Tinuturile misterioase ale Laponiei, cufundate in zapezi scanteietoare si liniste polara au farmecul unui basm nordic cu elfi, spiridusi si zane bune. Aici, totul este posibil si pentru ca te afli in “tara lui Mos Craciun” dar, mai ales, pentru ca la Rovaniemi il poti intalni in carne si oase pe Mos Craciun. Da, aici nu trebuie sa astepti sa vina “noaptea magica”, aici il poti vedea zi de zi, tot timpul anului si trebuie doar sa ai curaj sa mergi la el si sa-i ceri o audienta…Ceea ce am si facut...
Micul orasel Rovaniemi se afla la doar 8 kilometri, in directia Ivalo pe Autostrada 4, de Satul lui Mos Craciun, Village of Santa Claus.
In partea opusa, prin padure, va asteapta sa veniti “cu mic cu mare”
Parcul de distractii Santa Park.
Aceastea fiind zise, noi am ajuns relativ repede si am gasit o parcare uriasa. Nu imi venea sa cred: eram in luna iulie, eram la
Cercul Polar Arctic iar termometrul indica +31 C!
Dar daca v-as mai spune inca un mic detaliu? Proprietarul finlandez al vilei unde inchiriasem camera in Rovaniemi ne spusese seara ca “e de mirare, dar anul asta avem noroc ca nu sunt tantari!”. Va dati seama? Incredibil? Tantari la
Cercul Polar de Nord! In sfarsit, eram curioasa cati aventurieri vom gasi acum, vara, care sa se inscrie la o audienta la Mos Craciun, ce credeti?
Mai in gluma, mai in serios, am parcat masina, am rotit privirile de jur imprejur si ne-am apropiat de prima cladire.
Si oricat ar fi fost de tarziu stiam ca nu trebuie sa ne grabim: ne aflam chiar in luna in care soarele se afla, mai mult sau mai putin, mereu deasupra orizontului si chiar nu am trait vreun moment de intuneric. Cladirea care ne-a intampinat avea un acoperis tuguiat din piatra gri si un etaj din lemn ce stralucea sub razele soarelui cald de iulie.
Era, in fapt, chiar una din “
Casele lui Mos Craciun”
pentru ca, nu cu mult mai tarziu, am descoperit ca sunt chiar doua…cu doi Mosi Craciun! Pe acoperis sunt amplasate mai multe reflectoare pentru a lumina feeric pe timpul iernii si al noptii polare. La intrare, un
Mos Craciun, bineinteles ca mai static si mai din plastic decat cel adevarat, inconjurat de multi braduti artificiali va intampina bucuros si va imbie sa pasiti in magazinul de suveniruri.
Gasiti aici, in zecile de rafturi si standuri, ceea ce este specific Craciunului,
totul strajuit de steagul Finlandei care este peste tot afisat, incepand cu decoratiunile de pom confectionate din material textil, blana, sticla sau metal pana la globurile fine, stelutele aurii, elfii jucausi
si renii poznasi, elanii furiosi sau imblanziti.
Etajerele gem de exponate tesute sau realizate din coarne de ren, sacose, hainute, catelusi husky, magnetei si brelocuri cu orice figurina nordica va imaginati. Gasiti pernute pufoase
si multi Craciunei care va zambesc complice.
E visul oricarui copil sa poate sa ajunga aici, sa ramana mut de uimire in fata nenumaratelor jucarii. As fi cumparat tot magazinul daca as fi putut: nu te poti hotari ce sa iei, obiectele sunt frumos realizate, foarte expresive si cu mult bun gust, plusurile sunt atat de nostime dar totul vine si cu preturi pe masura.
Daca urcati la etaj, pe scara de lemn, imaginandu-va ca afara e zapada iar peisajul e feeric, veti putea bea o cafea sau alege sa mergeti la restaurantul lui
Mos Craciun.
Cu sacosa doldora de mici amintiri, am pasit hotarati spre locul intalnirii cu adevaratul
Mos Craciun intr-o camera intunecoasa ca “noaptea magica” a Craciunului.
Pana la el, am admirat o expozitie prezentata in semiobscuritate
care infatiseaza obiceiurile de intampinare ale Mosului din cateva tari europene.
Acestea nu sunt foarte diferite intre ele, nici cu ale noastre
poate doar vesmintele traditionale
si anumite obiecte casnice sau de ritual sa faca diferenta, dar cu totii privim spre aceeasi bolta instelata.
Momentul suprem l-a constituit audienta estivala la
Mos Craciun din Rovaniemi, discutia simpatica si poza de final facuta impreuna, ca si eliberarea documentului care certifica acest moment unic pe care milioane de copii din lumea larga il asteapta an de an si care aici dobandeste dimensiuni autentice…Ne-am despartit de Mos Craciun zambind: ne-a asigurat ca vine si la Bucuresti, nu cu saniuta cu reni, ci cu jet ski-ul…e bine si asa! Mi-ar fi placut sa imi promita ca va veni in sania asa trasa de opt reni, dar oricum nu aveam nici un dubiu ca nu-si va tine promisiunea! Voi aveti?
Oricum, vara este multa liniste aici, in
Satul lui Mos Craciun, si chiar daca sunt destui copii, nu veti auzi larma lor cu care suntem obisnuiti de sarbatori.
Mergand mai departe, la un moment dat, peste cativa zeci de metri, am zarit, trasata pe asfalt,
o linie care reprezinta
paralela de 66 ˚32’ 35” latitudine nordica.
Ocazie binevenita de a face multe poze, dupa care ne-am oprit si langa stalpul care ne indica distanta catre diverse orase ale lumii. Privindu-le, ma simteam fantastic, doar eram la punctul de pornire!
In apropiere, ne-a atras privirile si
Oficul Postal Principal al lui
Mos Craciun,
Santa Claus’ Main Post Office.
Aici este biroul sau si locul unde sosesc zilnic, in tot cursul anului, scrisorile copiilor trimise din lumea larga, iar prichindeii chiar au mari asteptari in privinta implinirii dorintelor lor. M-am interesat si pentru cei dornici sa ii scrie Mosului drag si am aflat adresa .Iat-o:
Santa Claus, Santa Claus Main Post Office, FI-96930 Arctic Circle, Rovaniemi, Finland. Si tot ca o informatie, aici exista o scrisoare lunga de 413.80 metri redactata de 2.110 copii din Brasov,. Ea a batut recordul de a fi cea mai lunga scrisoare pana cand a fost depasita de scrisoarea copiilor finlandezi care a atins 657 metri.
In jurul cladirii totul este in asa fel prezentat
incat sa crezi ca iarna este intr-adevar de vis: zapada alba stralucitoare, mii de luminite aprinse, saniute cu reni, miros de brad si cate si mai cate.
Intr-o alta cladire, in care se afla magazine si cafenele, s-a desfasurat vizita din 1950 a lui
Eleanor Roosevelt, vaduva fostului presedinte al SUA, care a contribuit astfel la promovarea mondiala a
Satului lui Mos Craciun.
Oriunde intri, esti din primul moment contrariat pentru ca nu stii in ce parte sa te indrepti: totul e scanteietor si totul luceste: E sarbatoare!
In oricare magazin gasesti obiecte interesante, legate de sarbatorile de iarna, unele care ne amintesc de trecut
altele chiar foarte moderne.
Am urcat si la etaj si mi-am dat seama ca nu poti rezista mult si iar vrei sa cumperi cate ceva.
In fine, cu cladirile si casutele de lemn cu acoperis tuguiat in care poti cumpara tot ce-ti trece prin cap si are legatura cu Craciunul
ne-am lamurit: sunt peste tot, da, am vazut destule, deci, hai sa ne continuam plimbarea si sa exploram tot ce poate oferi
Satul lui Mos Craciun.
Am descoperit o casuta din lemn pana la care am pasit pe o pardoseala, bineinteles tot din lemn, si
pana sa intram deja eram preveniti ca era casuta catelusilor husky, unde acestia pot fi hraniti si alintati de copii. De fapt, ea este situata chiar in apropierea unui
Parc Husky adevarat.
Va imaginati cam cum ar fi un safari cu husky? Sau, si mai mult, o plimbare prin padurile invesmantate in alb orbitor cu sania trasa de reni special antrenati? Am vazut chiar locul unde poti intalni renii lui Mos Craciun.
Dar si acolo unde se ascund elfii…Ei, cate nu puteti descoperi! Chiar puteti face si o plimbare cu un snowmobil foarte modern. Insa…insa…toate acestea numai iarna, acum era iulie…si ce pacat ca nu era sezonul Aurorei Boreala care ofera acel spectacol feeric de lumina!
Inainte de a termina incursiunea in
Satul lui Mos Craciun am mai vazut un
iglu si m-am asezat langa el.
De ce? Mi-am reamintit de o carticica atat de simpatica si pe care am frunzarit-o de foarte multe ori in copilarie, “
Ivik” a unei scriitoare suedeze care surprinde aspecte si evenimente din viata dura a laponilor care tariesc in acesta zona scandinava de o frumusete salbatica si pura.
Am aruncat o ultima privire catre
Casa lui Mos Craciun, am pus bine suvenirurile cumparate in masina
si am plecat “motorizati” spre
Parcul de distractii,
aflat in apropiere, intr-o padure. Am salutat renul care parea ca se ascunde acum, vara, in padure si chiar am indraznit si m-am apropiat de el;
iarna este luminat in totalitate si prezenta lui va asigura ca va aflati pe drumul cel bun: inca vreo cateva sute de metri si veti ajunge la
Santa Park. Iar aici, in Santa Park se patrunde printr-un tunel destul de putin luminat, atat cat sa vezi directia in care trebuie sa mergi.
La inceput, am avut un sentiment de groaza, ca intr-un film horror, insa coridorul conduce, lin si direct, doar la casa de bilete
asezata intr-o zona circulara, unde ne-a intampinat si un brad frumos impodobit si luminat.
Ne-am informat despre ce se poate vedea in interior si am aflat ca este dedicat mai ales celor mici, ca exista magazine, restaurante, dar mai ales, atelierele elfilor care interactioneaza cu copiii,
le spun basme, se distreaza impreuna cu ei; si sa nu uit cel mai important lucru: aici se afla garajul in care isi pastreaza sania Mos Craciun.
Chiar aici, vizita noastra s-a sfarsit. Am iesit din lumea fermecata a Mosului si a brazilor de Craciun si am realizat ca a fost frumos…a fost magic…a fost asemenea acelui moment din copilarie cand, cu obrajii imbujorati de emotie, il asteptam si il primeam pe Mos Craciun in casa parinteasca…doar ca acum eu era cea care il vizita…doar eram in
Laponia. Vraja s-a spulberat abia a doua zi cand am parasit micutul orasel Rovaniemi…abia atunci am realizat ca am trait clipe de neuitat si ca am avut o sansa sa-l "cunosc", fie si la maturitate, pe cel care ne bucura cu darurile lui in fiecare iarna de Craciun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu