Luxemburg...Bunastare cu iz medieval si in "orasul de sus" si in "orasul de jos" (I)

Luxemburg...Bunastare cu iz medieval si in "orasul de sus" si in "orasul de jos"(I)

“Vrem sa ramanem ceea ce suntem!”

Motto-ul cetatenilor luxemburghezi

Luxemburg! Definitie: Un stat mic de numai 51,26 kilometri patrati? Una dintre cele trei capitale ale Uniunii Europene? Trandafiri? Otel? Multinationale ? Intr-un singur cuvant: TENTATIE! Pentru ca exact acesta a fost motivul pentru care am petrecut o zi acolo. Este adevarat ca ne aflam  oarecum ”in zona”: stabilisem “cartierul general “ la Liege pentru cateva zile. Si cum eram, ca distanta, destul de aproape si cum, totdeauna, m-au fascinat tarile "minuscule" din Europa, am zis:”Hai, fuga-fuguta in Luxemburg !”Asa ca, intr-o frumoasa dimineata de iulie ne-am “imprietenit” vreo 162 kilometri cu autostrada E25 din Liege care ne-a condus spre Luxemburg. Parcurgeam peisajul muntos cu culmi impadurite, verzi care, pe masura ce ne apropiam de Luxemburg, devenea din ce in ce mai arid. Am tresarit doar cand am vazut tablita indicatoare care ne avertiza ca am ajuns la destinatie:

Situat la confluenta raurilor Alzette cu Petrusse, orasul Luxemburg beneficiaza de o pozitie geografica aparte, o pozitie care, insa, nu l-a favorizat intotdeauna. De-a lungul timpului, mai “marii" sai vecini i-au disputat, de multe ori, teritoriul dupa bunul lor plac. Dar azi, Luxemburgul a devenit un stat simbol al prosperitatii, bunastarii si luxului. A fost inscris pe lista patrimoniului UNESCO in anul 1994 si desemnat capitala culturala europeana de doua ori.

Orasul-capitala este mic si poate fi strabatut la pas intr-un timp convenabil, pentru ca este riguros organizat si impartit in doua zone: orasul de sus, aflat la inaltime si orasul de jos, fermecator, cu toate atractiile pe care si le doreste orice turist. Varianta ideala de vizitare este turul pietonal de doua ore, cu ajutorul unui ghid local. La fel de bine si intr-un ritm propriu poate fi vizitat doar cu ajutorul unei harti de la Oficiul de Turism. Tot de aici, si nu de la fata locului, se cumpara si biletele de intrare in Palatul Ducal.

Ducatul are o istorie interesanta si zbuciumata: el s-a transformat din “cetatea otelului” si tinutul "plantatiilor de trandafiri” intr-o puternica citadela financiar-bancara. Initial nu credeam ca o sa ma atraga prea mult, dar la sfarsitul zilei am ajuns la concluzia ca a meritat sa facem aceasta scurta incursiune AICI, unde se inregistreaza cel mai mare PIB pe cap de locuitor din Uniunea Europeana.
“Cocotat” pe promontoriul Le Bock, Marele Ducat de Luxemburg si-a scris istoria "cu surle si trambite" din timpuri stravechi, inca din anul 963 cand s-a construit castelul la comanda Contelui Siegfried; ulterior i s-au adaugat ziduri puternice si s-a creat, in timp, un sistem puternic de fortificatii si cazemate.

Noi ne-am propus sa parcurgem un itinerar complet prin oras, adica sa mergem pe “Circuitul Wenzel”, denumit “1000 de ani de istorie in 100 de minute” si care se intinde pe o distanta de 5 kilometri. Acest circuit, foarte bine realizat, a fost apreciat si calificat ca exemplar de catre Consiliul Europei. Gratie lui, turistii printre care si noi, sunt ghidati, intr-o relaxanta plimbare, prin Piata Armelor, Piata Constitutiei, Cartierul Guvernamental, Cornisa, Monumentul Milenar, Orasul Vechi, Palatul Ducal si Piata Guillaume al II-lea. Dar s-o iau de la inceput...asa cum am petrecut acea zi...

Dupa ce am parcat masina la periferia orasului, am pornit agale, cu harta in mana si plini de entuziasm “atacand” orasul de la poale. Nu am fost foarte rigurosi in a urmari toate obiectivele turistice marcate pe harta, asadar, daca ne-a placut ceva in drumul nostru am schimbat imediat directia si ne-am satisfacut curiozitatea. In consecinta si relatarile mele vor fi mai mult dupa ce am vazut aici si acolo nu neaparat o descriere a itinerariului de pe harta. Contrar aparentelor de rigoare, a fost o zi plina de lucruri neasteptate, chiar nebanuite dar foarte placute. Nu vreau sa spun ca totul aici este ceva super, extra, "x" stele cand povestesc despre acest statulet, dar a fost o experienta foarte placuta. Orasul e un melanj de vechi si nou, de stanca colturoasa, dura, cu amestec de otel si sticla; oamenii sunt foarte amabili si draguti, atmosfera este calma si propice unei zile de vacanta reusite, exista suficiente obiective care pot multumi turistii dornici sa plonjeze in trecut, sa savureze momentele de demult, dupa care sa priveasca in viitor prin "ochelarii de sticla" ai Platoului Kirschberg.

Iar prima oprire am facut-o in Place d’Armes,

o piata care mi-a placut mult, o piata cocheta, foarte animata prin prezenta unui numar impresionant de turisti, plina de terase ispititoare si cafenele care mai de care mai atractive.

Nici nu ai fi spus ca datoram linistea degustarii unei cafele aburinde in zona centrala din Ville Haute unui puternic incendiu care a distrus, in 1554, aceasta piata. Drept urmare, oficialitatile au luat inteleapta hotarare ca zona sa devina ceea ce vedem azi: un spatiu larg deschis, relaxant dupa hoinareala prin oras. Numele pietei se datoreaza paradelor militare organizate aici, cu mare pompa, pe vremea lui Ludovic al XIV-lea.

In Place d’Armes se afla si Monumentul lui Dicks si Lenz, o coloana alba ridicata spre cinstirea celor doi poeti, autori ai cuvintelor imnului national. Coloana are un leu asezat in varf, iar la baza un fierar ca simbol al citadelei otelului. Imediat alaturi, pe soclul sau, se poate citi motto-ul cetatenilor luxemburghezi.

Cladirea care atrage, insa, imediat privirile turistilor in Place d'Armes este Palatul Municipal. Fatada de un bej spalacit, deloc austera, te intampina cu cele trei arcuri si cu multe, multe steaguri, dar si cu o minunata sculptura ce apartine unui artist local, P. Federspiel, sculptura care o infatiseaza pe contesa Ermesinde tinand in mana “Charter of Emancipation”, document intocmit in anul 1244.

De aici, am plecat prin Rue du Cure si am ajuns, in cateva minute, la Place Guillaume II (sau Piata Wilhelm), o alta piata larga, dominata de statuia Marelui Duce Wilhelm al II-lea de Orania.

La fel ca Place d'Armes si aceasta piata a fost transformata in zona pietonala. Aici se afla Primaria actuala (Hotel de Ville de Luxembourg) construita in 1838 pe locul unei manastiri de calugari franciscani. Poate fi recunoscuta imediat nu numai datorita aspectului tipic, usor de retinut chiar numai privind-o intr-o imagine sau pe o carte postala, dar si pentru ca este flancata de doua statui, doi lei, opera lui Auguste Tremont. Clădirea actuala a fost proiectată de Justin Remont, deja din 1828.

Vechea Primarie a Luxemburgului gazduieste azi Camera Deputatilor si este lipita de Marele Palat Ducal. Cele doua cladiri importante sunt in totala armonie cu proportiile Ducatului de Luxemburg. Pe fundal apare si Catedrala Notre Dame.

Foarte aproape, pe Rue du Marche aux Herbes, se afla Marele Palat Ducal, o bijuterie renascentista de dimensiuni mici, construita pe timpul dominatiei spaniole, in 1572, perioada care explica si puternicele influente arhitectonice maure. Cladirea are un farmec al sau desi nu are aspectul tipic de castel medieval cu o arhitectura spectaculoasa, asa cum suntem deobste obisnuiti. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial palatul a fost puternic afectat de prezenta nazistilor care nu s-au sfiit sa-l foloseasca dupa bunul plac, fie ca taverna fie ca sala de concerte.

De-a lungul istoriei cladirea a servit si ca Primarie, Prefectura sau sediul Guvernului. Abia in 1890 s-a transformat in palat, devenind si locuinta Marelui Duce, precum si locul de unde acesta isi exercita functia de sef al statului.

Palatul Ducal se poate vizita pe parcursul verii, dar este de recomandat ca, de indata ce ajungeti la Oficiul de Turism sa cumparati biletele si sa va alegeti turul ghidat intr-una din limbele preferate. Suna nostim, dar tocmai aceasta informatie ne-a lipsit noua: de unde sa cumparam bilete? Ei, de unde? De acolo de unde primisem harta si unde nimeni nu ne-a spus, din proprie initiativa, conditiile de vizitare: biletele se cumpara doar de la Oficiul de Turism. Asta presupunea sa ne intoarcem din drumul nostru si sa pierdem timp pretios, timp pe care l-am alocat, cu generozitate, altor obiective turistice. Poate vreodata mai ajungem pe-aici si vom reusi sa-l vizitam. Si asa sunt atatea muzee care ne-au ramas de vazut, incat o a doua vizita este absolut necesara (Vila Vauban–Muzeul de arta al orasului Luxemburg, Muzeul de Istorie, Muzeul National de Istorie si Arta, Muzeul de Arta). Dar acum a fost un preambul care ne-a incitat, si mai mult, sa revenim pentru o alta incursiune amanuntita.

Alaturi este si Catedrala Notre-Dame, construita intre anii 1613 si 1621 de către iezuiți.

Aici se afla cavoul familiei regale precum si sarcofagul lui Jean l’Aveugle (acesta se viziteaza doar cu aprobare speciala) sau John cel Orb, regele Boemiei si conte de Luxemburg. Interiorul este opulent

cu arcade frumos pictate in culori vii.

Si mergand din piata in piata, nu pot sa nu amintesc de simpatica Place Clairefontaine, unde se afla statuia Marii Ducese Charlotte care a condus Ducatul timp de 45 de ani (1919-1964); o piata mica, inconjurata de cladiri vechi cu inaltimi reduse, in fapt o caracteristica a Luxemburgului (cu exceptia celor aflate pe Platoul Kirchberg).

Plecand mai departe, am traversat Bulevardul Notre-Dame si, inainte de a ne angaja pe Bulevardul Franklin Delano Roosevelt, am cautat Cazinoul din Luxemburg. Nu, sa nu va inchipuiti ca este un loc al jocurilor de noroc, nici pe departe! Casino Luxembourg este o cladire care, in zilele noastre, gazduieste diverse expoziții de artă, moderne și contemporane. Expozitiile sunt mai intotdeauna insotite de un program de conferinte si beneficiaza de intalniri cu artistii zilelor noastre. Intr-adevar, in trecut, pe cand se numea Casino Bourgeois, cladirea era amenajata cu sali pentru impatimitii jocurilor de noroc. Dar si atunci existau o sala de concerte si spectacole, un restaurant, o sala de lectura. O placuta de pe zidul cladirii atesta prezenta lui Franz Liszt, care a concertat si chiar si-a sustinut ultimul sau recital aici in 19 iulie 1886. Ceva mai tarziu, dupa razboi, Cazinoul a fost vizitat chiar de insusi Winston Churchill (15 iulie 1946).

De aici am ajuns, mai intai, in Piata Constitutiei care ofera o superba panorama asupra Vaii Petrusse (continuare)...