Din Drammen, portul preferat al vikingilor, spre Telemark

Din Drammen,  portul preferat al vikingilor, spre Telemark

Am părăsit Oslo cu direcția Skien, dar mi-am propus un mic ocol prin Drammen,  acesta fiind considerat al cincilea oraș norvegian, situat la 30 minute de Oslo la doar 42 km distanță. Micuț și drăguț, ca toate celelalte orașele norvegiene, este înconjurat de o vale frumoasă si un mare râu care o traverseaza.

Orașul a fost fondat în 1811 și a reușit să păstreze un mare număr de clădiri tradiționale vechi.
Portul Drammen, despre care localnicii spun ca a fost făcut de râu, este un port natural făra nici o umbră de îndoială, cu o tradiție îndelungată in comert. Fiordul Drammensfjord a devenit poarta de acces principala a Norvegiei pentru exporturile de lemn și de la mijlocul secolului al 17-lea este calea de transport de marfă de două ori mai mare decât toata Christiania (vechea denumire a orașului Oslo). Cea mai mare parte a fiordului se află în județul Buskerud, dar în vest și sud-vest acesta  se afla in judetul Vestfold.

Azi, Drammen este portul principal din Norvegia pentru importul de mașini și fructe.

Tot aici se află si fabrica Aass Bryggeri (Aass Brewery), fondată în 1834, care continuă să producă și are distincția de a fi cea mai veche fabrică de bere din Norvegia.

Acum aproape o mie de ani, așa cum povestesc legendele scrise de Snorre Sturlasson, vikingii au preferat și folosit Drammensfjord ca o cale de navigație spre fiordul Drofn - „ape tulburi” cum era denumit atunci - pentru a aduce prăzile în urma jafurilor. Vikingii, acei oameni cruzi și sângeroși, care au terorizat mările și coastele Europei, în urma raidurilor devastatoare, acostau aici. Dar azi, urmașii lor nu numai că au schimbat corăbiile cu bicicletele, ci, mai mult  s-au transformat în oameni calmi și pașnici, foarte amabili și prietenoși cum nu am întâlnit în alte părți.

Prima oprire am facut-o la Catedrala Bragernes care veghează de sus asupra orașului și poate fi văzută chiar și din port.

Bragernes Church, construită în stil neogotic a fost sfințită la 12 iulie 1871, altarul  fiind pictat de Adolph Tidemand, unul dintre cei mai mari pictori romantici norvegieni. Altarul cu „Invierea”a fost copiat de multi alți pictori norvegieni si exista cam 70 de copii în toată Norvegia. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Altarul a fost ascuns in minele de argint din Kongsberg. Un interior plăcut, simplu, cu candelabre nu foarte mari, cu pereți în nuanțe de ocru și cu arcade și stâlpi de susținere maronii astfel încat toate realizează un contrast puternic în care soarele pătrunde discret prin vitraliile frumos colorate.

Am traversat orașul plecând de la catedrală și am remarcat că în centru sunt doar imobile cu două și trei etaje, doar la periferie, ân zona constructiilor noi, am remarcat și clădiri un pic mai înalte.

După un tur rapid, am parcat câteva minute foarte aproape de port observând totodată că străzile orașului sunt drepte și că, la un moment dat, toate acestea conduc spre apă.

Am coborat si am admirat casutele cochete, tipice si foarte ingrijite care mi-au devenit atat de dragi. Colorate viu, rosu fiind nota dominanta, cu cele cateva trepte ale scarii, cred ca sapte sau opt in general se aliniaza „constiincios” si contrasteaza puternic cu gazonul. Aveai senzatia ca „zugravul abia a plecat”.

Am remarcat, pentru a câta oară, lipsa panourilor publicitare : nimic agresiv, nimic insinuant, doar calm si echilibru. De altfel, pe strazi am întâlnit destui de puțini localnici.

Aceasta si pentru faptul ca era luna iulie și că pe mulți dintre ei îi intâlneam călătorind cu rulotele spre locuri mai ascunse sau pe marginea fiordurilor unde se poate campa aproape peste tot dacă nu exista restricții cu specificatii exprese.

Pe malul apei era multă lume la plajă și totuși multă liniște. Plaja se face pe iarba, dar asta nu ii stirbeste cu nimic din farmec. O ultima privire in larg si...spre Telemark pentru ca trebuia să ajungem la un motel situat aproape de Skien, în Bø, o alta localitate micuță unde am poposit două nopți.

Ne-am continuat drumul si, un timp, am mers paralel cu Canalul Telemark. Alte căsuțe, albe, roșii, unele cu acoperișurile de culoare neagră, cu pontoane și bancute în curțile curate și îngrijite. Tot în curți am remarcat prezența a multor trambuline negre și rotunde pentru copii, dar și un gazon înnebunitor de verde.

Doar când rostesc acest nume, Telemark îmi și amintesc de filmul „Eroii din Telemark” cu Kirk Douglas, despre operațiunea de sabotare a uzinei de apa grea Vemork în cel de-al doilea război mondial. Act de mare curaj si sacrificiu suprem!

Canalul a fost săpat în stâncă în urmă cu peste 100 de ani și finalizat în 1892. Timp de cinci ani aici au lucrat 500 de oameni. Canalul leagă coasta Telemark cu interiorul tarii prin intermediul a 18 ecluze, pe o distanță de 105 km (de la Skien la Dalen). Se compune din două căi navigabile; Skien-Dalen și Skien-Notodden. Poate fi explorat cu feribotul, barci charter, barca proprie, canoe sau caiac, dar și cu masina, bicicleta sau celor cărora le plac drumețiile, chiar pe jos.

Am trecut prin Lillestromer, pe langa Turnul rosu cu ceas, o localitate cu cladiri elegante, dar sobre, cu acoperisuri negre dar si cu multe santiere de constructii. In spate erau muntii, apoi apa si in sfarsit patura verde de iarba. O simetrie odihnitoare peste tot. La iesire am remarcat un pret la benzina la Esso: era 16, 01 NOK/l.

Am ajuns repede în Bø care este un municipiu din judetul Telemark. Bø este recunoscut pentru tradițiile sale folclorice și ca locatie a Telemark University College (Høgskolen i Telemark) si a fost numit de mai multe ori "cel mai frumos loc de pe pământ" în literatura modernă, printre altele, în povestea lui Bjørnstjerne Bjørnson, „Baiatul fericit” ("A happy boy ").

Bø Summer la Motel Gullbring unde ne-am cazat este chiar lângă Centrul Cultural Gullbring și Bo Hotel. Motelul, renovat în 2007, reprezintă o fericită idee și transformare a căminului studențesc pe timpul vacantei de vara a studentilor și are camere cu 1, 2 sau 3 paturi. Toate camerele au baie proprie. Există o bucătărie comună pentru toate cele 6 camere de pe un etaj, care este dotată cu un frigider, congelator, aragaz, filtru de cafea. Iar cafeaua si ceaiul sunt oferite gratuit de catre receptia motelului. O noapte aici ne-a costat 85 de euro, ceva mai bine decat la Oslo unde a fost 103 euro.

În fața clădirii există grătare mari în aer liber și bănci de lemn rustice, un cadru excelent pentru masa de seară. Până la Gullbring se poate face o plimbare de 2-3 minute. Aici am prins si un soi de bâlci local, unde se vindeau fel de fel de mărfuri, mâncare, haine, diverse obiecte tradiționale și unde ne-am amuzat teribil; dar poza a fost facuta inainte de a se aranja tarabele cu dulciuri, specialitati sau cu haine, baloane si altele.

Doar la plecare am aflat si că în zonă se află cel mai mare parc acvatic, Bo Sommarland din Norvegia care are douazeci de piscine. O zi la piscina, dupa cate ne-am informat, era cam piperata : cam 100 euro. Dar erau multi copii, bunici si ne intrebam ce cautau aici. Raspunsul a fost simplu: distractie.

Ne-am cazat intr-o camera spatioasa, dupa care am inspectat tot campusul universitar a cărui baza sportivă ne-a uimit pur și simplu: parcă aparținea unui club profesionist. Deși ne aflam în plină vacanță, peste tot am văzut tineri în mișcare, doar pârtia de schi era dată uitării.

Somnul m-a prins repede si am adormit cu gandul la ceea ce imi doream sa vad a doua zi: orasul Skien.