Despre blog

Vreau sa aflu cine sunt si de aceea calatoresc!

Morbul călătoriilor a existat, cred, în sufletul meu, în stare latentă, dintotdeauna. M-a ros, m-a răvășit, m-a frământat până într-o zi a anului 2006, când, dorința veche de copil, care voia să vadă, să știe, să afle, să înțeleagă cum trăiesc alți oameni, ce-i bucură și ce-i întristează, s-a îndeplinit.

Mi-au revenit în minte anii în care citeam pe nerăsuflate o rubrică de pe penultima pagină a unei reviste pentru tineret când fiecare nou articol mă purta spre o lume inaccesibilă și îndepartată, după care, ore în șir, cădeam în visare, cu ochii privind imaginea aceea minunată din unica fotografie prezentată, iar și iar și îmi puneam aceeași întrebare: “Oare ei, oamenii de acolo, cum sunt?”.  Pozele le decupam cu mare grijă și le lipeam conștiincios într-un caiet de desen tip II pe care îl frunzăream în fiecare seară înainte de culcare.

…Și dacă mă gândesc mai bine, o profesoară de geografie, tânară, diriginta mea de atunci, fără să știe, mi-a alimentat constant, în orele în care ne vorbea de longitudine și latitudine, de climă sau așezări umane, setea aceasta nesfârșită de necunoscut, dorința de a vede mereu, de a descoperi “ce este dincolo”.

Nu credeam, pe atunci, nici nu puteam să îmi imaginez că va veni o zi în care visul acela, secret, de a atinge destinații îndepărtate și necunoscute, de a vedea lumea pur și simplu și care fusese plăsmuit într-o cameră micuță dintr-un oraș de provincie, atât de drag mie, va deveni cândva o realitate.

Totul a debutat într-o vară, acum câțiva ani, în 2006, în urma unei invitații făcute de două foste colege de facultate, stabilite în Germania, când am căpătat curaj și împreună cu familia m-am abătut de la destinația stabilită, Paris și când am făcut “un mic ocol” spre Nurnberg si Frankfurt  “hoinărind pe patru roti” încă vreo mie de kilometri. Colegele mele, pe lângă ospitalitate, mi-au oferit și primele “lecții de turism”, pentru ca, în timp record, să reușesc să văd cât mai multe din lumea asta. A fost doar începutul…experiențele “rutiere” au continuat an de an, tot mai interesante, mai îndrăznețe, am abordat rute tot mai lungi, iar “Atlasul rutier “, primit în dar, ne-a însoțit în toată Europa, ca tovarăș neprețuit, mai ales în momentele, în care GPS-ul ne-a furnizat și câteva surprize neplăcute.

Și tot nu am avut curajul să descriu acele și locuri zile absolut magnifice. Însă, în anul 2014, când experiența scandinavă m-a lăsat mută de uimire, oferindu-mi firescul vieții și naturalul ei, cînd am fost fermecată de liniștea și echilibrul viking, mai ales sub imboldul prietenilor care m-au sprijinit și“însoțit” în călatorii pe rețelele de socializare, s-a declanșat în mine un soi de mecanism, o poftă intensă, o dorință nebună de a povesti ceea ce am trăit și de a pune pe hârtie “călătorii pe patru roți”, să redactez un “jurnal de bord pe patru roți” care să-mi amintească, în orice moment, că toate aceste clipe unice se datorează unui “șofer” calm și experimentat, care nu se sfiește să parcurgă chiar și 15 000 kilometri într-un singur concediu, în persoana soțului meu care mi-a transformat visul în realitate, dar și fetei noastre care a avut, an de an, plăcerea de a ne însoți peste tot și care, a rezistat, uneori zile în șir, pe trasee foarte lungi, uneori dificile și extrem de obositoare chiar și pentru niște turiști pasionați ca noi.

Doresc din toata inima ca informațiile și experiențele trăite în aceste călatorii să fie de real folos persoanelor  care se vor încumeta și avânta, așa cum o fac an de an împreună cu familia mea, "să hoinărească pe patru roti”și să “zboare” pe șoselele Europei. 
Trebuie doar să precizez ca istorisirile mele vor fi realizate în sens invers cronologic, din prezent spre cele din trecut...pentru că mi-am propus să nu omit nici o experiență dintre cele trăite. Au fost deosebite! Iar daca unele dintre fotografiile postate pe acest blog nu sunt tocmai reusite...sa stiti ca sunt "decupate" din filmarile pe care le pastrez cu drag printre toate celealte amintiri...

Drum bun cu …”toate pânzele sus!”