Imprejurimile Belfastului...Castelul Hillsborough sau "Casa irlandeza" a Reginei Marii Britanii

Imprejurimile Belfastului...Castelul  Hillsborough sau "Casa irlandeza" a  Reginei Marii Britanii

La doar 24 de kilometri de Belfast, in Lisburn, se afla unul dintre cele mai frumoase castele din Irlanda de Nord: Castelul Hillsborough. In fapt, este un conac de tara construit in stil georgian prin 1770 de Wills Hill, Marchiz de Downshire, pentru familia Hill care l-a detinut si transmis din generatie in generatie pana in anul 1922, cand l-a vandut guvernului britanic. Chiar numele acestui mic orasel se datoreaza acestei “dinastii".

Am ajuns aici, ca de obicei, “calatorind pe patru roti” si de data asta, vremea a tinut cu noi: nici un strop de ploaie, iar soarele a fost chiar generos si ne-a zambit aruncand cateva “sulite” calde si luminoase peste gradinile minunate ale castelului.

Castelul Hillsborough este resedinta oficiala a familiei regale atunci cand se afla in Irlanda de Nord: aici locuieste Regina si tot aici, in saloanele somptuoase sau in Sala Tronului, isi primeste oaspetii de pretutindeni. Incepand cu anii ’70 acest castel a devenit si domiciliul secretarului de stat. Castelul, cum aveam sa-l vedem, este un loc minunat, inconjurat de 40 de hectare de gradina si de padure, care inca din anii ’40 a fost preferatul Printeselor Elisabeta si a surorii sale, Margareta, care si-au petrecut pe acest domeniu vacante minunate. Gradinile sale cu specii rare de plante ornamentale si peluze ingrijite  se mandresc cu cel mai mare rododendron din Europa. 

Exista chiar si o "Gradina pierduta", in fapt, o zona impadurita care coboara lin intr-o vale frumoasa situata la sud-vest de acest minunat castel, vechi de cel putin 300 de ani. 

Am ajuns aproape de inceperea turului ghidat, asa ca...am cumparat biletele direct de la castel: 9.5 £ /persoana (6 £ pret redus) si, intre timp, a fost o adevarata placere sa ne plimbam prin curtea generoasa. 

Ghida noastra a fost o doamna in varsta, foarte ingrijita - asa cum am remarcat mai la toate old ladies irlandeze - care ne-a precizat, inca de la inceput, ca munca sa este voluntara, neplatita si ca se bucura mult sa aiba posibilitatea sa prezinte turistilor informatii referitoare la castel si gradini.

In castel am patruns printr-o usa mare de lemn, de culoare inchisa.

Inca din prima camera poti remarca un echilibru perfect, as zice “de balanta” intre esteticul amenajarii camerelor si simtul practic reprezentat prin diverse obiecte folositoare; am fost chiar asigurati ca, peste tot, paseam pe pardoseala acoperita de covorul original. 

Deja ne-am trezit inconjurati de un mobilier practic si simplu

si de obiecte decorative exact in locurile pe care le-ai fi pus si tu.

De jur imprejur, pe pereti, sunt expuse tablouri care ii reprezinta pe “intemeietorii“ castelului, apartinand unor pictori renumiti precum Van Dyck si Gainsborough.

Si, intr-un colt, chiar scaunul care i-a apartinut primului stapan al fermecatoarei resedinte. Rosul este culoarea dominanta a acestei incaperi: canapeaua, covorul, jiltul, toate se armonizeaza si pun in evidenta un stil de amenajare foarte studiat si precis. Interiorul este luminos si asta pentru ca ferestrele sunt uriase, pe toata latimea incaperii.

Dupa aceasta prima sala, printr-o usa masiva de lemn, 

am ajuns intr-un hol patrat, vosit intr-o culoare neutra, gri. Din el se poate accede in toate cele patru zone ale castelului. Am intrat, rand pe rand, intr-un birou unde era bine pusa in evidenta Cartea oaspetilor in care semnase si presedintele George W. Bush cu prilejul vizitei efectuate in 2003. 

Si nu numai aceasta a fost personalitatea gazduita de acest castel: chiar si Benjamin Franklin a petrecut aici cinci zile. In 2005, tot aici a avut loc intalnirea istorica intre Regina si Mary Mc Aleese, Presedinta Irlandei.
Peretii au o tenta de albastru asemenea celui romanesc de Voronet si sunt acoperiti de picturi imense. 

In sfarsit, am intrat si in Sala Tronului unde visiniul este prezent la tot pasul dar, cu toate acestea, peretii sunt acoperiti cu un  tapet matasos de un verde-pal intr-o nuanta foarte relaxanta. De o parte si de alta, Tronul Regal este strajuit de doua piane mari.

Mai departe, sala de mese este foarte atragatoare si parca isi asteapta regina sa vina pentru un dineu oficial. 

Pe mobilierul de langa masa  aranjata conform etichetei de la curtea regala se afla o copie a coroanei regale, expusa pe o pernita visinie.

Si tot visiniu este coltul in care se afla masa pentru micul dejun. 

Mi s-a parut foarte indrazneata aceasta combinatie de pereri tapetati in matase visinie si covorul bleu-pal care da o senzatie de spatiu si pe care troneaza o masa de cires deasupra careia atarna un candelabru gigantic. De aici, privind prin fereastra imensa, se vede o imagine splendida a Gradinii Granville, creata in 1940 de catre Lady Rose Bowes-Lyon.

Iesind din aceasta incapere, in partea dreapta vezi o scara in spirala care duce spre dormitoarele regale private, dar care, spre regretul nostru, nu sunt accesibile marelui public.

Itinerariul vizitei continua cu living-ul generos in dimensiuni, in care am descoperit piese de mobilier recente

foarte bine integrate printre cele vechi, asrfel incat rezultatul ne este altul decat maximum de confort si armonie. Acesta este salonul de divertisment al familiei regale si el apare divizat pe cateva zone ale fiecarui membru al familiei.

Sa nu va asteptati la un interior greoi sau sumbru, nicidecum. Totul este luminos, perfect incadrat in culori deschise si cu plafonul alb ca laptele. Sunt multe piese de mobilier: canapele, fotolii, birouri alaturi de lampadare, vaze.

Bineinteles, peretii sunt acoperiti de multe tablouri

din care unul, dupa spusele ghidei, a fost realizat de sotia cantaretului Chris de Bourg. 

Cel mai deosebit obiect din acest living a fost, pentru mine, un birou rotund cu doua locuri. O idee geniala...

Si aceasta a fost ultima incapere,

dupa care mai poate fi vazuta o sala mare, goala insa..gata...vizita s-a terminat. Iar noi ne gandeam la cei 300 de ani de  istorie irlandeza inglobata aici. Si cum fermecatoarea resedinta georgiana a intrat in istorie, de unii controversata, si in urma semnarii aici a Acordului Anglo-Irlandez, pe 15 noiembrie 1985...dar acesta este un alt capitol...este istoria lor.

In gradini nu am mai intrat (desi vizita lor intra in costul biletului ), timpul zburase si seara trebuia sa ajungem neaparat in Dublin. Unde va incepe o alta poveste!