarile pe cararile Predealului....

Acum, peste ani, am regasit aceiasi oameni deosebiti care m-au impresionat profund prin caldura cu care m-au primit de Craciun si si-au reamintit de mine de parca ne despartisem ieri. Le datorez atata lor, acelor colegi minunati care s-au preocupat sa ma faca sa ma simt cat mai bine, avand in vedere ca am petrecut mult timp aici pentru ca a trebuit sa tin cursuri de formare profesionala destul de des...Si ma gandesc la intreg personalul hotelier, profesionist si foarte amabil, care a avut intotdeauna grija sa-mi ofere aceeasi camera, 312. De ce? Privind pe geam, de la fereastra acestei camerei vedeam aceleasi imagini si ma simteam ca acasa, de fapt, chiar eram "acasa"...si totusi la serviciu.

Hotelul - Centru de formare profesionala - este la fel de modern si elegant si satisface toate exigentele brd-istilor de ieri si de azi si chiar ale celor mai pretentiosi turisti...

Ne-am cazat repede-repede, am dus bagajele in camera unde ne astepta o surpriza dulce-agreabila si fuga...am tinut drumul drept spre Cioplea...un fel de a spune, deoarece toata strada este in constructie si cu greu am ajuns la Hotelul "Belvedere" fost Cioplea. Foarte multe case in lucrari, dar multe de vanzare, chiar si "Cioplea "vechi. Undeva pe drumul care strabate padurea (ma rog, ce a mai scapat de mana omului, de mana "fanaticilor" in a construi si iar a construi, distrugand minunata padure), am zarit un alt praznic pentru un porc taiat. Voie buna, rasete, ceva tarie pe langa preparatele "porcesti", afara cald, cu alte cuvinte o vacanta traditional-frumoasa.

Ne-am continuat drumul prin padure, am ajuns la partie...Din nefericire doar cateva petecute de zapada (ninsese in urma cu o luna). Nici vorba de patinoar. Am savurat un kurtos fierbinte si ne-am intors la hotel.

Era ajunul Craciunului si o mare petrecere la hotel...A fost minunat: Mos Craciun deja era in jiltul fermecat cu copilasi alaturi ce isi spuneau timizi sau indrazneti, oricum impinsi de parinti, poezioara sau cantecelul pregatite din timp.

Si dupa Mosul drag cine a venit? O trupa formata din patru "craciunite" suple si dansatoare fara pereche! Petrecerea era deja in toi; cele patru dansatoare s-au transformat in patru "Zvetlane" conduse de "un tar rus"...care ne-au dus putin si prin Moulin Rouge, iar apogeul a fost acela al celor patru cadane unduitoare, chiar provocatoare...care ne-au invitat la dans ...si sa inceapa distractia ! Iata ca a inceput! Am dansat, am petrecut pana tarziu cu bunatati pe masa si intr-o atmosfera extraordinara!

25 decembrie, Craciunul! Ne-am trezit cu greu, dar aveam planuri mari: o plimbare lejera pana la "Trei brazi"...Am parcurs distanta de 5 kilometri agale si voiosi ca intotdeauna.

Pe drum, in grupuri mici, asezati in jurul unei mese improvizate in padure, dar foarte generoasa, oamenii gustau din atmosfera Craciunului: friptura, piftie si cate un paharel de tuica sau de vin...
Am admirat multe vile frumoase care au "umplut" drumul pana la "Trei Brazi".

La complexul turistic "Trei brazi" era liniste. Normal, totul era pregatit si aranjat in asteptarea oaspetilor care urmau sa vina aici seara.

Ne-am intors destul de repede pentru ca, si la noi, urma "petrecerea cea mare de Craciun"...Ne-am simtit minunat, toata lauda personalului acestui hotel pentru programul celor doua zile: intens, agreabil, rafinat! Ne-au castigat si vom mai veni aici!

Si dupa atatea petreceri, normal ca ne-am dorit sa iesim la aer, eram la munte, era iarna, erau sarbatori. Ce sa alegem mai intai? Cum era de asteptat si cum multi ar fi facut la fel: am ales sa mergem la Targul de Craciun de la Brasov.

Am lasat masina undeva langa parc, am explorat un pic orasul si ne-am lasati dusi de valul turistilor in spatiul amenajat in Piata Sfatului. 

Ca sa ne incalzim, ne-am repezit intr-un pahar de vin fiert si cu el in mana am trecut prin fata tuturor tarabelor pline de bunatati ca nu stiai ce sa alegi mai iatai: turta dulce, placinte cu mere sau cu branza, ciocolata de casa cu migdale sau alune, neagra sau alba, produse naturale (miere, branza etc), alvita, nuga dar ce nu gaseai...a, da,

un succes nebanuit il aveau langosii: coada mare, asteptare, hai ca vine un alt rand...deznadejde: nu mai vine nimic spre disperarea copiilor care isi tot trageau mamicile de fusta: "Dar de ce nu mai au, mami"? Recunosc ca si noi am stat vreo 10 minute, pai, e de colea sa mananci langosi la Targul de Craciun din Brasov? Doar acum sunt speciali, ca si placinta dobrogeana, nu?
Din Piata Sfatului am plecat la intamplare,

am ajuns spre Strada Sforii, cu latimea ei de 111-135 centimetri si cu o lungime de 80 de metri (conform statisticilor oficiale este cea mai stramta a treia strada din Europa, noi mai vazuseram ceva similar la Porto, descrisa in postarea orasului) si am ajuns la arhicunoscuta Poarta Schei, trecand insa de data aceasta pe sub Poarta Ecaterinei. 

Deodata, mi-am reamintit de o biserica in a carei curte se afla cateva morminte. Dar pentru ca nu stiam care mai este aceea am intrebat o doamna, este vorba de Biserica Sfanta Treime, nu era in drumul nostru. Dar doamna simpatica ne-a indrumat sa vedem si altceva, chiar ne-a condus o buna bucata de timp si unde credeti ca am ajuns?  La  mormantul lui Nicolae Titulescu si la prima Scoala Romaneasca, ambele situate in curtea Bisericii Sfantul Nicolae.

Intai ne-am oprit sa citim cuvintele simple si sincere ale unui roman adevarat inscrise pe o placa de marmura neagra :

"Testament

In ce ma priveste, cum m-am considerat un soldat al teritoriilor alipite Romaniei intre 1919 si 1920, doresc sa fiu ingropat la Brasov. Prietenii mei din Ardeal sa gaseasca un loc potrivit dorintelor mele. Take Ionescu sus la Sinaia si eu la picioarele lui jos la Brasov pentru repaosul etern. Este felul cel mai convenabil si doresc ca locuitorii Brasovului sa accepte rugamintea mea".

Nicolae Titulescu

5 ianuarie 1940

Insa "Prima Scoala Romaneasca" a Diaconului Coresi nu se putea vizita, era duminica, era a doua zi de Craciun, deci inchis.

Ei, si atunci ne-am zis ca e momentul sa mancam ceva asa ca am ales un restaurant din apropiere, tot din Piata Alba Iulia: Casa Romaneasca,

o alegere foarte inspirata, un local cu preturi acceptabile si preparate deosebit de gustoase, totul intr-un ambient autentic romanesc de sarbatoare. Frumos, foarte frumos.

Am ocolit, intorcandu-ne, zona centrala a orasului si am urcat spre seara in Turnul Alb...Cat de frumos se vedea orasul de la inaltime! Si cata lume era nerabdatoare sa urce aici!

Si uite asa s-a facut noapte iar vizita la Brasov s-a incheiat...Dar nu inainte de a cumpara si a aprinde un lampion rosu: cu dorinta pusa pentru noul an. Si lampionul a zburat, le-a prins din urma pe cele deja inaltate si la un moment dat n-a mai ramas decat o luminita pe cerul instelat si cam rece acum...

Ne-am suit in masina si am revenit in Predeal...
A doua zi aveam un alt plan, urma o escapada la Busteni. Ne-am zis ca daca tot nu este zapada, sa urcam la Babele cu telecabina. Si, dupa o ora de asteptare, iata-ne sus-sus...

Si aici...surpriza: ne-am intalnit cu zapada, ne-am afundat in covorul alb si rece pana la genunchi, am ajuns in punctul acela in care te simti stapanul lumii. Privesti in jur...imensitate...creste golase pe fundal.
Am mers si mai sus spre Sfinx; aici era destul de multa lume...si zarva mare, galagie...Ne-a cam pierit curajul sa mergem la Cruce: era zapada, periculos si nici timpul nu avea rabdare cu noi, ora limita, iarna, de coborare cu telecabina era pe la 15...

Asa ca am coborat bucurosi si cu inima plina: simteam din plin zilele de vacanta si sarbatoarea Craciunului.
Si pentru ca era doar dupa amiaza si eram plini de energie, am mers mai departe, la Sinaia. Am parcat undeva langa sensul giratoriu spre Peles si am zarit, pentru prima data, niste cabine metalice rosii si tare simpatice, ca cele de pe strazile Londrei; sunt ale primariei si, in viitor, vor fi puncte de informare turistica despre Sinaia si imprejurimi.

Dar ceea ce am vazut deosebit era o mica piateta, amenajata langa o statie de benzina, in onoarea militarilor americani; se numeste Piateta "Vulturii Libertatii"

fiind dedicata celor care au luptat pentru un ideal, pentru libertate:

"In memoria jertfei eroice a militarilor americani si in cinstea legaturilor de prietenie existente

 intre poporul roman si cel american.

3 aprilie 2015"

Dar mai aveam ceva in plan: sa patinam - ca de schiat, fara zapada... - si, dupa o plimbare la Cumpatu, iata-ne in parcul din Sinaia, in apropierea Hotelului Palace

si a Centrului de Conferinte (fostul Cazinou Sinaia).

Si, doua ore, "echipa mea" a lunecat fara probleme pe gheata si si-a facut o pofta mare de mancare. Asa ca, am ales sa mergem seara la Restaurantul Bucegi, o alegere foarte buna.
A fost intr-adevar o vacanta pe cinste. De necrezut! M-am simtit, poate dupa mult timp, la fel ca in copilarie...Atunci darurile imi erau oferite de Mos Craciun. Acum vacanta de Craciun a fost un dar al VIETII!...Cu miros de vin fiert si scortisoara ...

Si l-am gustat din plin!...