Stockholm, echilibru si eleganta acasa la ABBA si Alfred Nobel (II)

Echilibru și eleganță acasă la ABBA si Alfred Nobel  ( II )

"Soarele se inalta peste Liljenholm si isi indrepta spre rasarit toate manunchiurile de raze, care strapungeau coloanele de fum din Bergsund, treceau peste fiorul Riddar. se catarau pana la crucea bisericii Riddarholm, se pravaleau pe acoperisul abrupt al bisericii germane, se jucau cu steguletele navelor de la Skeppsbron".

"Salonul rosu"- August Strindberg

Ziua a doua am petrecut-o mai mult în Insula Djurgården când am plecat spre Muzeul Vasa (Galarvarvsvagen 14, Djurgården)  Până la muzeu am luat  metroul din Solna până în stația T-Centralen - una dintre cele mai deosebite stații de metrou, pictată direct pe piatră cu niște frunze albastre si, din apropiere, am continuat cu tramvaiul nr.7 .

Insula Djurgården reprezintă o zonă foarte populară și îndragită de localnici, un adevărat paradis al distracției pentru copiii lor care beneficiază de foarte multe jocuri și care au astfel ocazia, pe lângă plimbări reconfortante, să facă jogging, ciclism și paddling. Insula este un cartier în sine, dar există câteva muzee și atracții turistice, deloc de neglijat, cum sunt Muzeul Botanicii sau Muzeul Abba.
Muzeul Vasa mi s-a părut cel mai interesant muzeu pe care l-am văzut vreodată datorită modalității inedite de vizitare: ești în muzeu și, în același timp, vizitezi un vas viking care a stat sub apă 300 ani, îl studiezi urcând doua etaje, îl inconjori, îl privești în lumină și din semi-obscuritate. Cu totul diferit de ipostaza incursiunii pe un vas, dar tipic pentru țările nordice pentru că, asemănător, mai există un astfel de muzeu și la Oslo.

Dupa încheierea vizitei, pe retină rămâne încă mult timp, o nuanță maronie de lemn sculptat și vopsit, atinsă de un iluminat discret și bine poziționat. Ghidul ne-a explicat că vasul s-a scufundat pentru că regele ar fi ținut să fie amplasate două rânduri de tunuri pe corabie, dar, cel mai probabil, se crede că patania s-a datorat unui cumul de greșeli de construcție. Oricum ar fi, epopeea călătoriei acestui vas pe apă a durat cam cincizeci de minute...
De la Muzeul Vasa, am plecat spre Nordiska Museet - Muzeul de istorie culturală (Djurgårdsvagen, 6-16) unde am ajuns în cincisprezece minute.

Chiar cum am intrat în marele hol de la intrare am fost întâmpinați de statuia gigantică a regelui Vasa, fondatorul statului suedez.

Aici am făcut cunoștință cu o serie de tradiții suedeze, am admirat câteva expoziții de modă și de costume tradiționale suedeze,

interioare de case specific decorate- în mărime naturală -,

mobilier tipic suedez, vechi și actual,

colecții de textile, de artă populară sau contemporană aranjate și organizate în spații extrem de generoase.

Urmatorul muzeu...Uuuuuuuuuuuu! Bucurie mare! Muzeul ABBA!

Muzeul ABBA a fost un regal, un răsfăț, cred împlinirea unei dorințe nebune de a fugi în trecut, de a intra în atmosfera unui concert al celebrei trupe care a vândut peste 379 milioane de discuri și care a fost idolul atâtor generatii. Biletul a costat 225 SEK / persoană și nu este inclus în lista celor 80 de muzee care permite accesul gratuit prin prezentarea cardului Stockholm.
O intrare întunecoasă, în care străluceau feeric mii de beculețe, ne-a pregătit pentru atmosfera antrenantă și pentru lumea de vis a concertelor.

Locația este mai mult decât un muzeu clasic: pe scenă sau în cabine speciale puteai fredona,

cânta cu ABBA, chiar puteai deveni al 5-lea membru al formației, cu condiția completării chiar de la intrare a unui formular, puteai atinge mașinile cu care se deplasa formația la concerte

sau puteai citi o mulțime de informații despre ei, puteai admira colecția discurilor de aur,

obiecte originale care le-au aparținut, 

chiar piese de mobilier, puteai vedea imagini filmate în timpul machiajul lor înainte de concerte.
Am tresărit când am recunoscut costumația formației de la Eurovision 1974. Simțeam o emoție intensă care mă făcea să radiez de bucurie. Nu puteam crede că, doar la doi pași de mine, pe fondul piesei „Waterloo”, priveam acele haine și mi-i imaginam pe toți cei patru, pe cei de atunci, frumoși și tineri, nebuni în spectaculoasele și excentricele lor costume de scenă. Și care, firește, că sunt toate expuse aici! Și fusta portocalie cu cizmele la fel de portocalii ale lui Annifried și pantalonii violeți ai Agnethei. Pe vremea celebrității îi admiram și îi iubeam la fel de mult, numai că ii vedeam doar in imagini „alb-negru”.

De curând membrii trupei au declarat, că, intenționat, au purtat aceste ținute neobișnuite pentru epoca anilor ’80 pentru  a profita de existența unei legi suedeze care îi scutea de multe taxe dacă demonstrau că aceste vestimentații nu sunt purtate zilnic. În sfârșit! Cu sau fără această lege, ABBA ne-a intrat în suflet, ABBA face parte din viața noastră, iar în Suedia, la radio, cel puțin cât am ascultat străbătînd țara din sud spre nord, cam din cinci-șase melodii una este interpretată de ...ABBA. Și mai nou, de Sanna Nielsen, marea nedreptățită de la Eurovision 2014.
Muzeul este amenajat asemeni unei săli imense de concert și, din fiecare colț al încăperii, melodiile “țâșneau” incendiar, cu același efect asupra mea ca pe vremuri.

În timp ce parcurgeam sălile muzeului auzeam mereu o altă melodie, într-un colț amenajat special se proiectau fragmente din filmele lor „ABBA” sau „Mamma mia”... o atmosferă în care toți râdeam și fredonam, nu ne simțeam caraghioși...iar ei, erau acolo...îi simțeam prezenți, cu adevărat, pe cei care ne-au delectat, desfătat sau întristat prin conținutul bucăților lor muzicale. Secretul lor? Cred ca perfecțiunea aranjamentelor muzicale, farmecul personal armonizat cu cel de echipă, linia melodică cu totul specială care atrage în continuare milioane de fani, tineri și bătrâni.

Am citit istoria vieții fiecăruia și, dacă pentru ceilalți trei membri ai formații era precizată o anumită vârstă la care au început să cânte, Annifried declara că ea“a cântat întotdeauna”. Nu am surprins sensul exact din limba engleză de „întotdeauna” sau  „dintotdeauna”, am cochetat cu ambele admițând că sunt situate pe aceeași treaptă pe „scara” orgoliului.

Colecția discurilor de aur, de platina ...totul e fabulos.Dacă avem în vedere doar cele 1.000.000 de discuri de platină vândute în America realizam că ABBA reprezintă un fenomen greu de egalat.

Vizita a durat aproximativ 90 minute.

Pe Insula Djurgarden am mai vizitat și Rosendal Palace (Rosendalsvagen, Djurgarden), la care am ajuns cu foarte mare greutate, străbătând un parc imens și, depășind aproape în fugă Muzeul Orangerie, strigând prezent chiar cu șapte minute înaintea ultimei vizite. Palatul a aparținut fostului mareșal al lui Napoleon, Bernadotte, încoronat ca rege sub numele de Karl Johan XIV.
Palatul, construit în 1820 în stil Empire, este decorat în tonuri optimiste de galben și roz, destul de interesante și îndraznețe pentru o reședință nordică. De fapt, chiar nu a fost o reședință adevărată, ci mai degrabă una folosită ca locație de refugiu pentru evitarea formalităților de la Palatul Regal.
Ghidul muzeului a fost un adevărat maestru, iar toată vizita s-a derulat ca o piesă de teatru cu un singur personaj, chiar m-am gândit dacă nu cumva luase lecții de actorie: explicații, prezentări, discuții cu vizitatorii, un dialog în care a respectat toate regulile de comunicare.

Pentru a vizita Parlamentul suedez am plecat din insula verde și animată, tot cu tramvaiul nr.7,

 

in sens invers, spre T-centralen.
Din nou ghinion: nu era zi de vizită. Clădirea Parlamentului suedez, asemenea unui amfiteatru roman, este o construcție rotundă, robustă fiind situată pe Strada Drottningatan,

o stradă în totalitate pietonală, care, inițial, se numea Stora Konungsgatan și care a primit denumirea de Strada Reginei în onoarea Reginei Cristina.

Pe această stradă în 11 Decembrie 2010 a avut loc primul suicid cu bombe al unui cetațean irakian născut în Suedia.
Pașii ne-au purtat mai departe pe această stradă lungă și plină de magazine și cafenele,

cu clădiri mari, frumos colorate și cu o arhitectură deosebită pînă la Muzeul Strindberg - Strindbergsmuseet. Aici, la Nr.85, se află Turnul Albastru, locul unde și-a petrecut ultimii ani ai vieții cel mai mare scriitor suedez, August Strindberg. În reședința celui veșnic bântuit de depresii și obsedat de tema luptei devoratoare dintre cele două sexe se pătrunde cu ajutorul unui lift de epocă. 

Micul apartament format din dormitor, sufragerie și atelier este situat la etajul al IV-lea, iar biblioteca scriitorului poate fi văzută la etajul al VI-lea. Prin grija fiicei sale, camera de lucru a rămas intactă, cu obiectele originale care i-au aparținut asezate la locul lor.

Cum mai aveam ceva timp până la ora de închidere a muzeelor, am hotărât că merita vizitat și Muzeul Spiritului, mai ales că citisem că acesta a fost propus pentru prestigiosul premiu de Muzeu European al Anului în 2014.
Muzeul Spiritului - prin conceptul inovator abordat prima dată de către suedezi, invită vizitatorii la o călătorie de neuitat printr-o lume care pornește de la plăcere până la durere, de la o plimbare în parc sau de la odihna pe o bancă ascultând susurul apei până la o plimbare cu mașina, prezentă fizic în acest muzeu, de la servirea unui cocktail la imaginea unui peisaj sublim în care picioarele goale se afundă în nisipul ud. Totul este o experiență a gustului, mirosului, văzului, ușor insinuantă la un moment dat in ceea ce privește spiritul frust buholic suedez care îî ofensează chiar și pe unii dintre ei. Și, ceva mai în adâncul muzeului, se poate explora și Colecția Absolut Art cu lucrări aparținând artiștilor din perioada 1956-2013, mai mult sau mai puțin cunoscuți, printre care Andy Warhol sau Damien Hirst.

Nu trebuie uitată nici colecția de “viniluri” pe care le poți asculta în liniște - eu l-am ascultat câteva momente pe Eric Clapton, discul fiind chiar atunci în derulare.
Ca informație, fără cardul Stockholm, aici intrarea ar fi fost 200 SEK (pentru un adult).
A fost ultimul muzeu vizitat și pot să afirm cu tărie că Stockholmul este un oraș si o capitală admirabilă, care insuflă noutate și eleganță, prosperitate și sete de viață în același timp cu senzația de calm și liniște, un oraș care induce siguranță și confort, lipsit de orice agresivitate comercială, de panouri și reclame agasante, fără abundența magazinelor cunoscute, un oraș al echilibrului, unde nimeni nu stresează sau enervează, unde nimeni nu are de oferit promoții și nimeni nu te amenintă cu stocuri limitate, un oraș pe care nu știu cum să îl încadrez ca fiind unul vechi sau unul modern. Un oraș unde m-am simțit fantastic de în largul meu pe orice stradă am pășit...Da, a fost MINUNAT și îmi doresc să revin cât mai curând, mai am încă atât de mult lucruri de văzut și aflat in "orasul echilibrului si elegantei"...