Gernika y Lumo ...Juraminte sub stejarul secular sau...moartea coboara din cer!

Gernika y Lumo ...Juraminte sub stejarul secular sau...moartea coboara din cer! 

Tentatia de a ajunge aici a fost mare. Eram in Bilbao, la doar 30 de  kilometri si ar fi fost pacat sa nu vad locul unde s-a “nascut” Gernika, o localitate mica din Tara Bascilor, bombardata si distrusa de nemti  si facuta si mai cunoscuta de Pablo Picasso.
Vazusem prima oara “Guernica” la Centrul de Arta Moderna Reina Sofia din Madrid in vara lui 2012 …iar acum eram doar la o aruncatura de bat…Nici nu-mi venea a crede
Pana sa ajung la Gernika y Lumo nu am realizat cat de mult isi iubesc tara bascii. Bascii, descendenti direct ai omului de Cro-Magnon, sunt un popor neinvins nici de romani si nici de mauri si tin cu ardoare la neatarnarea lor. Trebuie sa mergi acolo ca sa le intelegi dorinta acerba de autonomie. Cel care i-a indarjit si mai mult a fost Sabino de Arana Goiri (1865-1903), cel care a fondat Partidul  National Basc.

In timpul Razboiului civil spaniol, Franco a complotat cu nemtii si le-a permis sa bombardeze, in aprilie 1937, mai intai Durango. La numai o luna, pe 26 aprilie, in cadrul operatiunii cu nume de cod Rügen, Legiunea germana Condorul a bombardat, si mai puternic, si Gernika, simbolul, bastionul luptei si dorintei de libertate. Era o zi in care avea loc o "piata"  si era stransa multa lume. Au pierit atunci, in total, 3 000 de oameni nevinovati; iar orasul a fost distrus in proportie de 70%. In cateva ore au disparut, ca si cand nu au fost vreodata pe acest pamant, prunci nevinovati stragandu-si mama in brate si  s-au curmat vise de adolescenta, planuri de viata si de viitor. O drama...o mare drama!

Tristul eveniment a fost adus la cunostinta lumii de catre Times, prin reporterul George Steer, a carui statuie poate fi vazuta azi intr-o zona centrala.

In afara lui Pablo Picasso, numerosi artisti au fost influentati si au prezentat genocidul in maniera proprie, fie sculptori (precum Rene Iche), fie muzicieni, poeti (Paul Eluard “Victoria de la Guernica") chiar si regizori (“Guernica”, un film scurt regizat in 1950 de catre Alain Resnais).

Orasul a fost reconstruit, dar nu are nimic iesit din comun, ceva anume care sa-l particularizeze. Insa aici se afla un stejar secular sub ale carui ramuri regii Castiliei, si apoi regii Spaniei, jurasera sa pastreze independenta poporului basc. Ca printr-un adevarat miracol, dupa raidurile aeriene, stejarul si alaturi de el Casa de Juntas si Iglesia Santa Maria au scapat.

Stejarul s-a uscat mai tarziu: dupa aproape 450 de ani de la plantare.  Din mladitele arborelui sacru a crescut un copac nou care insa a fost atacat de o ciuperca si a fost inlocuit in 2005 cu unul nou, care sa duca traditia mai departe. El poate fi vazut in curtea Casei de Juntas, asa cum este prezentat in poza de mai jos.

De indata ce am intrat in Gernika, am mers in cautarea stejarului faimos, mai intai intreband o femeie intre doua varste care ne-a privit fix in timp ce coboram din masina si care ne-a raspuns...in romaneste bineinteles! De la ea am obtinut indicii precise care ne-au ajutat mult in orientare.

Pe strada, inainte de a ajunge la Gernikako Arbola (stejarul Gernika in limba basca) am vazut pe un zid enorm o reproducere a “Guernicai” lui Pablo Picasso. Fabuloasa! Nu poti sa nu te opresti si sa o privesti ca si cand te-ai afla in fata picturii originale. 

Pe jos, incastrate in trotuar, frunzele de stejar te poarta cam in aceeasi directie, dar spre Parlament. Orasul este mic, am gasit repede stejarul cautat. In fata lui simti o emotie inundandu-ti inima, pentru ca este atat de legat de istoria poporului basc. Dar si noi am avut unul celebru si legat de epoca unui aparator al neamului, cel al lui Stefan cel Mare:  “Stejarul din Borzesti”, nu-i asa?...

Tarie, incordare, lupta, credinta in victorie si in libertate…ei sunt bascii . Uneori ne-am temut de ei, de atacurile grupului terorist ETA, adica Euskadi Ta Askatasuna  (“Tara basca si liberatate") care lupta pentru constituirea statului basc, dar trebuie respectati pentru idealul lor de neinfrant, chiar asa diferiti sau ciudati cum ni se par noua .La ei acasa te simti bine si nici o clipa amenintat , speriat ca ti s-ar putea intampla ceva rau.

In Guernika y Lumo mai merita vizitat Muzeo de la Paz si Muzeul Euskalleria, un muzeu de cultura, etnologie si arta basca in care se pot afla lucruri interesante despre acest oras fondat in 1366 de Count Tello.

...Am lasat in urma orasul plin de lumina care azi rade cu pofta la soare. Pe masura ce ma indepartam de el, priveam imprejurimile si vedeam o zona muntoasa chiar pe coasta Atlanticului, mangaiata pe crestetul verde de  clima temperata care ii confera, in vaile sale adapostite si linistite,  privilegiul unei agriculturi foarte dezvoltate: rosiile sunt asociate cu Deusto (o suburbie a lui Bilbao), mazarea cu Hondarribia, iar ardeii verzi ai bucatariei basce sunt asociati Gernikei.  Ei sunt chiar cunoscuti sub numele“Gernikako piperrak”. Gernika se mai poate lauda si cu cele mai bune sortimente de fasole boabe alaturi de Tolosa si Montana Alavesa.

Bucataria basca este extraordinara, fie ca mananci specialitati din “apa” fie de pe “pamantul” lor sfant. Iar vinurile…Ce sa mai vorbim? Cu un pahar de vin de “Txakoli”, alb, fructat, usor acidulat care se asezoneaza perfect cu pestele proaspat si fructele de mare, viata devine si mai frumoasa si chiar ai chef sa mergi de sarbatoarea lui San Fermin la o corida…La Pamplona! Maine venim!