Ar fi fost frumos daca am fi putut măcar să trecem prin acest oras a cărui primă atestare documentară datează de la 1532. Denumirea sa inițiala, Harthal, este de origine olandeză.
În Hirtshals foarte multi norvegieni ajung sâmbata pentru cumpăraturi care sunt, de departe, mult mai ieftine decât la ei în țară ( în Oslo cea mai ieftină pâine pe care am cumpărat-o de la un magazin ce aparține unui lanț nepretențios a costat echivalentul cam a 3,6 euro).
Trebuia să ajungem la o pensiune agroturistică Lille Degnbol unde făcusem rezervarea pentru o noapte. Găsisem referințe bune despre ea si oricum nu am avut prea multe variante de ales ca să căutam cazare…era mai greu, eram obosiți. Pe de altă parte m-am gândit că este o ocazie excelentă să văd cum arată, cum se desfașoară “viata la țară” în Danemarca.
Natura s-a schimbat de îndată ce am ieșit din port, am trecut printr-o localitate numită Mygdal, unde casele erau mai modeste decât cele norvegiene.
Cu ajutorul informațiilor furnizate de proprietarul foarte grijuliu și amabil în schimbul de mesaje anterior, am ajuns repede la pensiune.
Recomandările au fost corecte: pensiunea Lille Degnbol are apartamente drăguțe, frumos mobilate de la Ikea, cu o bucătărie bine echipată, aragaz și frigider, aș reveni oricand daca aș mai ajunge în aceasta zona.
Cazarea pentru un mini apartament cu două camere a costat 400 coroane daneze (DKK) plus încă 100 DKK pentru a treia persoană pentru care am negociat pe loc. Cu alte cuvinte, per total, cam vreo 65 euro si am fost multumiți.
Aceasta s-a dovedit a fi cea mai bună alegere pentru a respecta planul deja făcut pentru a doua zi.
Parcarea a fost gratuită, dar, ca mai peste tot în Scandinavia, apar alte costuri suplimentare la care nu te aștepți. De exemplu, dacă în anumite hoteluri din Suedia plătești suplimentar peste costul camerei o anumita suma pentru ca personalul să faca curățenie ( sau ai de ales să ți-o faci singur și ai tot ce trebuie la dispoziție, cum ar fi aspiratorul, etc), în unele locatii, din Suedia, Norvegia si Danemarca, se plătește pentru cearșafuri și prosoape (sau la alegere se folosesc cele personale). Este important de stiut că toate aceste plăți suplimentare nu constituie o surpriză, ele se cunosc exact din momentul rezervării. Aici, lenjeria de pat si prosoapele costau 60 DKK, adică vreo 8 euro în plus peste cei 65 .
Plata s-a facut cash in euro sau in DKK cu bani potriviți, acest lucru fiind stabilit anterior venirii noastre.
Totul aici era frumos, aranjat, curat, cochet.
Am iesit cu mare plăcere prin curte.
Noi am stat la numarul 3 dupa cum se vede.
Noi am stat la numarul 3 dupa cum se vede.
Proprietarul ne-a invitat sa facem o scurtă plimbare cu acces liber in tot domeniul fermei, un lucru excelent, o idee bună, de care am profitat. Avea destul de multe animăluțe: capre, oi, iepuri și trei cai frumoși și bine îngrijiți. La intoarcere ne aștepta aproape de prag un pisic gri, dulce foc și destul de obraznicuț pe care nu aveam voie sa-l hrănim, dar cu care ne-am împrietenit rapid.
În momentul în care am ajuns la pensiune, proprietarul tocmai pleca la o plimbare pe cal, iar dacă mi-aș fi dorit o ora de echitație, contra cost, acest lucru era posibil.
O, dar să nu ii uit pe cei șapte papagali simpatici și curioși care erau cocotati intr-o cusca foarte aproape de camera noastră si care nu ne-au deranjat deloc. Din contra, au fost cei mai amuzanți vecini pe care i-am avut vreodată.
Noaptea a trecut rapid, ne aștepta o adevărată fugă prin Danemarca, un tur de forță întrucat destinația finală era Copenhaga unde intenționam să ajungem la o oră care să ne permită să vedem marea finală de fotbal dintre Germania și Argentina pe Island Bryyge, unde, pentru acest eveniment, se amenajase o zona cu ecrane mari pentru cei ce doreau sa urmareasca impreuna cu prietenii (si nu numai) marele meci. O altă dorință împlinită!
...Drumul ne-a purtat prin Aalborg, Aarhus și Odense. Categoric trebuia sa renunțăm din start la două dintre aceste orașe, dar încă nu aveam puterea să fac această alegere sau ...poate ca încă nu voiam.
Între localitați am văzut și niște ciudățenii de parcuri, dar fiecare cu gustul lui. Era ceva ce nu pot defini : un fel de gradină zoologică „de piatră” cu animale diverse, foarte bine realizate, mai ales girafele și păsările care mi-au stârnit uimirea.
Pe drum vedeam multe case albe, destul de scunde, nu foarte mari, având ceva aparte și ușor de identificat și parcă și mai albe sub cerul plumburiu. Ce sa zic: Danish design în varianta rurală...
Eram fericită...fericită...într-un fel obișnuită cu Danemarca, așteptam sa revăd locuri prin care mai trecusem în urma cu trei ani. În timp ce mașina rula, amintirile îmi fugeau prin fața ochilor, revedeam crâmpeie trăite în această aventură scandinavă și, la ora bilanțului, puteam spune câte ceva despre cele trei țări scandinave vizitate în vara anului 2014.
Spre deosebire de Norvegia, de unde veneam acum, foarte spectaculoasă cu fiorduri și canale, în Danemarca schimbările de peisaj sunt rare, peisajul este mai mult plan, monoton din acest punct de vedere, arareori mai apare câte o movila de pământ. Danezii, ca popor, ca oameni, par a fi cei mai modești și cei mai prietenoși dintre scandinavi. Paradoxal, în trecut, ei au fost cei mai sângeroși cotropitori, destestați și urâți de suedezi și norvegieni, dar acum cei mai potoliți și calmi, cum ziceau niste prieteni : cei mai friendly.Nu mi se pare corect să fie denumiți și cei mai reci, chiar nu sunt si
m-am convins de aceasta dată. Cred că norvegienii sunt mai retrași, iar suedezii sunt ușor orgolioși.
m-am convins de aceasta dată. Cred că norvegienii sunt mai retrași, iar suedezii sunt ușor orgolioși.
La un moment dat am oprit sa luăm benzina, prețul a fost 11,74 DKK/litru plus TVA, dar ...mirare și...noroc: de îndată ce am terminat alimentarea, acesta a sărit brusc la 13,74DKK/L. Era duminică și poate ca avea o explicație? Am alimentat de la Statoil, mai era în apropiere și o altă stație de benzină Ingo, litrul de benzină costa aproape la fel.
Sub perdeaua de ploaie deasă am intrat în Aalborg, al treilea oraș al țării, situat în peninsula Iutlanda. Gri și gri și iar gri. Ce puteam face? Am ocolit zonele comerciale și anumite cartiere cât sa avem o imagine generala, chiar am căutat o parcare, însă cu ploaia care nu mai înceta am ajuns la o concluzie tristă: imposibil de vizitat în acea zi.
Am părăsit orașul mîhnită...Mergem mai departe.
Dacă tot vorbesc de o vreme urâtă care ne-a schimbat oarecum, nu pot să nu precizez că, în ciuda vremii urâte și schimbătoare din toata zona nordică, nicăieri în Scandinavia, nu am vazut balcoanele de la apartamente închise ca pe la noi. Vântul este ceva de nesuportat pentru că dacă te înțelegi oarecum cu ploaia, iar cu frigul te obisnuiești, cand sufla ...doar umbrele rupte, păr ravășit ! Pelerinele de ploaie te scot cât de cât din impas. Și cu toate acestea, oamenii ies pe o terasă aerisită și se bucură în orice moment de o gură de aer proaspăt.
Am părăsit orașul mîhnită...Mergem mai departe.
Dacă tot vorbesc de o vreme urâtă care ne-a schimbat oarecum, nu pot să nu precizez că, în ciuda vremii urâte și schimbătoare din toata zona nordică, nicăieri în Scandinavia, nu am vazut balcoanele de la apartamente închise ca pe la noi. Vântul este ceva de nesuportat pentru că dacă te înțelegi oarecum cu ploaia, iar cu frigul te obisnuiești, cand sufla ...doar umbrele rupte, păr ravășit ! Pelerinele de ploaie te scot cât de cât din impas. Și cu toate acestea, oamenii ies pe o terasă aerisită și se bucură în orice moment de o gură de aer proaspăt.
Acum mi se conturase clar ideea și știam că Odense va fi “orașul ales”pentru următoarea vizită. Așa că am traversat repede și Aarhus, unde mi-am dorit măcar să înconjor celebra Universitate. Nu puteam să o vizitez pentru că era duminică, deci închisă. M-am bucurat că am putut zări fugitiv Facultatea de Medicina, apoi Facultatea Tehnică, Turnul de apă și, în sfârșit celebra Universitate la care a învățat și Niels Bohr. După care ...sus ancora! Ne așteaptă Andersen în Odense!
Culoarea caselor s-a schimbat: din predominant alb au apărut fie construite in cărămidă roșie fie din cărămidă de culoarea muștarului, dar toate solid construite, indiferent de mărimea lor. Îmi place mult arhitectura daneză, iar cea din mediul rural are un farmec al ei: pe cât de modernă și incitantă este cea urbană, pe atât de rustică și primitoare este cea din micile localități. Oriunde te-ai afla, ea iți conferă o senzație de siguranța, securitate, confort. Râdeam și glumeam în mașină pe tema asta și comentam: sunt construite de parcă se așteaptă în orice moment un cutremur de gradul 9, ceea ce nu este cazul.
Dar, vai! Ca un făcut, GPS-ul a luat-o razna si și-a revenit dupa o perioadă,dar totul a decurs excelent pentru ca drumul avea suficiente indicatoare și marcaje.
Ușor –ușor am pătruns tot mai adânc in inima Danemarcei, am trecut multe poduri, dar ploaia a continuat să lovească cu perseverență parbrizul... am ajuns la Odense...Ploaia s-a oprit: doar intrasem pe tărâmul fermecat al poveștilor lui Andersen...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu