La doar 30 de minute de Montreux se afla o mica localitate, Veytaux, devenita celebra pentru una din imaginile tipice ale Elvetiei: magicul Castel Chillon. Dar pana sa ajungi la castel, ceea ce vei vedea prima oara este imensul viaduct Chillon, construit intre anii 1966-1969: o bijuterie arhitectonica incadrata ca un guler gri intre munte si apa, o lucrare inginereasca superba facuta parca sa-ti ramana intiparita pe retina. In fapt, viaductul este alcatuit din doua benzi, cu o latime de 12 metri, care masoara 2150 metri lungime.
Stalpii de sustinere ai viaductului, foarte solizi, au intre 3 si 45 metri inaltime. Este o opera de mari proportii care nu are cum scape atentiei turistilor carora le ofera vederi panoramice asupra Lacului Geneva de o frumusete naturala tulburatoare.
Masina noastra a ramas in apropierea castelului, iar noi parca am zburat spre el: nu mai aveam rabdare, eram curiosi sa vedem ce au insemnat cei 1000 de ani de istorie care au trecut peste el.
Da, castelul inglobeaza multa istorie medievala despre cavaleri si luptele lor si tine inca bine ascunse multe mistere care au incitat o serie de personalitati culturale precum: Victor Hugo, Dumas, Jean-Jacques Rousseau si, mai ales, Lordul Byron care i-a adus celebritatea in intreaga lume prin poemul sau “Prizonierul din Chillon” scris in anul 1816. Subiectul poemului este simplu: un patriot genevez, nascut in vechea familie nobiliara Savoia, Francois Bonivard, s-a opus lui Charles al III-lea, duce de Savoia in incercarea acestuia de a cuceri Geneva si a fost aruncat in inchisoarea din Castelul Chillon in anul 1530, dar a fost eliberat de bearnezi in 1536 cand au cucerit Vaud.
Castelul a devenit faimos cu trecerea timpului, dar mai ales ca urmare a vizitei efectuate aici, in 1816, de Lordul Byron.
Fortareata impresionanta, aflata la confluenta drumurilor comerciale de trecere intre nordul si sudul Europei, este asezata pe o stanca calcaroasa chiar pe marginea Lacului Leman, intr-o pozitie strategica favorabila pentru aparare, fiind protejata din toate partile de apa.
Prima constructie dateaza din epoca romana, secolele II si III, dar in timp a suferit o multime de imbunatatiri si extinderi pe parcursul a trei etape: savoyarde, bernoise si vaudoise. Toti stapanii castelului s-au preocupat de acest interesant complex arhitectural plasat intr-un cadru de vis si i-au modelat aspectul dupa scopul avut in vedere dar si dupa gusturile arhitectilor precum Pierre Mainier (perioada "savoyarde"): fortareata sau arsenal fie inchisoare (etapa "bernoise") pana la ce vedem astazi.
Dar, haideti sa intram impreuna in castel si sa ne cufundam in epoca cavalerilor viteji si a domnitelor cu priviri inflacarate sau galese. Haideti sa vedem cum era viata celor care locuiau aici. Era grea sau usoara? Oricum, eu cred ca era un privilegiu!
Am depasit aleea pietruita si plina de turisti, pe care mi-o aminteam vag in urma primei vizite facuta aici in anii ’90, si am mers hotarati la casa de bilete (un bilet costa 12,5 CHF) de unde, inarmati cu harta in mana, am traversat podul de lemn ca sa intram in prima curte interioara.
De fapt, ea este denumita Curtea Inferioara si a capatat dimensiuni ceva mai generoase, precum si aspectul actual, in urma cutremurului din 1584.
Castelul Chillon are trei curti: Curtea Inferioara, Curtea Castelanului si Curtea de Onoare, ultima avand un statut special, fiind accesibila doar contilor si ducilor de Savoia. Va asteptati sa vedeti un numar apreciabil de holuri si incaperi private sau oficiale? Ei bine, da: sunt 4 holuri, destul de bine conservate, care au cunoscut cele mai diverse utilizari: ca sali de bal sau banchet, pentru desfasurarea unor ceremonii sau au servit pur si simplu ca locuri de trecere.
Din Curtea Inferioara
veti ajunge fie in Cripta Vechii Capele, fie in incaperea, cu macheta castelului, care este asezata pe fostele grajduri ale fortaretei.
Aici se afla, de asemenea, un punct de primire si informare a turistilor.
Privirile ne-au ramas tintuite la un moment data asupra pivnitelor castelului ce adapostesc, inca din vechime, vinuri excelente
produse din soiuri renumite de struguri ale podgoriile ce impanzesc regiunea.
Poate fi vazut si locul fostului depozit de grane, reconstituit cu mare grija
iar mai departe, pasind pe un coridor ingust, patrunzi chiar in camera in care a fost inchis Francois Bonivard (1532-1536). Va veti plimba printre coloane si veti pasi pe sub arcade gotice, luminate cu reflectoare subtil pozitionate care dezvaluie turistilor cotloanele cele mai ascunse privirilor.
Veti fi surprinsi de multele inscriptii si desene graffti existente pe pereti...si acestea parca uitate de vreme. Iar cand tocmai veti crede ca nu mai exista ceva de descoperit, vi se va infatisa privirilor semnatura lordului Byron incrustata in stanca gri.
Este drept ca aceasta semnatura in piatra a lordului Byron este destul de controversata, multi indoindu-se de originalitatea ei; dar eu am preferat sa cred ca ii apartine din moment ce vizita lui la castel este atestata documentar.
Asa cum spuneam, numarul incaperilor este foarte mare, spre 40, dar nu toate sunt speciale sau in care sa gasiti surprize nemaipomenite: doar sunt vechi si purtatoare, in lunga istorie a castelului, a unor fapte misterioase si evenimente sau intrigi pe care nu le vom sti pe toate, poate, niciodata.
Aula Nova este cea mai mare sala a Castelului Chillon si categoric ca a fost destinata ceremoniilor importante a se desfasura aici. Asa cum se vede azi, sala este rezultatul eforturilor de reconstituire depuse cu mare sarg de arheologul Albert Naef intre anii 1925-1926.
Am iesit si din aceasta sala patrunzand, la acelasi etaj, in zona privata rezervata Casei de Savoia. Foarte interesanta si mai putin obisnuita mi s-a parut asezarea si dispunerea camerelor: mai intai am intrat intr-o antecamera folosita de catre personalul si servitorii castelului, dar care permitea accesul catre Camera bearneza. Geometria camerei este foarte simpla: cuprinde doar un pat si o toaleta privata, fiind decorata in stilul cunoscut al Evului Mediu, cu multe plante, animale si fructe, toate pe un fundal alb caracteristic inceputului de secol al XVII-lea.
In tot castelul, de altfel, mobilierul si elementele de constructie ale camerelor sunt simple, aproape rustice, fie ca este vorba de un semineu
sau de mici obiecte precum: cufere mai vechi
sau unele de o data ceva mai recenta.
Doar scaunele masive cu blazonul ducilor de Savoia amintesc de opulenta acestei familii:
Si, de aici, incaperile se aliniaza una dupa alta: Sala Petru al II-lea, Sala Dulapurilor, Camera Domini - cu destinatia de dormitor conferita de catre Petru al II-lea de Savoia -, Micul Salon, dar si toaletele, chiar duble!:
Am coborat apoi in Curtea de Onoare si, de aici, am patruns in Aula Magna - sala de receptie si de banchete a familiei Savoia, dar si sala de primire a vasalilor si de judecata a proceselor.
Mult timp nu se pot uita aceste coloane impunatoare de marmura neagra, care chiar s-au potrivit cu numele de Aula Magna, primit in 1839 de Sala Justitiei. Deasupra Aulei Magna se afla Sala Emblemelor, utilizata ca sala de receptie.
Am vazut chiar si o camera numita de tortura, aratand ca un mic salonas dar folosita, la timpul ei, pentru interogatorii si tortura.
Mai sunt destule incaperi pe care vreau sa le descoperiti singuri…si o sa va placa!
Eu am fost foarte impresionata de Castelul Chillon, la care am ajuns atrasa de faima lui, si, mai ales, de modul in care mileniul de istorie l-a modelat prin trecerea de la un proprietar la altul. Nu va asteptati sa descoperiti un castel mobilat precum cele de pe Valea Loirei, dar va asigur ca nu il veti uita…si nici cadrul de vis pe care acesta il domina, cocotat acolo sus, pe stanca lui, flancat de turnuri de aparare si privind maiestuos spre Lacul Leman…
E poezie medievala pura! Sau daca vreti: "mileniul de istorie" de pe malul Lemanului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu