Cracovia: Buna ziua, domnule Oskar Schindler!

Cracovia...  Buna ziua, domnule Oskar Schindler!

Trăim uneori în concediu și zile dezolante, zile triste care ne amintesc de un trecut dureros așa cum a fost cea în care am ajuns într-unul din locurile în care aproximativ șase milioane de evrei au fost trimiși la moarte de către...“SS în acțiune”. După ce văzusem“Cuptoarele lui Hitler” din “Fabrica morții” de la Auschwitz cu două zile înainte, la plecare din Cracovia mi-am dorit să vizitez și fosta “Fabrica  de tigăi”care din 10 iunie 2010 a devenit Muzeul Oskar Schindler…Orori, durere, moarte, foamete…toate datorită minții aberante a unui singur om sprijinit de comandanții săi.

Cu greu am găsit locația, ne-am împotmolit de două ori, dar...am ajuns!

A fost o vizită într-un muzeu care adăpostește o expoziție emoționantă: “Cracovia sub ocupație nazistă 1939-1945” si care este situat pe Strada Lipova, numărul 4. Istoria orașului Cracovia este prezentată într-un mod original. Aici sunt amenajate și bine organizate 45 de camere cu totul altfel decât ne putem închipui.

Toate exponatele : obiecte, efecte personale,

afișe, 

fotografii sunt însoțite de ecrane tactile, proiectoare video, stâlpi luminoși, chiar și un colț de peron de gară și o mostră din zidul care înconjura pe atunci cartierul evreiesc Kaziemiersz, de coloane sonore care potențează dramatismul evenimentelor și reconstituie viața din timpul războiului. Toate vorbesc și  reușesc să transmită suferința și tragedia trăite de locuitorii săi.

Sunt realizate și un fel de spații-încăperi in care sunt expuse diferite obiecte de arta confiscate de la evreii polonezi

sau o serie de tablouri, ceasuri valoroase, cristaluri.

Sunt refăcute artefacte din ghetou precum saloane de frizerie pentru naziști si aduse chiar si uniforme naziste, mitraliere germane, tehnică de lupta germană.

Expoziția a fost realizată într-o manieră atipică, surprinzatoare. Totul este original îmbinat și apare ca o reușită spectaculoasă, datorita efortului uriaș, gigantesc la care s-a angajat Monika Bednarek și echipa sa de specialiști pentru a introduce vizitatorul în atmosfera de epocă. Acesta poate păși prin "orașul de altădată", poate vedea gara din Cracovia, gardul de sârmă ghimpată al unui lagăr, obiecte și multe efecte personale ale naziștilor, fotografii, ziare, documente,  tanchete în marime naturală sau bucăți de garduri din sârmă ghimpată, tocmai ca să surprindă cât mai bine atmosfera terifiantă din lagărele de exterminare.

Numai dacă privim împletitura din sârmă ghimpată plus imaginea ghetoului de pe posterul inspirat plasat chiar  în spatele lui  și apare o stare de neliniște, ne trezește o spaimă imensă,

dar dacă mai vedem și vagoneții cu care se transporta pietrișul și ne imaginăm eforturile la care erau supuse  atâtea persoane slăbite și înfometate...deja e cumplit. 

Oricâte de multe imagini fotografiate din acest muzeu aș posta, oricat aș povesti despre cele câteva ore petrecute aici, nu voi reuși să transmit ceea ce am simțit și trăit în acel muzeu. Chiar dacă nu pare un loc potrivit pentru un concediu, voi susține, în orice moment ca o astfel de vizită ne "trântește la realitate". Ca să nu spun că este un gest de respect,  un omagiu adus milioanelor de oameni, adulți și copii, cărora li s-a curmat brutal dreptul la viață.

Într-un colț de cameră se află și un fel de stampă pe care fiecare turist o poate folosi și obține o hârtie comemorativă, de mărimea unei legitimatii, care poate fi păstrată ca amintire a acestei vizite și ca o recunoastere a gestului nobil de salvare a peste 1000 de evrei de către Oskar Schindler.

Oskar Schindler s-a născut în familia unui industriaș bogat din Moravia, la Zwittau în 1908 și, paradoxal, un om care  a salvat 1000 de evrei de la camerele de gazare a murit în anonimat in 1974.

Deși membru al Partidului Nazist Sudet, impresionat de ororile la care erau supuși evreii, ulterior s-a distanțat de convingerile politice și a luptat pentru salvarea acestora, însă demersurile și eforturile pe care le-a depus împreună cu soția sa, Emilie, nu au fost prea cunoscute. Gestul său nobil de salvare a 1000 de vieți omenești s-a aflat datorită  romanului scriitorului australian Thomas Keneally, "Schindler's Ark" și, mai ales, în urma ecranizării acestuia de către celebrul regizor Steven Spielberg care a realizat filmul de succes "Lista lui Schindler"din 1993, film căruia i s-au  decernat șapte premii Oscar.

Filmul, usor romanțat, surprinde momentul în care industriasul bogat Schindler  a achiziţionat și a preluat atelierele Rekord din Cracovia, transformându-le în Deutsche Email Fabrik- o fabrică de emailuri şi vase smălţuite .Acesta a încercat să-l convinga pe comandantul SS Amon Göth să îi permită să folosească evreii pentru a lucra la fabrica lui. Amon Göth, care fusese trimis cu ordinul de lichidare al ghetoului și cu misiunea să conducă  acest lagăr de muncă forțată nou inființat, Plaszow, s-a lasat convins de Schindler care i-a angajat pe acesti evrei la "fabrica vieții".
Expoziția își propune să urmărească  cât mai multe din aceste momente și chiar reușește. 

Azi, în fața fostului sau birou,

flancat în spate de harta Europei și de un scrin cafeniu deasupra căruia este poziționat un tablou mohorât, se afla un perete transparent unde se păstrează adunate vasele de tinichea, tigăile salvatoare ale acestor vieți omenești.

Pentru că acest lagăr urma să fie închis și deținutii redistribuiți la Auschwitz, Oscar Schindler a întocmit o lista, celebra “Lista a lui Schindler”, plătind o anumită sumă pentru fiecare evreu și motivând că acele persoane, foarte calificate, sunt importante și de neînlocuit în procesul lui de producție. Suma i-a permis să salveze, dupa unele surse, 1000 deținuți, 800 de barbati și 200 de femei, inclusiv pe menajera comandantului SS. Cei salvați au fost dislocați și urmau să lucreze pentru industria de armament la Brinnlitz.

De mare ajutor i-a fost lui Schindler un contabil evreu polonez, Itzak Stern care i-a supravegheat îndeaproape calculele de "cumpărare a evreilor". Dintre persoanele trecute pe lista inițială, au mai existat câteva victime pentru că femeile au ajuns la Auschwitz dintr-o eroare și o parte dintre ele au fost gazate. De îndată ce a aflat, Schindler, prin relațiile lui, a intervenit rapid, aproape brutal, reușind să le salveze pe celelalte. 

Expoziția muzeului devine tot mai dramatică, sunt prezentate aspecte tot mai dure, crude. Peste tot sunt aratate imagini devastatore, incredibile, postere uriase poziționate pe numeroși stâlpi,

  sunt infatisate executii, mutilari sau batjocoriri ale evreilor,

 oameni spânzurați, 

acompaniate de efecte sonore potentațe încât să sporească tragismul celor ce se văd aici, chiar ai senzația că ești pe peronul din Cracovia și

împins cu forța în tren sau te afli în Cartierul evreiesc Kazimiersz, înconjurat de zidul imens, într-un loc din care nu mai poti ieși și nu mai știi ce sa crezi, nu mai știi ce ți se va întâmpla.

“Lista lui Schindler” care a circulat în mai multe variante, dupa unele surse în șapte, din care ar mai exista o singura copie, controversată și ea (pentru ca ar fi fost refacută de soția sa, Emilie) a fost scoasa la licitație pentru 3 milioane de dolari pe e-Bay, dar a rămas fără cumpărator. Ea reprezintă unul dintre cele mai importante documente rămase din cel de-al Doilea Razboi Mondial și a fost furnizată de unul dintre descendenții contabilului Itzak Stern. Este datată 18 aprilie 1945 și are 13 pagini pe care sunt înregistrate 801 persoane cu datele personale, așa cum precizează Gary Zimet, un expert în vânzarea documentelor istorice.

Am părăsit muzeul  fiind urmărită de cuvintele contabilului care îi recitase lui Schindler un verset din Talmud: “Cine salvează o viață, salvează o lume”. Abia atunci am înțeles că vizita făcută la Auschwitz, cu doua zile în urmă, nu putea fi completă fără acest muzeu dedicat unui om adevărat, unui om care a înțeles valoarea unei ființe umane și care a investit întreaga sa avere  pentru a salva cat mai multe vieți omenești. Și, în egală măsură, mă obseda ideea stralucită a lui Spilberg din imaginea finală a filmului “Lista lui Schindler” de a-i prezenta pe cei care au scăpat cu viață și care  i-au adus ultimul omagiu lui Schindler în Cimitirul Latin din Ierusalim într-un mod inedit, în fața mormântului său: florile erau depuse de tandemul actor (cel din pelicula cinematografică)-supraviețuitor…Un moment de înaltă tensiune! Emoționant până la lacrimi!

Oare cât a valorat viața dumneavoastră, domnule Oskar Schindler?