Gibraltar...privind spre Atlantic din "Balconul Europei"

Gibraltar...privind spre Atlantic din "Balconul Europei"

"Un munte cu concavități minunate care are aproape toată partea de vest
deschisă cu o peșteră mare"

Pomponius Mela, geograf antic

Prima dată când am rostit “Gibraltar” a fost cu puțin timp înainte de a merge la școală, pe vremea  cand jucam carti impreuna cu copiii din fata blocului in care locuiam. Jocul acela se numea “Animale din continente”și mi se părea, atunci, destul de interesant. Gibraltar…stânca…magot.

Da, parcă zăresc și acum cartea aceea de joc, cu poza unei maimuțici simpatice. În fapt erau cinci maimutele, dar dintre toate magotul meu era cel mai drăguț. Atunci am aflat ca exista o stanca numita Gibraltar și că acolo  “locuia” maimuțica mea preferata…

De atunci nu m-am mai gândit niciodată in mod deosebit la Gibraltar si nici la maimutica mea, doar poate pe la vreo oră de geografie să le fi rostit accidental numele. Dar, intr-o buna zi, am plecat din Bucuresti impreuna cu familia intr-o “călătorie pe patru roți” în concediu, în Spania, cu o țintă finala precisa: Andaluzia. După Madrid și alte locații insirate pe traseul minutios stabilit de acasa,  ne-am îndreptat spre Algeciras; Algeciras fiind, de altfel, “casa noastra” pentru zece zile iar de aici am vizitat întreaga Andaluzie.

Să revin la Gibraltar care îmi fusese recomandat, ca vizită obligatorie pentru această zonă, de fosta mea șefă de grupă din facultate, cu care schimbasem multe impresii de calatorie prin Europa și care ajunsese acolo cu câțiva ani inaintea mea.

O, Gibraltar, Gibraltar…

Si astfel, intr-una din zile, am plecat din Algeciras spre Gibraltar. Am ales sa ajungem la această destinație turistică pe “altfel de patru roti”, adică am preferat “roțile” transportului local. Cu doar 2,45 euro ne-am deplasat frumos și rapid cu bus-ul până în Gibraltar, aflat doar la 20 de  kilometri distanță de cel mai mare port spaniol, unde ne cazasem. Cu masina ar fi fost un pic mai complicat, ar fi trebuit să o lăsăm intr-o parcare în Linea de la Conception. Singurul avantaj pentru a merge cu masina personala (sau inchiriata) este benzina foarte ieftina, in 2013 fiind 1,35/GBL/litru  (lire gibraltareze).

Nu știam prea multe despre celebra stanca, în afară faptului că aparține Marii Britanii, că Franco a închis granița la un moment dat, in 1967, că este o zonă liberă cu comerț profitabil ( nu se aplica TVA la mărfuri ) sau că pare o “replica andaluză” a Regatului Unit și …atenție, nici că voi face cunoștință cu magotul din copilarie si că voi ajunge sus de tot până în “Bârlogul macacilor” (“Apes’ Den”).

Cand am ajuns în Gibraltar an trecut trecut printr-un punct de control pasapoarte, apoi pe langa Cafetaria Mc Lean si am intrat pe Winston Churchill Avenue.  

Până să ne dezmeticim și să traversăm strada, soțul meu m-a tras puțin înapoi: tocmai decola un avion. Și nu cred că era bine să …îi tai calea, nu? Surprinzător, cred că acest lucru e unic în lume, adică să te plimbi pe stradă, să râzi, să glumești și …tam-nesam să-ți taie calea …un avion care-și ia zborul! Te sperii, te feresti, el trece putin deasupra ta si ai o senzatie de insecuritate...Dar si mai ciudate sunt masinile care asteapta la bariera...Stiti de ce? Deoarece pista avioanelor se intersecteaza cu cea mai importanta artera de circulatie, Winston Churchil Avenue, iar atunci, inaintea decolarii sau aterizarii unui avion, traficul rutier se inchide. Este un spectactacol de nota 10.

Am continuat pe Smith Dorrien Avenue. Cautam un punct de informare turistica. Initial am patruns printr-un tunel, iar la capatul celalalt 

ne ura "Bine ati venit" chiar Miss World, e adevarat  de pe un poster. Miss World era chiar ...acasa, daca ne amintim ca acest concurs de frumusete a fost organizat pentru prima oara in 1951 in Marea Britanie.

Biroul de turism este situat in Casemates Square, intr-o cladire  la etajul 1. Aici am primit o hartă și informațiile minime de care aveam nevoie ca sa ne descurcam prin Gibraltar.

Casemates Square este astazi o piata frumoasa, pe care am cercetat-o cu mare interes si am aflat ca altadata servea  drept loc pentru executiile publice.

Am intrat in mai multe buticuri care erau raspandite peste tot si mi-am luat “farfuriuta mea de 5 euro”. Am obiceiul de a cumpara farfuriute mici din capitalele tarilor unde ajung sau din anumite locatii pe care le indragesc mai mult decat pe altele. Farfuriuta mea cumparata in Gibraltar are o maimutica simpatica precum cea din poza de pe cartea de joc din copilarie.Nu-i asa ca este dulce?

Pentru “International Commercial Center” am alocat timp la sfarsitul incursiunii prin oras.

Ne-am continuat drumul, pentru ca mai întâi ne-am propus să vizităm Rezervatia naturala “The Upper Rock”. Cât am străbatut strazile, mai multe persoane, care voiau să ne ofere un tur privat spre Stanca s-au ținut scai dupa noi prin oras de nu puteam scapa de ele.
Intre timp priveam inmarmurita STANCA: semeata, golasa sau pe alocuri cate un pic acoperita. Minunata!

Deplasarea spre Rezervatia naturala The Upper Rock se poate face in doua moduri: cu telecabina sau cu un mini bus, cu sofer personal acreditat pentru acest tur.

De la bun început e bine de stiut că prețul cerut de șoferii particulari este identic cu cel plătit la deplasarea cu telecabina. Dar…Fiecare opțiune are avantajele și dezavantajele ei, trebuie doar decis ,de la bun inceput, ce isi doreste fiecare, cum sa petreaca aceasta zi in Gibraltar, iar eu încerc acum să le prezint cât se poate de detaliat.

Daca alegem busul, acesta ne ofera posibilitatea calcularii relativ precise a "mini-excursiei pe munte" datorita staționării limitate - printr-o discutie cu soferul - la fiecare dintre obiectivele turistice, daca optam pentru telecabina putem petrece o zi in natura salbatica si deosebita a Gibraltarului. Noi am ales să mergem cu busul. Acesta avea o capacitate de 8 locuri. Busul-taxi se poate lua fie din același loc cu punctul de plecare al telecabinei, fie de langa Cimitirul Trafalgar. Am asteptat langa Cemetery Trafalgar cam o oră să se constituie grupul. Avantajul a fost că bus-ul închiriat oprește exact în locurile de mare interes turistic, biletele de acces la acestea fiind deja cumpărate (si aveau si o reducere), am economisit timp și, cel mai important lucru, la momentul potrivit, șoferul a jucat rolul de “îmblânzitor de macaci” (niste maimuțe fara coada) care sunt, ca orice animal în liberate, destul de agresive.

Durata explorarii rezervatiei naturale, plus timpul acordat obiectivelor vizitate pe stâncă, se încadrează în 90 de minute. La ultimul obiectiv ni s-a propus și am avut de ales: sau îl vizităm pe acesta din urma și coborâm pe jos sau renunțăm la ultima vizită și coborâm cu bus-ul. Bineînțeles ca toată lumea a preferat să facă o plimbare, mai ales ca era agreabil sa cobori de pe stanca usor-usor.

Prețul mini excursiei pe Stânca Gibraltar a fost de 28 euro /persoana. Găsesc comodă și rapidă deplasarea cu bus-ul pentru că mai era și orașul de vizitat și va asigur că totul a fost foarte bine organizat, profesionist și confortabil, fără nici o emoție cu acest tip de mini bus și, în plus, șoferul vorbeste fluent engleza și spaniola.

Și acum să revedem cum a decurs vizita pe Stânca Gibraltar sau, cum mai e numită azi în mod curent, Gib sau The Rock.

Itinerariul care conduce spre rezervatia naturala debuteaza cu Podul evreiesc, “Jew's Gate” si cuprinde : Stalpul lui Hercule, Pestera Sfantul Mihail, Barlogul maimutelor, Centrul Patrimoniului Militar si Castelul Maurilor.

Bus-ul a pornit, prima oprire  a fost la Stalpul lui Hercule unde am facut, bineînțeles, poze…poze! Se spune ca exact pe aici trecuse Hercule ca să-și îndeplinească a zecea poruncă, adica să ia vitele Geryon. Este inscriptionat aici: “The ancient world- The Pillars of Hercule”, un monument impunator, demn de  lumea legendei lui Hercule.

Cu doar 2 euro poti admira Africa, privind printr-o luneta amplasata chiar in acest loc.Si, mai aproape chiar ...fara luneta...parcarea construita pe apa...Da, s-a adus  pamant, mult pamant si s-a construit o mica "insulita" pentru parcarea masinilor.

Am continuat drumul pe Queens Road si am ajuns la “Pestera Sfantul Mihail”, cunoscuta sub numele “St. Michael’s Cave”. O grota minunata, foarte bine amenajata, luminata cu reflectoare si mult mai frumoasa decat mi-as fi inchipuit. Cadrul natural este completat de o muzica ce se aude uneori discret , alteori ceva mai tare pe masura ce ne-am apropiat de o sala gen auditorium, numita Catedrala Pesterii sau simplu Catedrala. Da, Catedrala este o locatie cu 400 locuri care, de la inceputul anilor saizeci, se utilizeaza pentru concerte si tot felul de evenimente culturale precum concerte, spectacole de balet sau de teatru. Auzeam muzica...vedeam in lumina reflectoarelor sala imensa...parca toata era rosie, completata de stalactite si stalagmite. Inchipuiti-va ca sunteti prezenti acolo pentru   un concert si sunteti asezati pe unul dintre aceste scaune! Tineti cont de faptul ca in loc de cortina, loje, scaune, va aflati intr-un mediu natural, unic...cu rezonanta. Mi-ar fi placut sa ascult aici un concert, dar.... trebuie facuta rezervare din timp. Cine stie? Candva?

Tot in pestera se preciza ca in apropiere, la Forbes Quarry, in 1848, s-a descoperit craniul unei femei de Neanderthal care acum se afla expus in British Museum. Descoperirea lui a fost facuta chiar inainte cu 8 ani de cea din Germania, din Valea Neander.

Am mai aflat si ca in acesta pestera, in cel de-al Doilea Razboi Mondial, s-a amenajat un spital care insa nu a fost utilizat vreodata.

Ei, dar a urmat cea mai animata parte a excusiei: o vizita la  Barlogul maimutelor sau “Apes‘ Den”. 

Azi, in Gibraltar, trăiesc aproximativ 160 de maimuțe, singurele aflate in libertate din Europa. Aceasta specie de macaci traieste doar in Maroc si Algeria, dar destul de bine si in Gibraltar.

Si chiar am avut ocazia s-o tin in palme pentru ca soferul busului era …in relatii foarte prietenesti cu simpaticii "localnici"de aici, macacii.

Turistii nu au voie sa hraneasca maimutele, insa ei o fac... si zona in care  locuiesc acestea este foarte murdara, se vad peste tot resturi de portocale, coji de alte fructe si tot felul de resturi alimentare. Banuiesc ca se face totusi curat, dar...

Maimutica pe care am tinut-o in brate iubea mult un anumit tip de paste crude pe care le fura cu viclenie din causul mainilor soferului, ce i le oferea intentionat ca s-o mai imbuneze. Soferul tot imi striga sa fiu atenta si sa nu o ating, ca o voi enerva si ma va musca. Cand mi-a pus-o in brate si am simtit-o palpitand, am tipat de spaima si voiam sa scap de ea, dar apoi ne-am zambit. Era atat de calda si scumpica!

Mi-au ramas intiparite in auz si aud, in filmarea video, acele cuvinte spuse brutal:”Don’t touch, don’t touch!”Aceste maimute, macacii, sunt rele, viclene, te pot ataca, iti pot sari in spate si fura orice straluceste, te pot chiar musca. Vazute de la distanta sunt insa dragute. Si uite asa, am facut cunostinta cu maimuta pe care o vazusem prima data pe cartile de joc din copilarie ! Nu e minunat? Dupa o “sesiune foto” cu maimutelele, ne-am continuat drumul, ele ne-au insotit topaind din copac in copac pana cand le-a "expirat" teritoriul si s-au lasat pagubase, le-am facut cu mana si ne-am indepartat. Ele trebuiau sa ramana in lumea lor, o lume de poveste, altadata foarte belicoasa.

A urmat Labirintul tunelelor - Great Siege Tunnels sau Galeriile Superioare.

Acesta a fost construit pe la 1779-1783 cu mijloace rudimentare de sapat. Am rămas impresionată de hățișul de coridoare subterane din care a fost alcătuit cel mai deosebit sistem de apărare creat vreodată, după cum am fost informați.

Acesta se continua cu Tunelele celui de-al doilea Razboi Mondial, “World War II Tunnels-Rock and Fortress” ce reprezinta o extindere a Labirintului de tunele si care au fost construite intre 1939-1944 de ingineri englezi și canadieni.

Incet-incet, privind in jos, ametiti de serpentine, spre apa de un albastru –verzui intens si populata cu zeci de ambarcatiuni de tot felul, am atins punctul cel mai inalt al stancii, despre care se zice ca este invaluit in ceata, in cea mai mare parte a a anului. Am fost norocosiiii! O zi senina, cu mult soare si cu vizibilitate maxima: se putea vedea Africa aflata, de aici, la doar 23 kilometri. De la inaltimea de 426 metri coasta africana se dezvaluie europeanului avid de cunoastere si il cheama, il imbie sa treaca dincolo. Asa s-a intamplat si cu noi, pentru ca, acum si acesta a fost locul in care ne-am propus sa trecem in Africa, cu ferry, chiar si pentru o zi.

Cel mai înalt punct pe Stanca Gibraltar este numit O'Hara's Battery, după numele generalului Charles O'Hara, guvernator al Gibraltarului între anii 1795-1802. El a ordonat construirea unui turn în vârful acestei stânci, care să permită observarea inamicului până departe în portul Cadiz. Efortul s-a dovedit insa a fi inutil si de aceea turnul a fost demolat în 1888. 

In fine, a fost una din zilele senine, cu vizibilitate maxima, cand puteai privi in larg. A fost un mare noroc sa avem aceasta perspectiva pentru ca, asa cum am mai spus, in cea mai mare parte a anului varful este invaluit in ceata.

Am coborat apoi spre Castelul Maurilor. Al catelea ? Pentru ca mai peste tot in Peninsula Iberica am vizitat astfel de castele, din pacate toate aflate in stare de degradare avansata, in ciuda lucrarilor de restaurare la care sunt supuse.
Castelul Maurilor sau „Moorish Castle” se afla pe Willis Road si este un amestec interesant de cladiri, porti, ziduri fortificate. Cel mai bine conservat este Turnul Omagiilor, ridicat la 1333.
Castelul Maurilor aminteste mereu de Tarik, vajnicul cuceritor al Gibraltarului in 711 dar si de urmasii lui, care au realizat o astfel de constructie solida care sfideaza prin semetia sa secolele, chiar mileniile, pentru ca actuala constructie dateaza din 1160, cand Abu Hassan I a recucerit Gibraltar-ul. Aici au avut loc multe batalii, Gibraltarul trecand, de fiecare data, de partea cuceritorilor, insa in 1704 amiralul Rooke a arborat, intr-un final, drapelul britanic si de atunci, acesta flutura continuu pe Castelul Maurilor.

De aici, soferul de bus ne-a lasat sa ne continuam drumul pe jos, dupa cum convenisem.Abia de acum incepea marea "batalie" de "cucerire pe jos" a Gibraltarului. Am plecat pe Main Street si ne-am pierdut in marea de turisti care invada zona.

O lume pestrita, la fel de heterogena ca Gibraltar-ul populat de un amestec de hispanici, portughezi, englezi si arabi. Aici este o zona multiculturala, in care dupa ani si ani de ura localnicii au ajuns la un fel de intelegere si coabiteaza pasnic. O heterocultura interesanta de studiat...
Spaniolii nu i-au inghitit niciodata pe britanici si i-au considerat neaveniti pe un teritoriu care nu le-a apartinut si caruia, in 1967, Franco i-a inchis granitele. Unii dintre locuitorii zonei lucreaza in Spania, altii locuiesc in Spania si prefera sa lucreze aici, in Gibraltar, alaturi de expatii britanici.
Cu harta in mana si urmarind harta care ne-a fost oferita la Oficiul de Turism, am pasit pe strazi incet, parca temator. O clipa, o fractiune de secunda, zarind piatra cubica de pe Main Street si cabinele telefonice rosii, am avut senzatia ca ma intorc in timp, in 2010 si hoinaresc pe caldaramul Londrei.

Main Street din Gibraltar este o continua provocare: o strada plina de magazine, se zice ca sunt 113, dar si buticuri, restaurante, cafenele toate amintind de metropola mama, Londra. Exista multe branduri cunoscute si se pot se fac cumpărături duty-free, fara TVA, la prețuri competitive.
Platile se fac si in euro. Este mult mai bine asa, cand vorbim de plati cash.  Odata schimbati in GBL ...nu vi se mai transforma in euro. Cursul euro/GBL este unul bunicel, adecvat...La plata cu cardul este altceva.
Am cumparat din Gibraltar si cateva vederi. Desi suna desuet, inca mai trimit vederi celor dragi. Aproape toate au ajuns si le-am expediat utilizand diferite cutii postale din Gibraltar. Din pacate doar una, exact vederea  aruncata in cutia postala de pe Main Street si adresata mamei mele, nu a ajuns nici azi la destinatie...Ei???
Am mers rapid intre Cazemate si Resedinta guvernatorului-The Convent,

dar intre timp urmaream si celelalte atractii turistice.  Este vorba de: John Mackintosh Hall - centrul cultural din Gibraltar - unde se afla o biblioteca publica, o sala de conferinte si de teatre precum si o serie de expozitii.

Acesta este situat in apropiere de sediul central al Politiei

Am intrat si in Catedrala Sfanta Maria Incoronata care este situata pe locul unei vechi moschei. Moscheea a fost distrusa si convertita  in 1462 la ritul catolic . Este interesant si Muzeul din Gibraltar cu artefacte, fotografii si picturi vechi si unde se afla si cea mai bine conservata baie maura din Europa.

Am ajuns si la capatul lui Main Street, apoi am luat-o spre stanga, spre Trafalgar Cemetery, un   cimitir micut unde sunt inmormantati cativa dintre eroii anonimi care au murit in batalia de la Trafalgar. Se spune ca amiralul Nelson a fost transportat de la Trafalgar in Anglia intr-un butoi cu rom. Normal, cum s-ar fi putut pe atunci altfel?

In fata cimitirului am stat pe o banca, ne-am odihnit putin si am continuat cu Gradina botanica    

in care cei mai deosebiti mi s-au parut cactusii. Innebunitori! Erau de toate felurile si de toate dimensiunile, se inaltau falnici sau erau pitici, cei mici  parca cereau  sprijin si protectie celor mari. O gradina deosebita!

Doar de Farul Europe Point vreau sa mai amintesc. Este situat in cel mai sudic punct al Europei si a fost inaugurat in 1841.  Sa vezi de aici Atlanticul! Este o desfatare...este un rasfat...este un dar al vietii. Vis!

Ne-am despartit cu greu de Gibraltar. Stanca aceasta "ascunde" o mie de ani de razboaie si  rasfata turistul de azi cu privelisti unice si cu ...maimutele simpatice care au fost mai tari decat toti: mauri, spanioli, razboinici... Pentru ca ele au ramas tot aici...Fara ele Gibraltarul nu ar avea farmec !