Bursa veche este situata chiar in spatele acestei statui.
Cladirea de marmură și sticlă a Operei și Baletului din Oslo, situată în cartierul Bjørvika, a fost proiectată de către apreciata firma de arhitectură norvegiană Snøhetta și a fost deschisă publicului în aprilie 2008, necesitând cinci ani până la finalizarea construcției.
Ca activitate muzicală în 2014, sezonul de primăvară a cuprins 171 de spectacole și au avut premiera 20 de noi producții de operă și balet. Cu adevărat impresionant.
Construcția gigantică, un colos cu o arhitectură neobișnuită, care este echivalentul a patru terenuri de fotbal, are o suprafața la bază de mai mult de 38.000 de metri pătrați. Pe cele trei etaje sunt dispuse 1.100 încăperi. Nu rezervasem tur ghidat în avans deci nu am putut beneficia de cele 50 de minute de informații interesante și prețioase, așa că m-am mulțumit să privesc și să înconjor foaierul cu decor minimalist, realizat din materiale norvegiene simple piatră, beton, sticlă și lemn.
Există aici zone de relaxare, cafenele cochete, baruri și restaurante.
Sala principală este în forma de potcoavă și oferă o acustică fantastică. Spătarele celor 1350 de scaune conțin ecrane individuale cu subtitrare în opt limbi. Agățat de tavan este cel mai mare candelabru circular aflat azi in Norvegia, produs de firma norvegiană Hadeland Glassverk. Acesta are un diametru de 7 metri, o greutate de 8 tone și este constituit din 5.800 de elemente de sticlă tip cristal.
Cea mai neobișnuită surpriză oferită de Den Norske Opera & Ballett, Opera din Oslo este plimbarea pe acoperiș, devenită o adevărată atractie turistica. După un scurt tur al holului, am ieșit pe prima terasă de la nivelul solului ca să admiram portul apoi, ca toți turiștii, am experimentat cutreierarea acoperișului. Aceasta ne-a luat ceva timp, dar cel mai ciudat lucru era sentimentul trăit că făceam alpinism pe o construcție “muzicală”. Acolo sus am întâlnit si destule persoane care stăteau tolănite în zonele umbrite.
Orașul văzut de sus oferea o imagine superbă și peste tot auzeai clic-clac-ul pozelor...parca asistam la invazia unei armate de turisti japonezi.
Incursiunea în zonă a continuat cu o vizită în Gara centrală care cuprinde două clădiri: clădirea originală Oslo Est și clădirea principală nouă pentru Oslo Central. Fiecare clădire găzduiește un mare centru comercial.
Bineinteles ca am facut cunostinta și cu tigrul cel fioros.
Am plecat mai departe și am ajuns chiar la ora programată la Palatul Regal a cărui piatră de temelie a fost pusă de regele Karl Johan la 1 octombrie 1825, iar inaugurarea a fost făcută de către regele Oscar I, mai tarziu, pe 26 iulie 1849. Palatul Regal este locul activității de zi cu zi a monarhiei și totodată este locul unde Regele prezidează Consiliul de Stat, acordă audiențe și ofera mese oficiale. Șefii de stat străini care vizitează orasul Oslo sunt găzduiți în Palat. Cei mai mulți dintre membrii Curții Regale au locul lor de muncă aici.
Turul ghidat, pe lîngă cabinetele actuale de lucru, oferă posibilitatea vizitării unor încăperi deosebit de frumoase cum ar fi: Camera de Consiliu, Sala Oglinzilor, Sufrageria Familiei Regale, Sala mică de ceremonii, Sala de Bal și Capela Palatului.
Dar...nu am avut dreptul de a fotografia NIMIC. Am depus totul la bagaje, am incaltat cipiceii arhicunoscuti si, sub ochii vigilenti ai ghidului asistat de o paza consistenta ne-am alaturat grupului.
Am pătruns în Vestibul unde te întâmpină douăzeci de coloane de marmură stucco, un prim exemplu de arhitectură norvegiană clasică. Camera Bird, o încăpere destinată celor care așteaptă o audiență la Rege, este una dintre camerele cele mai cunoscute din Palatul Regal, și, cu adevărat, specială pentru decorul său. Este astfel concepută și realizată încât pare un pavilion de gradină și prin a cărui fereastră se zăresc peisaje norvegiene încadrate de stâlpii pe care se învăluiesc plante verzi. Aici sunt pictate patruzeci de păsări și șase fluturi, în tonuri albicioase de verde și maroniu. Biroul de audiențe este plasat într-un colț, foarte aproape de o ușă enormă de lemn lăcuit.
Camera Bird este adeseori preferată și utilizată de către membrii familiei regale pentru a se fotografia in diversele ocazii festive.
În Camera de Consiliu, Regele prezidează reuniunea de stat în fiecare zi de vineri la 11h00, timp de o oră. Miniștrii sunt plasați în jurul mesei din mahon cubanez conform rangului deținut, primul scaun din partea dreapta a regelui fiind al Prim-ministrului. Scaunul Prințului moștenitor a fost așezat în 1997 și este ocupat numai în cazul în care și regele și prințul moștenitor sunt prezenți la Consiliul de Stat. Când prințul moștenitor prezidează în numele Regelui, el ocupă scaunul acestuia. De altfel întrebarea, evident capcană a ghidului, a fost: "Cine sta pe scaunul mai mic din stânga Regelui?" cu răspunsul aproape invariabil al turistilor "Regina!". Dar nu, nu e ca în filme; Constituția norvegiană stipulează clar cum se rezolva treburile statului, iar Prințul Mostenitor este cea de-a doua persoana Regala care are atribuții de a conlucra cu guvernul.
Sufrageria Familiei Regale, în stil Pompei, adică decorațiuni aplicate direct pe pereții tencuiți, este utilizată pentru mese mai puțin oficiale și poate găzdui aproximativ 30 de persoane. Guvernul este invitat la prânzul de Crăciun aici în fiecare an. Această cameră este utilizată pentru cina de rămas bun atunci când un guvern demisionează.
Sala de Bal are o suprafață de 360 metri pătrați. Hans Fredrik von Linstow, arhitectul palatului, s-a inspirat după Sala de Bal de la Palatul Christianborg din Copenhaga și după o sală de concerte din Berlin. La inceputuri, Sala de bal a fost luminată de patru candelabre mari, fiecare cu cate 48 de lumânări.
Capela Palatului ocupa un loc important pentru evenimentele din viața familiei regale. Cele mai recente ocazii au fost botezul prințului Sverre Magnus în martie 2006 și a printesei Emma Tallulah Behn în 2009.
Am gasit aici, de asemenea, o serie de colecții de picturi, sculpturi și obiecte, unele primite cu ocazia unor încoronări, de exemplu darurile Scoției la încoronarea Reginei Maud în 1906, servicii de ceai din argint sau candelabrele, precum și o jardinieră de argint foarte mare oferită pentru aranjamente florale precum și un colier de pietre pretioase din acvamarin. Candelabrele sunt decorate cu scene pastorale alegorice și au fost gravate cu Stema Regală încă înainte de a fi oferite în dar reginei. Astăzi, jardiniera este folosită ca răcitor pentru șampanie și vin la recepțiile și banchetele de gală din Palatul Regal.
În 1982 artistul Andy Warhol a pictat mai multe portrete ale Majestății Sale, Regina Sonja, ocazionate de vizita acesteia în atelierul său din New York.
Dupâ încheierea vizitei, am ocolit grădina din spatele palatului și am ales următorul obiectiv: Cetatea Akershus.
Din centru am ajuns destul de ușor la Cetatea Akershus din Oslo, cotată ca un simbol național și locația principală a Guvernului norvegian unde se desfășoară evenimente importante norvegiene, pînă la recepții de stat. Pentru orașul Oslo, Akershus este o parte integrantă a identității sale. De altfel, centrul orașului actual a fost stabilit sub fortificațiile cetății Akershus. Zona exercită o atracție specială pentru turiști atât pentru că este considerată foarte potrivită pentru agrement, dar și pentru sentimentul că, odată ajuns acolo, parcurgi istoria din secolul al XIV-lea până in prezent. S-a construit și un nou sediu pentru Ministerul Apărării ceea ce întărește ideea că Akershus va reprezenta un bastion militar strategic important și în viitor. În plus, merita precizat si că Akershus Castle Church este principala biserică a armatei norvegiene.
Castelul este deschis pentru public în timpul sezonului de vară, există chiar și un tur ghidat, dar...noi am ajuns în ultimele 10 minute și ni s-a sugerat politicos să revenim a doua zi.
În aceste două zile și jumătate am trecut, de câteva ori chiar, pe lângă Centrul Nobel pentru Pace, o combinație interesantă de expoziții permanente, din câte citisem. Centrul urmărește să promoveze interesul cetațenilor pentru problemele legate de război, pace și conflict atât în Norvegia cat și în străinătate. Dar cele două zile și jumătate nu ne-au permis să îl vizităm așa că am decis: „Data viitoare!” și am plecat să vedem Debarcaderul Aker Brygge.
Fostul șantier naval, Akers Mekaniske Verksted, azi numit simplu Aker Brygge,
a devenit o zonă populară și este folosită ca loc de întâlnire principal în Oslo, plin cu oameni atât ziua cât și noaptea atragand prin arhitectura îndrăzneață, prin combinația sa de clădiri vechi, cu apartamente moderne, un mall, clădiri de birouri, restaurante, baruri și un teatru.
Este Champs Elysee-ul norvegian, mult mai mic dar bine structurat și organizat.
Turiștii, oamenii de afaceri, localnicii frecventează restaurante elegante cu meniuri pescărești rafinate cum este Lofoten Fish Restaurant sau, diferit, Beach Club care îți oferă, seara, o cină tipic americană. Alte localuri te îmbie să testezi arta culinară norvegiană sau scandinavă pe terase cu vedere spre apă unde se pot găsi specialități după posibilitățile financiare ale fiecăruia.
Am aflat, dintr-un pliant la îndemână, ca restaurantele de pe Aker Brygge ofera 5000 locuri, dintre care jumătate se afla în aer liber.
Am hoinărit ceva vreme de-a lungul cheiului, atât de plin de viață și animat, iar ceasul de la intrarea în zona Aker Brygge mi-a reamintit de ceasul studenției mele din colțul Universității din București și de emoția unei întâlniri din tinerețe.
Aproape că uitasem că sejurul din Oslo se apropia de sfarșit și, în goana mare, ne-am întors în spatele Primariei, unde am găsit câteva suveniruri drăguțe: cei mai simpatici magneți întâlniți vreodata, niște trolii cu nasul lung și cu păr adevarat după care am plecat spre hotel, tot pe jos, bineinteles.
Shopping în Oslo? Foarte divers si traditional în acelasi timp, cu buticuri excelente, antichităti, artizanat local pentru ca există un aflux din ce in ce mai mare de creatori si artisti. Aceste mici colțuri sunt la fel de frecventate ca și cele mai mari si cunoscute magazine Oslo City, Glasmagasinet, Paleet, Eger. Și să nu uităm de strada Akersgata, cu magazine luxoase si exorbitante unde se află si House of Oslo, cel mai mare magazin din Norvegia pentru design si casă...
Și a venit și ultima dimineață. După micul dejun copios, înainte de a pleca spre Skien, ne-am propus să vizităm Ibsen Museet, reședința lui Ibsen, situată pe Henrik Ibsen gate, nr. 26, acolo unde acesta și-a trăit ultimii unsprezece ani (1895-1906) și în care și-a scris și ultimele doua piese de teatru. Aici, în ultima zi a existenței sale ar fi rostit celebrele cuvinte “on the contrary” adică, „ba dimpotrivă“ în momentul în care asistenta medicală ar fi încercat să-i spună că arată ceva mai bine în acea zi, cuvinte care au fost interpretate tot ca o expresie tipică a personalității sale protestatoare sau sceptice în fața adevărurilor deja stabilite, purtătoarea unor opinii și atitudini în urma cărora a fost considerat controversat și periculos.
Muzeul Ibsen este destul de aproape de Palatul Regal sau la 5 minute de Teatrul Național. Vizita se realizeaza doar cu ghid, în grupuri de maximum 15 persoane, posibilă și în limba engleză, luni-vineri intre 11h00-17h00 și durează cam 30 minute, varianta family pentru noi costand 190 NOK.
Când spun Ibsen, prima imagine care îmi vine în minte este cea a chipului împietrit al lui Jane Fonda purtând o voaletă neagră pe cap în filmul "Nora” (1973), ecranizarea dramei „O casa cu păpuși” scrisă în 1879. Deși recunoscut drept fondatorul dramei moderne, și alături de William Shakespeare, o forță literară explozivă, nu-mi amintesc să fi văzut prea multe piese pe la noi, în afară de „Peer Gynt”și „Femeia mării”.
În muzeu este organizata o expoziție cu titlul "Henrik Ibsen – on the contrary" , expoziție care surprinde destul de subtil si in maniera globala ființa umană Ibsen, scriitorul Henrik Ibsen, omul de teatru Ibsen, cu problemele sale sociale dar și in conexiune directă cu istoria culturală și cu ideile în perioada în care a trăit. Este impresionant să admiri bunuri unice și extrem de personale cum sunt o pălărie de mătase și o haină a sa, diverse medalii de onoare, articole de toaletă, valiza și diverse accesorii.
Așa surprindem admirația celor care l-au iubit și apreciat pentru activitatea sa, care au protestat, în numar de 45 ooo pentru că nu i-a fost acordat Premiul Nobel pentru literatură și care au facut o colectă, oferindu-i, in semn de prețuire, această suma ca echivalent al premiului. Aceștia au fost întâmpinați atunci de către Ibsen insusi, care le-a mulțumit ieșind în balconul apartamentului său, din Arbin Gate 1.
Apartamentul, restaurat și reamenajat cu grijă, cu interior autentic și mobilier Ibsen, cuprinde mai multe încăperi: camera sa de studiu, biblioteca, dormitorul său atât de simplu, dormitorul soției sale, Susanah, bucătăria și sufrageria precum și mobilier Ibsen și obiecte personale care oferă o imagine asupra ultimilor săi ani de viață.Și, curioasă din fire, am aruncat un ochi și-n toaleta muzeului și “doi ochi” spre efectele personale și apoi am urmarit câteva secvențe dintr-un film autobiografic despre viața lui Ibsen pe unul din monitoarele din sala alăturată.
Fiul lui Ibsen a primit o educație deosebită și, mai târziu, chiar a ocupat, o vreme, funcția de prim-ministru al Norvegiei, sprijinind-o în demersul obținerii independenței și desprinderii de Suedia.
După vizitarea muzeului am părăsit orașul foarte repede, am trecut pe lângă cartierul Operei, o felie dintr-un oraș al viitorului, cu construcții neobișnuit de mari si robuste pentru Oslo, am lăsat marele tunel în stânga (care ne-a creat probleme la sosire in Oslo), am trecut pe un pod metalic alb, dantelat, păstrând amintirea minunatelor nopți albe și a clipelor foarte intens trăite, urmând să facem un scurt popas pe marginea fiordului Oslo, unul cele mai frumoase din Norvegia cu o lungime de 100 kilometri. Ne-am oprit destul de aproape de oraș și am privit încă o dată, de undeva de sus, spre cea mai vârstnică capitala nordică, 1000 de ani vechime, înconjurată de insule și dealuri împădurite. Experiența Oslo a fost magnifică. Aceasta se trăiește, nu poate fi redată în cuvinte, este ceva aparte și recunosc, pe gustul meu. Norvegia este o țară foarte frumoasă și una dintre țările vizitate in calatoriile mele cu masina care mi-au plăcut în mod deosebit. Toată Scandinavia m-a cucerit, dar Norvegia ocupă locul întâi in inima mea. M-am mulțumit de astă dată doar cu “un esantion” și mi-am propus să revin cât de curând în Norvegia. Data viitoare vreau să petrec mai mult timp la Oslo pentru că încă nu “simt” orașul, încă nu mi-a devenit familiar și, în plus, imi doresc să ajung să văd și coasta de vest pentru Bergen și Ålesund, pentru Stavanger și Trodheim și, mai ales, să parcurg “pe patru roți” Drumul Atlanticului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu