Vevey...Dupa 10 ani din nou in "capitala ciocolatei" (I)

Vevey...Dupa 10 ani din nou in "capitala ciocolatei" (I)

Daca te intorci intr-un loc dupa multa vreme nu inseamna ca acesta ti-a lasat o amintire intensa? Si ca vrei sa simti si sa traiesti acea senzatie din nou? Ba da! Sau poate ca a aparut ceva spectaculos, un element inedit in acel loc? Ehei, sunt multe de povestit…dar toate pe rand.

Si, cum sa nu te intorci intr-o tara in care ti-a ramas, adanc intiparit in memorie, un paradis alpin cu varfuri albe si piscuri ingropate, chiar si in miezul verii, in zapada?

Cum sa nu vrei sa revezi acea tara situata in chiar inima Europei si care are atatea peisaje frumoase si traditii de aratat lumii intregi? O tara care si-a dobandit o identitate cu totul originala ca urmare a melanjului de culturi si limbi, o tara plina de contraste culturale si confesionale, o tara devenita un tot unitar si totusi heterogen avand in vedere cele 26 de cantoane si semicantoane. Eu o numesc mereu “tara vacantei”sau “tara linistei” pentru ca aici intotdeauna descoperi confort si calm, intalnesti oameni draguti si amabili, gata sa-ti raspunda si sa te ajute cu informatii ca sa gasesti repede ceea ce te intereseaza. 

Asa ca, manati de acest dor de trecut, ne-am propus sa ajungem la tinta finala de calatorie a actualului concediu -Spania- facand un ocol ceva mai lung, si anume tranzitand “imperiul bancilor, ciocolatei si al ceasurilor”…de fapt, aceasta vizita a fost un fel de PS la cea din 2006 si, ca sa fiu sincera pana la capat, ceea ce ne-a adus aici a fost o atractie turistica deosebita: noul Muzeu Charlie Chaplin inaugurat in 17 aprilie 2016. Este ceva aparte…conceptul este neasteptat de deosebit.

Drumul din Geneva spre Vevey a fost un adevarat deliciu vizual. Dupa ce am depasit Geneve Aeroport si PalExpo Geneve, ne-am angajat pe banda de circulatie care ne-a purtat spre destinatie mergand in paralel cu Lacul Leman: eram noi, apa, muntii si padurile. Un peisaj de poveste! VIS!

Ca intotdeauna cand revad locuri in care am mai fost, simteam o bucurie nemarginita si eram, parca, si mai entuziasmata de ce vedeam…Inima imi batea repede-repede si nu mai aveam rabdare sa cobor odata din masina si s-o rup la fuga pe cheiul linistit, brodat cu flori multicolore.

Am parcat chiar in fata cunoscutului Hotel du Lac, langa o statuie modernista, ceva nou in peisajul destul de traditionalist de pe aici. 

Primul gand a fost sa vad, in sfarsit, faimoasa “la Fourchette”despre care citisem multe lucruri controversate. Asa ca, am mers incet pe Le Quai Perdonnet,

neschimbat cum il lasasem si care, desi animat, nu era deloc galagios. Ne-am oprit din loc in loc admirand apa curata si limpede ce scanteia la soare si pe care ambarcatiunile cu vele

se pregateau sa lunece la fel de silentios precum locul in care ne aflam.

Si iata “la Fourchette” in toata maretia ei: acest splendid monument modern pe care il poti admira dintr-un scaun amenajat foarte comod si chiar sigur, de pe stanci.

Amanuntele despre acesta le-am citit chiar de pe placuta din apropiere:

“Conceputa in 1995 de plasticianul Jean Pierre Zaugg pentru centenarul aniversar al Muzeului Alimentarium, sclipitoare in rochia sa de inox, Furculita va invita de la inaltimea celor 8 metri sa savurati peisajul lacului Leman”.

Frumos, interesant, chiar simpatic acest imbold turistic cu pronuntata tenta comerciala insa…Mai ales ca istoria amplasarii sale aici a fost lunga si controversata; Muzeul “Alimentarium” a avut mult de luptat pana sa obtina dreptul de instalare pe malul lacului. Dar ce succes are azi ingenioasa “furculita” devenita simbolul orasului Vevey! Cine si-ar fi inchipuit?

Privind, mai departe, imprejurimile, ai ocazia unica sa te pierzi in “frumosul natural” al lacului flancat cu mare grija de munti prietenosi si bine impaduriti.

In mod sigur ca nu se mai fac pe aici taieri, asa oricum, iar cele necesare sunt reglementate prin conditii dure, bine protejate de legi - se spune printre oamenii cu care am vorbit ca la un copac taiat trebuie sa pui alti doi in loc, asta in cazul in care nu iei si o amenda usturatoare sau nu ajungi la inchisoare pentru doborarea unuia ilegal.
Cand am intors capul in directia opusa lacului, ce sa vezi? Eminescu parca ne astepta, zambea de pe soclul lui "...de ultimul romantic", continuand sa priveasca fix spre lac Ne-am apropiat tiptil, usor, am imbratisat statuia si ne-am fotografiat impreuna.

Din apropierea marelui poet,

Charlie Chaplin ne privea gales: emotionati de “prezenta” lui Eminescu, l-am cam dat uitarii, desi era singurul pe care, evident, il cautau ceilalti turisti.

Ei, tocmai ce venisem de la el de acasa, de la Corsier-sur-Vevey, unde ne intampinase impreuna cu Oona o’Neil. Dar aceasta, fiind o vizita inedita si cu totul speciala, o sa vedeti, a facut subiectul unei alte relatari. L-am asigurat ca vom povesti tuturor ceea ce am vazut pe domeniul lui, Le Manoir, muzeu special amenajat in casa si parcul sau, dar mai ales despre studiourile de film Chaplin.

Si cand sa plecam am remarcat cea de-a treia statuie, cea mai recenta, a marelui scriitor Nicolae Gogol: “Jos palaria, maestre!” Noi aveam insa acum sufletele pline, spre deosebire de Gogol care se ocupase doar de “cele moarte!” (aici a inceput sa scrie “Suflete moarte”, asa cum am mai povestit cu ocazia primei vizite la Vevey).

Am intrat si in Muzeul Alimentatiei, Alimentarium

care de mai bine de 30 de ani prezinta publicului larg aspecte ale alimentatiei umane, din punct de vedere global, dar si structurat pe doua sectiuni: Junior Academy pentru copii cu varste cuprinse intre 6-12 ani si Food Academy (destinat adultilor, liberi sa experimenteze tot ce-si doresc din ceea ce li se pune la dispozitie de organizatorii expozitiilor temporare).

Ineditul consta in posibilitatea pregatirii tale aici, sub indrumarea unor bucatari si specialisti in nutritie. Accesul este liber doar la parterul muzeului, unde veti gasi un restaurant, cafenea si o terasa. Bineinteles ca exista si un magazin din care puteti achizitiona diverse specialitati. 

La mica distanta, am descoperit o zona unde localnicii faceau plaja.

Si, de aici, mai sunt doar cateva sute de metri pana la Chateau d’Aile, cunoscut in lume datorita Printesei Sutu, confidenta lui Marcel Proust si sotia ambasadorului Paul Morand ( cu mai multe detalii in postarea la prima vizita in Vevey)...

dar mereu, tot mereu in reconstructie si, fiind proprietate privata, bineinteles ca nu se viziteaza. Poate ca intr-o zi, cine stie? Proprietarii vor intelege, la un moment dat, dorinta legitima a turistilor de a vedea un bun cultural si in interiorul lui - caz cunoscut in Spania cu Il Capriccio al lui Gaudi din Comillas. Chateau d’Aile are o istorie interesanta si, in plus, elementele de arhitectura intrioara sunt de mare interes pentru noi toti fiind elemente inovatoare la acea epoca. Si de aici, hai spre La Grenette, sa revedem vechiul “granar" din Vevey care gazduieste astazi Oficiul de turism

de unde ne-am inarmat cu pliante si cu o sumedenie de informatii noi.

Fostul hambar de grau, planuit in stil clasic, la 1808, de arhitectul din Lausanne, Jean-Abraham Fraisse, a fost realizat in urma colaborarii dintre marmurierul David Doret, zidarul Paul Getaz si tamplarul-sef Vincent Franel. Marmura a fost adusa de la Saint-Triphon.

Cladirea La Grenette este situata chiar in fata Pietei Mari, unde se tin cele doua targuri saptamanale; acum era o mare de masini...(continuare).