Cardiff...In cautarea dragonului fioros din Golful Cardiff (1)
"In aceste pietre, orizonturile canta!"
Inscriptia poetului Gwyneth Lewis pe Centrul Muzical Ty Cerdd
Calatoria noastra pe patru roti spre Cardiff a inceput chiar din Bucuresti, iar pana in capitala galeza am strabatut cu masina personala un drum lung, aproape “taind” Europa. Am luat feribotul din Dunkerque si am traversat Canalul Manecii pana la Dover, am poposit la Londra doua zile, am vizitat Bath si, iata-ne sositi cu bine la Cardiff conform agendei de vacanta. Am vrut sa ajung aici pentru ca intotdeauna am fost fascinata de legendele frumoase despre celti. Intr-adevar, cultura galeza abunda in mituri si legende si asa cum aveam sa constat la fata locului, galezii asociaza cate o fiara fioroasa si de temut fiecarui sat si ferma. Se zice ca istoria animalelor–simbol ar fi inceput cu Printul Tarii Galilor, Owain Glydwr, care a purtat un stindard alb cu imaginea unui “dragon de aur” in batalia castigatoare de la 1401 impotriva englezilor.
Dupa cateva sute de ani acest steag a fost preluat de Regele Henric al VII-le; iar mult mai tarziu dragonul galez a devenit una dintre “fiarele reginei".
Si uite asa, in acest concediu, sosise momentul sa-l caut pe “dragonul rosu cel fioros”, adica pe Y Ddraig Goch, cum i se spune in limba galeza si sa-l “descopar” aici, in Cardiff, adica in Caerdydd, pe limba locala. Nu eram insa prea sigura ca il voi intalni…Drumul a fost minunat, iar peisajele galeze! Wow! Cu totul deosebite. Priveam natura salbatica, asa cum nu mi-as fi inchipuit ca exista, cu coaste muntoase impadurite si cu pasuni pline de flori viu colorate, cu vai adanci, cu case razlete, cu ferme sau urme de minerit, cu rauri serpuitoare si poduri moderne. Si, dintre toate acestea, o singura culoare era mereu castigatoare: verdele, un verde de smarald. Cred ca drumul ne-a purtat zeci de kilometri prin paduri, a fost un vis, dar, din pacate, am mers spre tinta neincetat, fara oprire. Minunatiile vazute in zona Pembrokeshire, o rezervatie naturala, un loc irezistibil, ne-au incantat.
Rezervarea pentru cele 3 nopti de cazare am facut-o la Hotelul Haveli (60 GPB/noaptea) din Pontyclun, o mica asezare cu aproximativ 8000 locuitori.
Numele localitatii inseamna in limba galeza “podul peste raul Clun” si se afla la 15 minute cu masina de Cardiff si Swansea. In Swansea planuisem sa ne oprim, avand in vedere ca este locul de nastere al poetului national Dylan Thomas, mort la varsta lui Eminescu. Dar am ajuns tarziu, am amanat vizita pe alta zi si, pana la urma, nu am reusit sa ajungem la casa memoriala.
Camera de hotel a fost foarte confortabila, dotata cu mobilier modern si o baie exceptionala. Parcarea a fost gratuita si, intr-o seara, am mancat si niste specialiati indiane foarte gustoase. Totul ca la carte plus liniste, multa liniste, hotelul fiind construit in afara zonei de afaceri si, totusi, la 10 minute de autostrada M4. Imi facusem, de acasa, temele bine pentru a doua zi cand prevazusem sa descoperim orasul mai intai intr-o incursiune pe jos (atat cat reuseam sa vedem) si abia apoi sa incepem sirul vizitelor planificate.
De la hotel, am parcat in zona de periferie a orasului Cardiff, intr-o zona cunoscuta sub numele Allens Bank
si ne-am urmat traseul stabilit
spre Primaria din Cardiff.
In oras avea loc chiar atunci o mare manifestare sportiva, o cursa de ciclism, si toate spiritele erau infierbantate.
Era o zi insorita, lume multa, atmosfera de sarbatoare si am fost norocosi sa o traim si noi, pe viu.
Finalul cursei era chiar in fata Primariei,
o cladire veche de la 1906, maiestuoasa, ce domina zona Cathays Park - zona ce a apartinut candva Marchizului Bute, un nume cu rezonanta in istoria orasului, pe care l-am intalnit la fiecare pas; John Crichton-Stuart, al treilea marchiz Bute, considerat unul dintre cei mai bogati oameni din acele timpuri, s-a nascut in insula scotiana Bute ca unul din descendentii familiei regale Stuart.
Noi nu am putut vizita Primaria din Cardiff intrucat vizita noastra avea loc chiar intr-una dintre acele zile cand aceasta era inchisa. In mod normal, pentru turistii amatori sa afle lucruri nestiute despre istoria galeza, se organizeaza zilnic cateva tururi ghidate gratuite, dar care necesita obligatoriu o rezervare prealabila.
Si a fost o pierdere, pentru ca Primaria este un adevarat muzeu cu sculpturi uriase de marmura alba, cu scari interioare si incaperi frumos mobilate, cu spatii generoase pentru conferinte si expozitii. Aspectul baroc al cladirii gri poate il voi uita, robustetea edificiului asisderea, dar ceea ce sigur imi voi aminti din Primaria din Cardiff va fi Turnul cu ceas, care are simboluri curioase. Acesta este prevazut cu 4 cadrane aurite si clopote purtatoare de motto-uri, cate doua in limba galeza si engleza. Si nu voi uita nici dragonul adormit de pe domul Primariei, cel atat de semet, cu o inaltime de 61 de metri. Frumos, nu? Pana una-alta trebuia sa ne obisnuim si cu inscriptiile in limba galeza, din fericire, mai peste tot bilingve. Cum va suna Caerdydd in loc de Cardiff?
Dupa oprirea de cateva minute in fata Primariei unde se adunau ciclistii, ne-am reluat itinerariul si prima vizita a fost la Muzeul National Cardiff,
care pe cinci etaje
adaposteste colectii de arta valoroase,
sculpturi si tablouri superbe, dar si botanica, geologie si zoologie.
Prin grija Fundatiei Clore Duffield care a transformat fosta Galerie Glanely si a denumit-o Clore Discover Center,
s-a pus la dispozitia publicului un numar de aproximativ 7,5 milioane de obiecte (chiar si colectii de insecte, fosile, arme din epoca bronzului). Foarte deosebite mi s-au parut portelanurile
mestesugit lucrate: sunt cele din colectia "Glamorgan Pottery".
Am descoperit aici sculptura lui Auguste Rodin, “Sarutul”,
dar si tablourile impresionistilor, precum “Parizianca“ lui Pierre-Auguste Renoir, “Moon Rock” – o bucata de roca selenara adusa de Misiunea Americana Apollo Space in 1969 si atatea altele.
Mi-a ramas in amintire, mai ales, o galerie cu multe exponate, "Oriel Joseph Gallery".
Trebuie precizat ca intrarea la acest muzeu este gratuita, dar, bineinteles, orice donatie este binevenita.
Am iesit foarte incantata din “muzeul cu gherute”, cum il pastrez eu in memorie
si am plecat alene
spre strada pietonala The Hayes, care este zona comerciala cea mai frecventata a orasului. Gasiti aici magazine de tot felul,
chiar si din acelea de chilipiruri, cu produse care costa doar o lira. Aceasta strada este, in acelasi timp, si raiul cafenelelor, puburilor, teraselor si restaurantelor.
Era foarte bine unde ajunsesem cu plimbarea noastra pentru ca sosise ora mesei, drept pentru care ne-am oprit sa mancam la o terasa.
Am ales una numita “Brains” intrucat voiam sa bem berea care este fabricata de o companie regionala, fondata in 1882 de Samuel Arthur Brain.
Berea aceasta este foarte cunoscuta si apreciata in Cardiff, mai ales ca fabrica producatoare sponsorizeaza tricourile echipei de rugby galeze. Ne-am strecurat mai intai printr-un coridor stramt care ne-a purtat spre o terasa splendida si linistita.
Desi friptura cu sos de menta mi-a facut cu ochiul, in final am ales calamari si creveti, iar draftul de bere a fost perfect asezonat.
Totul a fost delicios si, astfel, puteam sa mergem mai departe sa vizitam Castelul Cardiff, situat destul de aproape de centrul orasului, chiar la capatul strazii principale. Am luat un tur ghidat general, adica pe cel care include si vizita Apartamentelor Regale (pretul unui bilet a fost 13.5 lire sterline).
Castelul Cardiff este considerat ca fiind cel mai frumos din Tara Galilor si, totodata, expresia extravagantei si fanteziei in arhitectura galeza. Mai rar descoperi in inima unei capitale un astfel de ansamblu
care sa cuprinda in acelasi timp un fort roman,
ruinele unui castel normand
si un palat gotic victorian construit cu multa imaginatie, dar si opulenta intre anii 1867-1875 de catre al treilea marchiz Bute. Povestea Castelului Cardiff coincide cu istoria ultimilor 2000 de ani din aceasta zona.
Si, in egala masura, este atractiv Zidul roman,
ascuns si descoperit abia in 1888 de muncitorii constructori care lucrau pentru al treilea marchiz Bute ca si Fortul roman realizat din faimosul ciment antic.
In curtea castelului se afla si un refugiu normand, Norman Keep, la care se ajunge urcand 50 de trepte abrupte de piatra. Privita de acolo, de sus, panorama orasului Cardiff este absolut superba.
Zidurile Castelului Cardiff ascund si o retea de tuneluri care au servit locuitorilor orasului drept adaposturi de aparare impotriva raidurilor aeriene din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Si nu e putin spus daca ne gandim ca puteau fi protejate cam 1800 persoane care intrau repede aici la zgomotul sirenelor ce anuntau prapadul si iadul de nedescris al bombardamentelor aviatiei germane.
Partea cea mai spectaculoasa a vizitei Castelului Cadiff este usor de intuit chiar de la cumpararea biletului: Apartamentele Regale,
create de arhitectul Wiliam Bruges.
Patina medievala
strabate prin picturile murale prezentate, sculpturile in lemn
sau marmura, vitraliile in forme neobisnuite si foarte luminoase,
semineele de caramida naturala sau divers colorate,
mobilierul modern pentru acele timpuri,
biblioteca,
sala de baie,
toaleta epocii.
Am descoperit galerii,
incaperi cu paviment deosebit,
dormitoare,
camera pentru copii sau sali de servire a mesei, toate parca rupte dintr-un basm romantic cu cavaleri si domnite de poveste. Mai ales Camera Copiilor, Camera Arabeasca,
Dining Room
si terasa
sunt deosebit de frumoase. La un moment dat chiar ma gandeam: nu cumva trecusem in evul mediu si nu observasem? (continuare).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu