Leeuwarden-Dokkum...Tinutul frizonilor si tiara lui Mata Hari

Leeuwarden-Dokkum ...Tinutul frizonilor si tiara lui Mata Hari

"In 1947, procurorul Andre Morneti a destainuit scriitorului Paul Guimard ca
 intregul proces  s-a bazat pe deductii, extrapolari si supozitii, incheindu-si 
marturisirea astfel: intre noi fie vorba, dovezile pe care le aveam erau 
atat de sarace, incat n-ar fi fost  de ajuns nici cat sa pedepsesti o pisica".

"Spioana"-Paulo Coelho

Mi-a placut Olanda din primul moment. Prima data cand am ajuns aici, ca orice turist avid, am ales sa vizitam doar zonele turistice importante si obiectivele cele mai cunoscute, desi citisem despre nordul acestei tari ca este foarte deosebit de restul tarii.  Mi-am propus  sa ajung acolo candva, sa vad, sa aflu, sa ma conving…Si iata ca acel “candva” a devenit "acum”. Am ajuns in provincia Friesland din nordul Olandei care se aseamana in anumite privinte cu Tara Bascilor din Spania. Frizonii, locuitorii acestei provincii, au un stil de viata total deosebit de restul olandezilor, sunt semeti si indarjiti, mandri de originea lor scandinava sau chiar celtica, cuceriti in parte doar de romani, dar pana la urma lasati in libertate.
Recunoscuti ca minoritate nationala, sunt oameni simpli, imbracati in saboti traditionali, uneori usor ridiculizati de conationalii lor pentru felul modest in care isi duc viata. Vorbesc frizona acasa, o limba cu rezonanta ciudata, un amestec de expresii germane si englezesti. La fel ca si bascii, frizonii au initiat o puternica miscare pentru obtinerea independentei si “ruperea” de restul Olandei.

Tinutul frizonilor din nordul Olandei, salbatic, tacut si verde e parca mai atragator decat orice alta zona turistica. Frieslandul este magic…are o vegetatie pitica, saraca, ca intr-o pusta spulberata de vanturi. Alesesem cazarea in Groningen tocmai pentru a putea face cat mai multe incursiuni in nord. Voiam sa vad Leeuwarden, capitala provinciei Friesland, apoi Dokkum si de ce nu, sa ajungem si la Delfzjil intr-o alta zona, mai spre nord–est.

Eram destul de aproape de Leeuwarden, la doar 63 de kilometri, asa ca am plecat pe A7, am trecut prin Drachten, apoi am continuat pe N31 si intr-o ora am si ajuns.

La Leeuwarden s-a nascut celebra si exotica dansatoare si spioana, Mata Hari, dar si Saskia, sotia lui Rembrandt van Rijn (1642). Wilhelm al-IV-lea de Orania si graficianul Maurits Cornelis Escher sunt alti doi locuitori faimosi ai acestui oras care dateaza de foarte multa vreme, dar care a fost recunoscut abia la 1345. Ocupat de trupele germane in cel de-al doilea razboi mondial, el a fost eliberat de canadieni in 1945. Azi, celor 95 000 de locuitori li se mai adauga circa 20 000 de studenti care au ales sa studieze la Stenden University.

Leeuwarden mai este cunoscut si ca punct de plecare –sosire pentru traditionala cursa de patinaj viteza de 200 kilometri lungime care se desfasoara in iernile cu temperaturi scazute, cand totul ingheata si se poate organiza aceasta intrecere. Si tot aici are loc cel mai mare targ de vite din Olanda. Un oras mic, dar foarte special.

Primul obiectiv ales pentru vizita a fost bineinteles, locul in care s-a nascut Mata Hari.

Astfel,  in septembrie 2011 am avut sansa UNICA sa vad (pe exterior)  locuinta in care s-a nascut Mata Hari, pe numele ei adevarat  Margaretha Geertruida Zelle, si in care a trait pana la 15 ani (o casa in care se afla, in zilele noastre, un salon de coafura situata pe Beijerstraatje). Margaretha a fost unul dintre cei patru copii ai unui palarier bogat, o fata care s-a dovedit speciala si deosebita inca din timpul scolii…Astazi insa, casa natala a lui Mata Hari nu mai este, ea fiind distrusa in 2013, cand un incendiu a cuprins cinsprezece cladiri iar cinci imobile de pe strada aceasta au fost grav avariate. Norocul meu a fost ca am putut s-o ating, dupa cum se vede in poza de mai jos. 

S-a intamplat precum in cazul Podului din Lucerna, Elvetia, cu picturi pe lemn care, dupa cel l-am vazut in august 1990, un an mai tarziu a luat foc. L-am revazut in 1993, nu mai era acelasi ...O sa revin si aici sa vad ce s-a ales de faimoasa casa visinie...
Am plecat putin mai departe si am parcat pe strada, chiar in fata Muzeului Fries (Turfmarkt,11) care, in 2013, a fost mutat intr-o cladire noua ( Wilhelminaplein, 92). Am fotografiat, dupa cum se vede mai jos, vechea locatie.

Foarte aproape de muzeu se afla si Cancelaria veche ( la numarul 13).
La casa de bilete am schimbat cateva cuvinte cu vanzatoarea, foarte simpatica si vorbitoarea unei franceze impecabile. Cand m-a intrebat de ce am ales sa vin in Leeuwarden, i-am raspuns ca am fost fascinata de Mata Hari, ca am citit despre ea, am vazut filme si afland ca aici se afla leaganul copilariei ei, am dorit  sa vizitez acest oras. Stupoare! Se pare ca celebra spioana nu este prea iubita de olandezi, chiar sunt usor jenati sau cel putin asa mi s-a dat de inteles. Oricare i-ar fi renumele, Mata Hari este insa un nume care a intrat in istorie. 

Am patruns in muzeu si am vazut sala care ii este dedicata. Am putut vedea si admira TIARA lui Mata Hari, una din diademele de scena si alte piese sau parti ce au facut parte din costumatia (sumara ! ) pentru spectacolele ei. Mai erau prezentate in incapere doua albume personale, scrisori si un covor oriental pe care dansase.

Priveam spre aceste obiecte si-mi reveneau in memorie secvente din filmul turnat in 1931 cu Greta Garbo si Lionel Barrymore, mai putin din cel cu Sylvie Kristel si Christopher Cazenove din 1985. Vraja si aura de mister a acestei femei frumoase, adorata de numerosi barbati, unii chiar foarte cunoscuti precum Giaccomo Puccini sau directorul Muzeului din Paris unde a inceput sa danseze, domnul Guimet, inca pluteste prin aer: a fost sau nu a fost spioana?

A inchis in inima ei de femeie, tot timpul considerata frivola si usuratica, tragedia adolescentei curmata brusc cand tatal ei a divortat si s-a mutat la Amsterdam, iar mama ei a murit…a inchis frustrarea de a-i fi murit baiatul otravit la trei ani si de a fi deposedata da fata care i-a fost luata de fostul sot…A ramas demna pana in ultimul moment al executiei sale de catre francezi in 1917. Acestia i-au pastrat doar capul ce a fost imbalsamat si depus in Muzeul de Anatomie din Paris pana in anul 2000. Nimeni nu i-a revendicat corpul. O poveste cu final trist, dar pentru care "Dansul e un poem in care fiecare miscare este un cuvant" (cuvintele lui Mata Hari).

Vanzatoarea de bilete de la Muzeul Fries, vazandu-ma atat de interesata si punand atatea intrebari, mi-a spus ca voi gasi si o statuie a lui Mata Hari in centrul orasului…Bineinteles ca am mers acolo… a fost al doilea obiectiv propus pentru Leeuwarden.

Orasul era cam pustiu, locuitorii lui era stransi la slujba de duminica dupa cum i-am vazut intrand in Biserica Bonifaciu care dateaza din secolul al XIX-lea. Bisericile olandeze sunt la fel de zvelte si elegante precum catedralele belgiene, de exemplu cele din Gand, inalte si rosiatice.

Leeuwarden este un oras regal, este orasul familiei Orania-Nassau, cu aerul olandez cunoscut, cu canale navigabile, case vechi si frumos colorate.

stradute mici care trec prin fata usilor unde adeseori sunt parcate masinile localnicilor. 

Mi-au placut in mod deosebit Farmacia veche si Primaria ( care dateaza din 1715) care are inscriptionat deasupra intrarii principale “Pace si Justitie”. 

“Casa balantei” din De Waag (orasul vechi) este o cladire cocheta si frumos colorata, probabil construita prin 1590. Pana in 1880 aceasta a fost un centru comercial important pentru oras in special pentru desfacerea untului si a altor produse lactate.

Tot in centrul medieval se afla si un turn de biserica neterminat si inclinat, Turnul Oldehove, un fel de “turn din Pisa olandez”. Constructia lui are o istorie ciudata: locuitorii orasului au dorit sa se construiasca aici un turn care sa depaseasca in inaltime cel mai inalt turn din Groningen. Lucrarile au demarat, dar dupa primii 4 ani de constructie cand se ajunsese la 10-15 metri inaltime, turnul a inceput sa se incline. Au fost incercate mai multe solutii pentru consolidare, dar nimic nu a reusit. Asa ca a fost lasat in starea in care se vede si azi. In urma restaurarilor din anul 2005, s-a descoperit  sub biserica un fel de deal  ceea ce poate explica, in parte, cauza pentru care turnul s-a inclinat. El este insa atragator si a devenit emblematic pentru Leeuwarden. Se fac glume si se rade mult pe seama lui.

Cel mai frumos muzeu este insa, fara nici un dubiu, Muzeul de Ceramica Princessehof. In aceasta cladire s-a nascut graficianul Escher. Tot aici ,cea din urma printesa Nassau, Marie Louise von Hessen Kassel, si-a petrecut ultimii ani vietii. 

Una dintre incaperi a ramas chiar asa cum era in timpul vietii printesei.

In apropiere am gasit si o poarta metalica din cupru care reprezinta un pom cu trei mere portocalii, insemnele familiei regale de Orania. Poarta metalica conduce spre capela unde sunt inmormantati membrii familiei Nassau: Anna de Orania si sotul ei, un Nassau, iar dupa el toti membrii care provin din familia frizona Nassau.

Pentru cei care doresc sa faca shopping sau macar sa aleaga suveniruri pentru prieteni, cea mai indicata strada este Kleine Kerkstraat, dar draguta si cu surprize placute este si Sint Jacobsstraat.

Ce-am mai vazut? Un port micut si tare simpatic, cu cateva ambarcatiuni langa care se afla cea mai inalta cladire din oras, 

Turnul Achmeatoren (115 metri), o constructie moderna insa (turnul de asigurari Achmea). 

Imi place, la plecare, sa arunc priviri cand ma indrept spre masina si sa-mi propun sa revin desi stiu ca in majoritatea cazurilor nu s-a mai intamplat. Au fost insa si multe exceptii placute in acest sens. Nici una in Olanda.

Ne-am intors la masina si am plecat spre Dokkum. Nu a intrat in planul nostru neaparat, intentia a fost sa vizitam “nordul nordului “ Olandei si l-am ales pur si simplu la intamplare. Doar cand am ajuns acolo am aflat ca este loc de pelerinaj catolic pentru ca aici a fost ucis apostolul germanilor, Bonifaciu, in 754. 

Orasul este usor de introspectat pe jos, cu aceleasi canale cu care ne-am obisnuit, cladiri de un etaj sau doua, cu fatade frumos colorate, cu barcile din fata caselor…
Incepuse a se insera, deci ne-am intors la Groningen bucurosi pentru alegerea facuta, pentru vizita din tinutul frizonilor…chiar este o alta Olanda. Descoperiti-o pentru ca merita!