Cantonul Ticino: Montagnola-Acasa la Herman Hesse
"Intre doua fiinte, oricat de apropiate ar fi, exista intotdeauna o prapastie
peste care iubirea nu poate arunca decat o punte fragila"
Herman Hesse
Nu pot descrie emotia care m-a cuprins atunci cand mi-am propus sa vizitez Muzeul Herman Hesse din Montagnola. “Imi facusem lectiile” de acasa, pe cat putusem de bine si ma informasem asupra vietii scriitorului, dar mult mai multe detalii aveam sa aflu despre el la fata locului.
Cu tremur i-am pasit pragul si cat de impresionata am fost de tot ceea ce am vazut acolo!
Cum sa nu fii infiorat cand intri si te plimbi prin casa in care Herman Hesse, nascut la 2 iulie 1877 la Calw-Wurtemburg si-a petrecut 43 de ani din viata?
Sa stii ca aici a scris, creat, gandit si pictat atata amar de vreme un laureat al Premiului Nobel?
Care a trecut printr-un razboi mondial si avut o viata personala tensionata? Paseam, priveam cu aviditate si respiram acelasi aer cu al marelui scriitor candva. Fiind intr-o astfel de casa istorica, avand ocazia de a patrunde in cateva detalii ale unui om de o astfel de valoare nu poti decat sa te simti norocos, minunat: el a creat pentru noi, pentru toate generatiile care s-au succedat.
Acest mic muzeu a fost infiintat in 1997, prin grija Fundatiei Herman Hesse, in Turnul Camuzzi, o cladire aflata aproape de Casa Camuzzi, cu ocazia implinirii a 120 de la nasterea scriitorului; aici scriitorul inchiriase un apartament, cu vedere asupra lacului Lugano, unde a locuit intre anii 1919-1931. Mai tarziu, intre 1931-1962, Herman Hesse a locuit in Casa Rossa.
Expozitia intra in intimitatea vietii personale a scriitorului
si permite vizitatorului sa isi faca o minima impresie asupra etapelor de viata si creatie a celui a carui opera a fost tradusa in 60 de limbi si ale carui lucrari vandute totalizeaza 120 milioane de exemplare. Si nici nu este de mirare, avand in vedere originea si descendenta sa, chiar incepand cu bunicul, Herman Gudert, care a fost doctor in filozofie si vorbea fluent cateva limbi; acesta i-a oferit acces la biblioteca personala, plina de operele scriitorilor lumii. Mama lui a scris poezie iar tatal a redactat cateva tratate religioase. Alaturi de poezie, muzica a fost foarte importanta in familia Hesse.
Muzeul Herman Hesse expune lucrari dar si obiecte personale precum ochelarii, o palarie, celebra masina de scris
precum si acuarelele care i-au adus linistea sufleteasca.
Pasiunea pentru acuarele (a pictat peste 3000, multe expuse in muzeu) a fost incurajata si de peisajul admirabil ticinez, precum si de conditiile de lumina de pe Collina d’Oro - locul pe care l-a iubit atat de mult si unde chiar se odihneste intr-un mormant cat se poate de simplu.
Tot ce se gaseste in acest loc- atat de drag lui Hesse-
obiectele personale precum umbrela si palaria sa,
haina sa alba
sau "penele maiestre" de scris
induc o stare de bine si normalitate, de atat firesc.
Linistea - stapana acestui loc magic - te invaluie si te invita la reflectie adanca...doar vorbim despre Herman Hesse...Aici, in Torre Camuzzi, dupa suferinta provocata de consecintele Primului Razboi Mondial dar si dupa divort, Herman Hesse s-a regasit, s-a redefinit si a dat lumii operele care i-au adus notorietatea: “Siddartha”,
“Narcis si Goldmouth”, “Lupul de stepa” si Premiul Nobel (1946) pentru “Jocul cu margele de sticla”.
Muzeul Herman Hesse este promotorul intalnirilor, prezentarilor si expozitiilor de acuarele ale scriitorului rebel nascut in Germania si devenit cetatean elvetian.
Totodata, are amenajata o sala video unde se proiecteaza diverse documentare in limbile italiana, germana si franceza despre cartile autorului. Iar in vecinatate, la iesire, dupa ce te inclini in fata marelui “zeu Siddartha”, te poti aseza in cafeneaua literara, unde alaturi de vizitatori - infocati cititori - poti schimba idei asupra lucrarilor lui. Iar daca timpul iti permite, cu ajutorul unui ghid audio obtinut de la muzeu, poti merge “Pe urmele lui Herman Hesse”, in fapt, esti condus prin locurile preferate ale scriitorului.
Minunata vizita! Ce pot sa mai adaug? Recomand tuturor celor care il iubesc pe Herman Hesse si care ajung aici, in cantonul Ticino, sa isi faca timp neaparat si sa ajunga la Montarola. Si cine stie? Poate ca va da chiar peste spiritul lui Herman Hesse?!
