Aici am aflat, citind pe placuta cu regulamentul, cat de deosebite sunt denumirile date zilelor saptamanii in limba portugheza; exista denumiri specifice doar pentru sambata si duminica, restul apar ca o insiruire ce marcheaza numarul targurile zilnice care tot vin pana la atingerea din nou a acelor sociale, culturale si pana la urma umane zile de sarbatoare crestina: deci avem "al doilea targ", "al treilea targ" si tot asa pana sambata. De ce incepe totusi saptamana cu "al doilea"? pentru ca, pana la urma, prima zi - Duminica - este a Domnului care a creat Lumea.
Si dupa aceasta mica "revelatie" lingvistica, deosebita total de a celorlate popoare latine, un fapt specific traditiei portugheze "de a fi original si diferit", am privit Podul 25 Aprilie, a carui constructie rivalizeaza cu cea a Podului Vasco da Gama: doua realizari fara egal!
A fost o hoinareala placuta pana cand am ajuns la primul muzeu pe care ni l-am propus sa-l vizitam: Muzeul National de Azulejos. Bineinteles ca il recomand doar celor care doresc cu adevarat sa surprinda si sa patrunda intimitatea spiritului portughez.
A fost o hoinareala placuta pana cand am ajuns la primul muzeu pe care ni l-am propus sa-l vizitam: Muzeul National de Azulejos. Bineinteles ca il recomand doar celor care doresc cu adevarat sa surprinda si sa patrunda intimitatea spiritului portughez.
Din punctul meu de vedere a fost cel mai interesant muzeu din Lisabona: castele, strazi, picturi, galerii de arte, poduri si monumente de valoare exista in orice capitala, dar aceasta colectie extarordinar de bine pastrata de placute de faianta, numite “azulejos”, este ceva fabulos. Acestea le veti intalni peste tot: aici in muzeu dar si in toata Portugalia. Introduse de mauri, ce utilizau in fabricarea lor o tehnica speciala, ele decoreaza peretii caselor, asezaminte religioase, castele, terase, metroul din Lisabona sau superba gara din Porto. Sunt peste tot si, mai tarziu, cand veti fi venit acasa din peregrinari, doar privindu-le in poze sau zarindu-le in vreun documentar, va veti aminti de zilele lusitane, senine si albastre ca majoritatea acestor placute de azulejos.
Nu numai ca m-a impresionat cel mai mult la Lisabona, dar acesta este muzeul dupa a carui vizita am inceput sa privesc cu alti ochi exterioarele cladirilor portugheze. Este muzeul captivant si ciudat care m-a ajutat sa inteleg cu adevarat ce inseamna “azulejos”. De ce? Pentru ca este atat de multa “arta” inglobata in aceste placute si atat de multa istorie “inscrisa” in ele... Da, cand spun “arta” nu ma gandesc doar la ceramica, la acele placute cu dimensiunile standard de 20x20 cm care nu si-au modificat niciodata dimensiunile, ci mai ales la ceea ce “exprima“ ele, la colectia pretioasa narativa portugheza expusa publicului larg din 1965, de cand a fost deschis tuturor splendidul muzeu. Aceste placute ceramice decorative, frumos colorate pe fata emailata, ilustreaza cele mai diferite aspecte ale vietii pamantesti sau ale sfintilor acestei bucati de pamant; toate la un loc alcatuiesc o colectie unica in lume ce ne prezinta priceperea si talentul portughezilor pe durata a cinci secole de arta ceramica decorativa, prezentata in ordine cronologica. Dar pentru un turist poate fi si mult mai mult…
Nu fiti descurajati si sa renuntati la vizitarea lui chiar daca pozitia il dezavantajeaza: muzeul este situat intr-o locatie care se abate de la “rutele turistice” clasice ale minunatei capitale portugheze. Veti face insa o plimbare agreabila, va veti pierde pe strazi mai putin circulate, veti descoperi unghere mai deosebite ale “orasului meu alb” (asa cum imi place sa-l alint) si veti ajunge acolo unde veti putea urmari, pas cu pas, istoria placutelor “azulejos”, o forma unica de arta cu totul diferita de ceea ce realiza, in acele timpuri, Europa pe panza.
Muzeul se afla intr-o cladire splendida chiar in fosta manastire Convento de Madre Deus, fondata de Regina D. Leonor în 1509, o femeie exceptionala cu o larga deschidere spre arta si frumos. Cei interesati pot urmari evolutia artei azulejos inca din secolul al XV-lea, iar punctul culminant este o reprezentare superba a Lisabonei dinaintea marelui cutremur. Lacasul de cult gazduieste, prin expozitia sa permanenta, si o colectie unica de picturi, capodopere portugheze sau cu influenta araba, flamanda, spaniola, olandeza si chiar asiatica.
De indata ce deschizi poarta muzeului vei zari o curte patrata micuta cu un vas mare–mare plin cu flori colorate.
Exista chiar si o bancuta in dreapta intrarii pe care te poti aseza si macar pentru o clipa sa rememorezi si sa-ti fixezi mai bine in minte tot ce ai vizitat inainte de a te pierde din nou prin colturile Lisabonei.
Dar sa intram totusi. Hai la bilete, nu aveam card Lisabona. De la inceput am ramas foarte placut impresionata pentru ca am reusit sa ne intelegem perfect. Nu numai ghidul care ne-a insotit si ne-a furnizat toate-toate amanuntele pe parcursul vizitei vorbea limbi straine, si spre marea mea placere una era franceza - ca si aproape toti pe care i-am intalnit pe strada - dar atentie: “limbi straine”, minim doua (nu precum in Spania unde…daca intelegi/nu intelegi spaniola trebuie sa zici mereu “Muy bien” sau “Vale”…fara urma de ironie, mai degraba admiratie fata de portughezi) ci si persoana de la care am cumparat biletele. Si, aceasta apropiere francofona…a insemnat o vizita gratuita! Era duminica si ni s-a precizat ca beneficiem de aceasta sansa; oricum insa biletul costa doar 5 euro.
De la intrarea in muzeu mai pastrez o amintire placuta. Rosteam cuvantul “azulejos” precum spaniolii. Insa nu e corect: portughezii il rostesc pur si simplu asa cum se scrie si cu foarte mare mandrie. In momentul in care mi-am manifestat interesul, ghidul corectandu-ma mi-a explicat cum se pronunta si nu ne-a mai parasit, a fost mereu alaturi de noi fericit sa ne raspunda la orice intrebare, fie ea si puerila, dificila si chiar fara sa mai intrebam, ne-a dezvaluit multe din traditia portugheza. La sfarsitul vizitei chiar am completat cateva randuri intr-o carte a muzeului…
Vizita a debutat cu niste panouri mari unde sunt aratate materialele care se folosesc in procesul de fabricatie a acestor placute precum si multe explicatii despre tehnicile utilizate in realizarea lor.
Sunt aici toate informatiile de manufactura pentru a vedea ce inseamna realizarea unei placute monocromatice sau policromatice, netede sau in relief. Sublim!
Exista o varietate mare de stiluri, de la baroc la Art Nouveau, redate pe panoplii imense in sali pe teme profane sau religioase
cu aspecte din vietile sfintilor
sau inspirate de arta chinezeasca ori indiana ca si de pictura flamanda.
Am parcurs sala dupa sala, am exclamat de uimire si admiratie de multe ori sau am privit cum lucreaza permanent restauratorii facand in tot acest timp multe-multe poze.
Pentru ca nu te poti dezlipi de panourile acelea uriase; le vrei pe toate imortalizate.
Sunt geniale…Iar…finalul: un azulejos imens, in nuante alb-albastru ce ne duce cu gandul la cerul nostru romanesc dar care reprezinta o vedere panoramica asupra Lisabonei din 1738. Acesta ocupa un perete intreg avand deci dimensiuni gigantice. Pe drept cuvant, cel mai mare azulejos din Portugalia: masoara 23 metri si este alcatuit din 1300 placute …Fabulos, nu?
Ajungand la etaj, itinerariul de vizita ne conduce spre Biserica Madre Deus (Convento de Madre Deus) a manastirii care gazduieste Muzeul National de Azulejos.
Aceasta este decorata si ea cu nesfarsite panouri si placute de azulejos in stil manuelin opulent, dar putem admira si dalele sau picturile inramate cu frunze de aur ce impodobesc si invaluiesc in mister “auriu” portretele regelui Joao III și reginei lui, Ecaterina a Austriei; cu ornamente bogate din lemn brazilian aurit gasim si un numar semnificativ de panze semnate de pictorul Andre Goncalves.
Capela Sfantului Anton si sacristia completeaza acest decor baroc de secol 18.
M-am asezat pe una din bancute si am admirat bolta principala care prezinta scene din viata Fecioarei Maria.
Si vizita s-a incheiat aici.
Chiar credeti? Nu, nici pe departe. In felul meu aceasta a “continuat” si prelungindu-se prin colturile Lisabonei am admirat si comentat diverse tuse urbanistice ale orasului, fatade, statii de metrou, interioare si exterioare de cladiri, fie modeste, fie palate…Si ochii mei, de asta data, sfredeleau…intrau adanc in placutele de gresie care-mi spuneau povestea lor…o poveste minunata si adevarata despre adevaratul spirit al poporului portughez. Dar nici asta nu este totul: norocul si providenta m-au adus aici inca o data si chiar foarte repede: in anul urmator cand i-am prezentat latina urbe, cu lux de amanunte, fetei noastre care ne-a insotit la Lisabona...am revazut "vasul meu" de la intrarea in muzeu: ne astepta la fel de maiestuos si florile erau la fel de frumoase... nu se schimbase nimic...Doar ca simteam ca imi luam ramas bun de la acest minunat muzeu...Stiu si eu? Poate pentru totdeauna...
Nu numai ca m-a impresionat cel mai mult la Lisabona, dar acesta este muzeul dupa a carui vizita am inceput sa privesc cu alti ochi exterioarele cladirilor portugheze. Este muzeul captivant si ciudat care m-a ajutat sa inteleg cu adevarat ce inseamna “azulejos”. De ce? Pentru ca este atat de multa “arta” inglobata in aceste placute si atat de multa istorie “inscrisa” in ele... Da, cand spun “arta” nu ma gandesc doar la ceramica, la acele placute cu dimensiunile standard de 20x20 cm care nu si-au modificat niciodata dimensiunile, ci mai ales la ceea ce “exprima“ ele, la colectia pretioasa narativa portugheza expusa publicului larg din 1965, de cand a fost deschis tuturor splendidul muzeu. Aceste placute ceramice decorative, frumos colorate pe fata emailata, ilustreaza cele mai diferite aspecte ale vietii pamantesti sau ale sfintilor acestei bucati de pamant; toate la un loc alcatuiesc o colectie unica in lume ce ne prezinta priceperea si talentul portughezilor pe durata a cinci secole de arta ceramica decorativa, prezentata in ordine cronologica. Dar pentru un turist poate fi si mult mai mult…
Nu fiti descurajati si sa renuntati la vizitarea lui chiar daca pozitia il dezavantajeaza: muzeul este situat intr-o locatie care se abate de la “rutele turistice” clasice ale minunatei capitale portugheze. Veti face insa o plimbare agreabila, va veti pierde pe strazi mai putin circulate, veti descoperi unghere mai deosebite ale “orasului meu alb” (asa cum imi place sa-l alint) si veti ajunge acolo unde veti putea urmari, pas cu pas, istoria placutelor “azulejos”, o forma unica de arta cu totul diferita de ceea ce realiza, in acele timpuri, Europa pe panza.
Muzeul se afla intr-o cladire splendida chiar in fosta manastire Convento de Madre Deus, fondata de Regina D. Leonor în 1509, o femeie exceptionala cu o larga deschidere spre arta si frumos. Cei interesati pot urmari evolutia artei azulejos inca din secolul al XV-lea, iar punctul culminant este o reprezentare superba a Lisabonei dinaintea marelui cutremur. Lacasul de cult gazduieste, prin expozitia sa permanenta, si o colectie unica de picturi, capodopere portugheze sau cu influenta araba, flamanda, spaniola, olandeza si chiar asiatica.
De indata ce deschizi poarta muzeului vei zari o curte patrata micuta cu un vas mare–mare plin cu flori colorate.
Dar sa intram totusi. Hai la bilete, nu aveam card Lisabona. De la inceput am ramas foarte placut impresionata pentru ca am reusit sa ne intelegem perfect. Nu numai ghidul care ne-a insotit si ne-a furnizat toate-toate amanuntele pe parcursul vizitei vorbea limbi straine, si spre marea mea placere una era franceza - ca si aproape toti pe care i-am intalnit pe strada - dar atentie: “limbi straine”, minim doua (nu precum in Spania unde…daca intelegi/nu intelegi spaniola trebuie sa zici mereu “Muy bien” sau “Vale”…fara urma de ironie, mai degraba admiratie fata de portughezi) ci si persoana de la care am cumparat biletele. Si, aceasta apropiere francofona…a insemnat o vizita gratuita! Era duminica si ni s-a precizat ca beneficiem de aceasta sansa; oricum insa biletul costa doar 5 euro.
De la intrarea in muzeu mai pastrez o amintire placuta. Rosteam cuvantul “azulejos” precum spaniolii. Insa nu e corect: portughezii il rostesc pur si simplu asa cum se scrie si cu foarte mare mandrie. In momentul in care mi-am manifestat interesul, ghidul corectandu-ma mi-a explicat cum se pronunta si nu ne-a mai parasit, a fost mereu alaturi de noi fericit sa ne raspunda la orice intrebare, fie ea si puerila, dificila si chiar fara sa mai intrebam, ne-a dezvaluit multe din traditia portugheza. La sfarsitul vizitei chiar am completat cateva randuri intr-o carte a muzeului…
Vizita a debutat cu niste panouri mari unde sunt aratate materialele care se folosesc in procesul de fabricatie a acestor placute precum si multe explicatii despre tehnicile utilizate in realizarea lor.
Pentru ca nu te poti dezlipi de panourile acelea uriase; le vrei pe toate imortalizate.
Ajungand la etaj, itinerariul de vizita ne conduce spre Biserica Madre Deus (Convento de Madre Deus) a manastirii care gazduieste Muzeul National de Azulejos.
Capela Sfantului Anton si sacristia completeaza acest decor baroc de secol 18.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu