Montserrat..."Pe drumuri de munte", spre...Montserrat

Montserrat..."Pe drumuri de munte" , spre...Montserrat

"Daca nu ai fost la Montserrat, degeaba ai vizitat Barcelona!"

Anonim

In acel an, pe agenda vacantei noastre in Catalunia mai figura un punct: Montserrat. Aflasem ca este un loc special si relativ aproape de Barcelona. Asa cum aveam sa constatam la fata locului, ar fi fost pacat sa parasim Barcelona fara sa ajungem aici.

Da, Montserrat, este acel loc fascinant si unic in lume, situat la circa 60 de kilometri de capitala Cataluniei si la care se poate ajunge usor fie cu un bus fie cu trenuletul cu cremaliera. Noi, “am calatorit pe patru roti”, ca de obicei cu masina personala.
Asta ne-a permis sa ne oprim de cateva ori in drum pentru a admira spectaculosul peisaj montan pe care nu am cuvinte de ajuns de frumoase ca sa-l descriu. Ce poti spune cand drumul se incolaceste pe stanci si acopera tot muntele, cand pe masura ce urci imaginile panoramice asupra parcului natural devin tot mai uluitoare, cand privesti in toate partile si vezi coloanele bazaltice ce se inalta si parca spinteca cerul albastru si senin?

Nu mai poti articula decat cuvinte scurte, onomatopeice sau ramai in registrul “wow”!

Si iata ca ne-a aparut prima indicatie ca ne aflam pe drumul cel bun: placuta indicatoare ne avertiza ca ne apropiem de Montserrat.

Si, dupa ceva timp, am zarit undeva sus, ascunsa bine intre munte si cer faimoasa manastire. Dar, mai aveam, se pare, ceva drum de parcurs pana acolo. Valea raului Llobregat este mirifica, iar drumul  chiar este o "panglica incolacita" pe gulerul Muntelui Sfant.

Extraordinar este peisajul in care o vegetatie bogata si viguroasa contrasteaza puternic cu stancile masive si golase de culoare bej-gri.

Cu prima ocazie am gasit un loc de parcare si coborand din masina cateva minute am traversat strada si am privit de sus tot ce lasasem in urma. Daca ai fi alunecat, ai fi fost pierdut: nimic nu te-ar mai fi salvat de la o plonjare fara de sfarsit.

“Muntele Sfant” este renumit atat pentru zona muntoasa atat de deosebita, unica in lume, cat si pentru aura religioasa conferita de Manastirea benedictina, Monistrol de Montserrat. Manastirea, veche de o mie de ani, adaposteste sanctuarul “La Morenetei” sau a Fecioarei negre a Cataluniei care este vizitat anual de un numar impresionant de mare, de peste 2 milioane, de pelerini si turisti.

De indata ce am lasat masina in parcarea pentru vizita, platita, am remarcat o foarte buna organizare si impartire a perimetrului care fructifica la maximum si ultimul coltisor accesibil. Daca vii cu masina, aceasta parcare se afla cu mult inainte de zona propriu-zisa de vizita si costa 5 EUR. Mai departe totul se va desfasura dupa timpul si pofta inimii, adica poti vizita manastirea rapid sau poti alege sa decoperi pe indelete toate surprizele pe care ti le ofera acest loc sfant in care poti petrece o zi intreaga daca timpul iti permite...
Florile colorate abunda si decoreaza trotuarul generos: nu numai ca dau senzatia de viu, dar au puterea sa te faca sa crezi ca ai patruns intr-un oras, nicidecum ca te afli undeva, intr-un loc pierdut la inaltime.

Garduri de protectie in ton cu peisajul separa zona turistica de haul cel fara de fund.

Cativa zeci de metri mai departe am zarit o cladire construita chiar pe marginea abrupta a muntelui. Un restaurant sau poate chiar sala de mese a personalului ce deserveste asezamantul religios?!

Si iata si un titicar local.

Chiar de langa acesta pleca sina pe care aluneca trenuletul cu cremaliera; inca nu se vedea, dar cine stie? Poate o sa apara, ne-am zis noi, si o sa-l vedem.

Priveam in toate partile si parca ne simteam urmariti de muntii acestia "coltosi", ridati dar totusi bonomi ca niste adevarati batrani.

Am ajuns si la gara trenului cu cremaliera,

apoi a funicularului...foarte frumos!

Prima data si-a facut aparitia telefericul ce parea un galbenus "zburator" si imediat a rasarit din vegetatie si trenuletul mult asteptat. Cred ca mi-ar fi fost frica sa calatoresc cu el; interesant ca partea de sus este din sticla si, astfel, poti urmari de la inaltime toate minunatiile parcului natural in care ne aflam. A, si iata cum apare inca unul, din directia opusa! Hai, ca s-au incrucisat chiar in fata noastra. Viteza cu care circula insa, este incredibil de mica.

Ne-am continuat drumul comentand mereu, entuziasmati, tot ce vedeam. Mai intai am trecut pe sub o arcada, mergand foarte incet pentru a observa si cel mai mic detaliu.

Si dupa, ne-am "inecat " in marea de turisti si ne-am pierdut in iuresul agitatiei extreme.
La un moment dat larma a incetat, semn ca eram aproape de manastire.

Vorbeam, ne simteam intr-un loc privilegiat de Dumnezeu si simteam o emotie puternica la tot pasul, orice coltisor este deosebit. 

Monistrol de Montserrat are o pozitie formidabila si o deschidere totala asupra zonei.

Nu este singura, mai exista alte doua manastiri mai mici, care il venereaza pe Sfantul Benedict de Nursia si pe Sfanta Cecilia din Roma.
Curtea este generoasa si iti permite sa privesti prin arcadele vechi spre trenuletul cu cremaliera care soseste cu rigurozitate in micuta gara.

Acum totul este frumos aici, poate putin atins de o prea pronuntata nota comerciala, oamenii vin, pleaca, zaresti chiar persoane cu handicapuri grave purtate pe brate sau in carucioare si care poposesc in acest loc sfant.

Dar, cu ceva timp in urma, aici s-au purtat lupte, au avut loc incendii,

au fost asasinati calugari; locul a ramas sute de ani in paragina,

a fost refacut, dar Montserrat a ramas Muntele Sfant.

Totul a fost refacut insa si azi au loc aici slujbe religioase, in manastire traiesc spre 100 de calugari, vin pelerini si oameni ce merg pe Drumul Crucii unde se afla Pestera Sfanta (Santa Cova) – locul unde se spune ca a fost gasita icoana Fecioarei Negre.

Si incet-incet, am traversat curtea larga si strajuita de felinare, dupa care am patruns prin niste coridoare cu arcade generoase si ai caror pereti sunt decorati cu statui enorme 

intr-o alta curte gigantica.

Pavimentul este extraordinar de frumos si interesant placat

si anunta un interior decorat generos cu basoreliefuri reprezentand sfinti si apostoli.

Mai intai nu se poate sa nu remarci baptiseriul

si un candelabru imens.

Deasupra altarului se afla  o icoana a Sfintei Maria de Montserrat cu Pruncul.

Deja oamenii se asezasera pe scaune, ne pregateam si noi, cautand o zona mai libera, cand, deodata, ce am auzit?

O precizare calma si calda prin care ni se aducea la cunostinta politicos ca la un moment dat vor putea ramane sa asiste la slujba doar credinciosii catolici iar noi, ceilalti, vom fi invitati sa parasim biserica. Nu-i nimic, ne-am zis: cat avem permisiunea de a ramane inauntrul manastirii vom profita sa admiram interiorul opulent. Ne-a fost suficient ca am ajuns aici si am vazut si inceputul slujbei in minunatul locas de cult.

Este adevarat ca am iesit putin necajiti, voiam sa asistam la mai mult, dar asta a fost. 

Dar tot mai aveam ceva de vazut: Muzeul Manastirii.

Veti fi surprinsi cate tablouri valoroase poti admira aici: de la impresionisti, Renoir, Monet, Sisley si Degas, la pictura moderna catalana reprezentata de Dali, Picasso si Joan Miro. Lor li se alatura cateva panze ale lui El Greco  si Caravaggio  precum si o colectie fabuloasa de obiecte arheologice religioase din Orient.
Iar daca intre timp vi s-a facut sete si foame, fiti linistiti: veti gasi restaurante si terase dragute. Timp sa fie!
Da, a meritat sa venim pana aici, a meritat sa vizitam manastirea care binecuvanteaza casatoria tinerilor aflati in luna de miere aducand…noroc si liniste!