Trei benzi, o circulație greoaie, mai ales în apropierea orașelor, dar nici pe departe nu am trăit vacarmul autostrăzilor europene, cu lumini aprinse, sirene sau „rachete” gata de decolare. Era o plăcere să privești în față cordonul gri de asfalt, la stânga apa, aceeași apă în continuă mișcare, iar în dreapta vegetația pitică și, la distanțe mari, câte un pâlc de case cochete de lemn roșu.
La Norrköping am trăit emoția primei întâlnirii cu Marea Baltică...Oare cum să-i spun? Toate celelalte mări pe care le-am vazut poartă un nume al meu...Să-i spun „marea cu reflexe de asfalt”? Mă mai gândesc și, la sfârșitul periplului turistic din Scandinavia, sigur va purta un nume...
Stockholm-ul a apărut brusc în fața ochilor, când nu mă așteptam, iar primele clădiri au fost niște blocuri înalte și verzi care amintesc ca dimensiuni și design de cele cunoscute de noi toți, cele din Cartierul Militari.
Hotelul, în care am dormit trei nopți, de fapt un aparthotel, „2 Home Hotel” care este situat în cartierul Solna din Stockholm, o locație, foarte convenabilă ca preț, situată cam la zece minute de stația de metrou și aproape de aeroporturile Bromma și Arlanda, cu camere spațioase și luminoase și cu bucătăria complet și modern mobilată, cu frigider și microunde. Hotelul avea chiar și propria sală de sport, dotată cu multe aparate, iar pentru cei care doresc să se relaxeze, găsesc la ultimul etaj o saună ademenitoare. Pentru cei care nu au mai avut loc în bagaje pentru un laptop, există două PC-uri la parter, pe coridorul strâmt, chiar în fața lifturilor.
Am luat micul dejun în tihnă, un bufet suedez consistent și gustos, destul de generos în comparație cu unul italian, de exemplu, din care nu au lipsit fructele și două tipuri de plăcințele dulci, una cu cremă de vanilie și alta cu scorțișoară. Am apreciat plăcinta cu scorțișoară, „melcul meu suedez” cum l-am denumit, altfel pregatită decât cea daneză și abia așteptam diminețile ca să o gust din nou.
Am remarcat că și ceilalalți turiști erau matinali. Normal, pe de o parte Stockholm este un oraș scump și trebuie profitat de fiecare moment de sejur, iar, pe de alta parte, vizitele la muzee sunt permise, de regulă, pâna la orele 16h00, cu foarte puține excepții până la ora 17h00 când, se presupune că încep să se relaxeze până și pentru cei mai înveterați turiști.
După micul dejun, am făcut o incursiune rapidă la Stockholm Visiter Center ca să cumpăram City Card Stockholm care permite accesul gratuit la 80 muzee și asigură transportul gratuit pe apă și pe uscat. Și iar am pierdut ceva timp până am găsit un loc parcare, însă ne-a ajutat o suedeză, o femeie extrem de amabilă și foarte elegantă. Am ales un card valabil 48 ore , dar există și varianta de 72 ore, chiar și pentru mai mult timp. Centrul de informare turistică, Stockholm Visiter Center, situat în cladirea Kulturhuset din Sergels Torg, este generos dotat cu pliante dintre care mi-am ales destul de multe, poate le voi avea ca punct de reper pentru data viitoare.
Precizez ca acest card poate fi cumpărat și din Romania online, dar trebuie cu multă vreme înainte de plecare pentru ca acesta sa aibe timpul necesar de a ajunge la destinatar, pentru noi era destul de târziu sau chiar poate fi trimis la hotelul ales pentru cazare în Stockholm, discutând în prealabil cu recepția.
În Piața Sergels Torg se află un minunat obelisc de sticlă și oțel, Kristallvertikalaccent, inaugurat în 1974 și alcătuit din 80.000 prisme de sticlă, înalt de 37,5 metri și cântărind 130 de tone.
Obeliscul este încadrat de o fântână pentru care arhitectul sau, Helldén, a cerut sfatul unui prieten, matematicianul și artistul Piet Hein, care i-a oferit soluția, propunându-i în doar câteva minute o curbă denumită apoi superelipsă.
Seară această piață faimoasă este invadată de o lume destul de pestriță: emigranți sau persoane fără adăpost.
Am cumpărat cardurile care au costat 675 SEK/persoană pentru doua zile, cam 65-69 euro și am revenit rapid în Solna la hotel, am lăsat mașina acolo, după care am dat fuga la metrou: orașul va fi „cucerit” pe jos.
Am plecat spre stația de metrou mergînd pe Råsundavägen, o stradă principală în cartierul Solna din Stockholm, foarte veche, construită în 1900 și am remarcat, chiar la vreo 500 metri distanță de hotelul nostru existența unui market Coop deschis zilnic între orele 8h00-22h00, inclusiv duminica. Cam târzie oră de închidere pentru o zi liberă, dar poate că este o normalitate la suedezi.
Nu conteneam în a admira clădirile solide de cărămidă roșie, de înălțime medie, frumos așezate și încadrând parcările cu locuri limitate. Peste tot am întâlnit aceeași arhitectură tipică, dar atât de deosebită, care transmite impresia de trăinicie și de organizare, nu de construcții făcute oricum și oriunde așa cum se construiesc la noi.
Metroul din Stockholm, denumit în limba suedeză Stockholms tunnelbana, poate fi considerat un muzeu de artă contemporană pentru cele 100 de staţii, adevărate săli de expoziţie de dimensiuni monumentale cu picturi moderne, sculpturi sau mozaicuri care frapează prin culoare și idee, superb concepute și realizate de 150 de diverși designeri suedezi, care s-au implicat în realizarea lor între anii 1950-2000. Nu le-am admirat prea mult prima dată, presați fiind de timp, în încercarea supremă de a vedea măcar câte trei obiective turistice pe zi. Dar, în următoarele două zile, am studiat, în detaliu, fiecare stație în care ne-am oprit.
Când am ieșit la suprafață am traversat strada, încercând să ne descurcăm cumva în intersecție, am privit spre trenulețul albastru care tocmai trecea pe pod, apoi am ales să vizităm, prima dată, Primăria –City Hall.
De îndată ce am abordat orașul, mi s-a părut a fi unul dintre cele mai frumoase capitale pe care le-am vizitat, deopotrivă un loc al culturii și al naturii, animat și plin de culoare, cu clădiri interesante și îngrijite, înconjurate de apă și multe spații verzi, un loc unde istoria își dă mâna generos cu prezentul, cu oameni politicoși și rafinați, amabili și zâmbitori. Priveliștea este încântătoare în orice moment al zilei, indiferent din ce unghi și de la ce înălțime privești această metropolă de peste 750 ani, întinsă pe nu mai puțin de paisprezece insule. Închipuiți-vă, așadar, cât de frumos a fost orașul scăldat de soarele generos al lunii iulie!
Nici nu știam unde să privesc mai întâi: spre clădiri, spre apă, spre benzile suspendate pe care treceau la interval mici trenulețele de metrou, mașini, biciclete sau la zonele verzi. Totul îti transmite o stare de tihnă, de bine, de siguranță, de liniște, de calm.
Am traversat o intersecție și, după un mic ocol pe o stradă, am ajuns la City Hall-Primăria din Stockholm (Hantverkargatan, 1). Am rămas impresionați chiar din momentul în care am vrut sa cumpăram biletele pentru turul ghidat, deoarece am fost întrebați în ce limbă dorim informațiile. Am zâmbit ușor și rapid am zis „Nu cred să aveți în limba română”. Și ...surpriză: de îndată ni s-a oferit o pagină, format A4, cu câteva informații sumare în limba română. Fantastic! Doar la Castelul Amboise din Franța am mai găsit explicații pentru un obiectiv turistic în limba noastră.
Cum mai era ceva timp până la începerea turului ghidat, am ieșit în curtea interioară privind când spre impozanta fațadă a Primăriei, când spre imaginea zveltului și elegantului Stockholm ce se oglindea în apele albastre ale Lacului Mälaren.
City Hall- Primăria este faimoasă mai ales și prin faptul că, aici, an de an, se organizează faimosul banchet de decernare a Premiilor Nobel. Atunci spațiul acesta generos se divide atât de mult încât fiecărui participant îi revine doar o suprafață de cel mult un metru pătrat.
Clădirea celor opt milioane de cărămizi- opera și munca asiduă de unsprezece ani a lui Ragnar Ostberg- îți taie răsuflarea prin inedit și realizare.
Primul popas l-am făcut în celebrul Salon Albastru integral construit din cărămidă roșie. Arhitectul, foarte impresionat de frumusețea ansamblului roșu, a preferat să-l lase așa, să nu îl schimbe prin aplicarea unei tencuieli albastre, păstrându-i, totodată, și denumirea. Rotind capul, privirea ocolește rapid cadrul și sesizează o orgă imensă care are 10 000 tuburi și 134 registre, fiind una dintre cele mai mari din Scandinavia.
În Galeria prințului au loc recepțiile organizate de primărie și, mai departe, apare Sala celor trei coroane, numită așa pentru cele trei candelabre fixate în tavanul dintre grinzi.
În curte ne așteptau rânduite patru tunuri și, puțin mai la dreapta, postul de pază al soldatului de gardă. Ceremonialul de schimbare a gărzilor avusese loc ceva mai devreme.
Am continuat traseul, conform indicatorului, spre Muzeul Premiilor Nobel. Strada cotea ușor și, imediat, până să intrăm în muzeu, am remarcat o serie de artiști stradali care încercau să atragă atenția turiștilor prin dans sau cântece.
Muzeul Premiului Nobel (Stortorget, 2) ocupă o clădire deosebit de frumoasă în vechiul cartier Gamla stan și a constituit o minunată experiență datorită căreia am aflat mai multe amanunte despre Premiul Nobel și despre fondatorul sau, Alfred Nobel.
Aici am avut ocazia să parcurg drumul ideii de succes până la acordarea marelui premiu pentru că prin încăperi m-au însoțit filme, fișe, culori, lumini, mulaje…
Totul este prezentat ca ușor și posibil, orice experiență, încercare… totul pare să conducă spre finalitatea unui premiu datorită perseverenței, dorinței de a reuși, dublată întotdeauna de muncă titanică și neobosită, dar și de dorința încrâncenată de a reuși.
Ieșind din acest muzeu, am hoinărit pe străzile principale Västerlånggatan și Österlånggatan, unde se găsesc unele dintre cele mai bune restaurante din oraș și baruri cu muzică live , baruri gay, cafenele,
Am ales Royal Tour, ultima cursă a zilei cu plecare din Strömkaje.
Vedeam eleganță, admiram o arhitectură care impresionează prin robustețe și culoare, tipică pentru țările nordice, nu pot s-o definesc ca „greoaie”, ci masivă. Plimbarea pe apă îți permite trecerea în revistă a multor obiective turistice, reținerea locului și poziției lor grație comentariilor facute de audioghid în 11 limbi (pentru acest tur).
și Filarmonica.
Dar despre toate celelalte, petrecute in ziua a doua, in urmatoarea istorisire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu