sâmbătă, 23 iunie 2018

Belfast…Odiseea tragica a vasului Titanic…direct din Belfast!

Belfast…Odiseea tragica a vasului Titanic…direct din Belfast!


Muzeul Titanicului (Titanic Museum) este, fara doar si poate, punctul de atractie suprem al orasului Belfast.
Tocmai de aceea l-am lasat printre ultimele obiective turistice de vizitat. Preferasem, mai intai, sa patrundem in atmosfera orasului
si sa ne familiarizam cu tot ceea ii este specific si incitant. 
Astfel ca acum, haideti cu noi in Titanic Quarter (Cartierul Titanicului
situat la distanta relativ mica de centrul orasului Belfast.
Nu mai e nimic de adaugat la tot ce s-a intamplat pe Titanic in noaptea aceea tragica si inghetata din 1912; s-a scris atat de mult incat nu stiu ce as putea eu sa mai precizez. S-a discutat despre design-ul pachebotului RMS Titanic, construit in santierele navale Harland & Wolff Heavy Industries si finantat de J.P. Morgan, ni s-au facut cunoscute atatea amanunte si picanterii incat nu stiu ce anume ar mai putea surprinde pe cineva. 
Vreau doar sa reamintesc cum a fost descoperita in 1985 epava Titanicului (si in muzeu ai marea sansa sa vezi o simulare “pe viu” a operatiunii, cu ajutorul unui robotel simpatic) cu ocazia unei misiuni franco-americane conduse de Jean-Louis Michel si Robert Ballard; acestia au utilizat o tehnologie combinand sonarul de inalta rezolutie SAR cu camere - Argo-Jason - dezvoltata in scopuri militare de Marina Statelor Unite si utilizata deja pentru cartografierea epavelor a doua submarine nucleare americane disparute fara urma in Atlantic, dar si pentru alte misiuni clasificate inca. Si totusi, pana la urma, expeditia comuna franco-canadiano-americana cu nava ruseasca Keldish si robotii MIR au fost cei care in 1991 si, mai tarziu in 1995 cu James Cameron, ne-au aratat ceea ce a mai ramas din celebrul transatlantic, in urma coliziunii cu un aisberg, in acea noapte fatidica de 14 spre 15 aprilie 1912. 
Si vreau sa ne reamintim ceva interesant: potrivit surselor de informare ale timpului, pe lista pasagerilor au existat si doi supravietuitori romani, de origine evreiasca Bella si Meyer Moor, aflati in barca de salvare cu numarul 14 alaturi de protagonista filmului lui Spielberg.
Bun, dar mai intai sa parcurgem impreuna Bulevardul Titanicului 
si apoi sa intram intr-un muzeu care, fara pic de exagerare, va va lasa fara respiratie. 
Este ceva ce nu ati vazut vreodata, este ceva unic care frapeaza mai intai prin originalitatea cladirii, arhitectura si dimensiunile nemaiintalnite la un edificiu muzeal-tematic si impresioneaza, dupa ce intri, prin modul in care sunt prezentate toate momentele tragediei: gradat, pas cu pas, detalii, documente, interfete vizuale. Si, in plus, cand va veti plimba prin cele noua galerii interactive situate pe sase etaje, veti avea impresia ca ati facut parte din cei imbarcati pe vapor.
Langa cladirea Muzeului Titanicului se afla si vechile Birouri de Arhitectura Harland&Wolff, situate intr-o cladire nu prea inalta, patratoasa, din caramida rosie. 
Harland&Wolff Heavy Industries Limited este compania irlandeza care a intrat in istorie pentru ca a proiectat si construit, in aproape 150 de ani, marea majoritate a navelor destinate liniei White StarRMS Titanic, RMS Olympic, RMS Britannic precum si HMS Belfast (vas acostat in Londra si pe care l-am vizitat candva).
Daca iti intorci privirile in partea stanga a acestei cladiri de “foc”, vei zari Docul Hamilton Graving unde stationeaza si faimoasa SS Nomadic - nava construita in anul 1911 in Complexul Odyssey din vecinatate.
Acest doc vechi, care dateaza din 1860, a fost supus unor lucrari de restaurare de catre consultantul principal al proiectului, Doran Consulting, pentru a pregati si a face posibila revenirea si restaurarea Nomadicului - o lucrare ce s-a dovedit deosebit de complexa (la care pana si poarta de andocare a fost reproiectata).
SS Nomadic are si el o poveste frumoasa si se viziteaza (bilet combinat cu Muzeul Titanicului). Interiorul sau este perfect conservat si e de povestit cu lux de amanunte si poze, dar toate la timpul lor.
Dar sa revenim la Titanic: doar in interiorul cladirii te convingi care au fost motivele pentru care a fost denumita "Atractia turistica principala a lumii" de catre World Travel Awards in anul 2016.
Deci sa intram:
Si iata-ne in Marele Atrium:
Ceva asemanator am mai vazut, dar la o scara redusa, in Bilbao la Muzeul “Peggy Guggenheim”, despre care am povestit intr-o postare mai veche despre Bilbao. Interesant, nu? Dar, a propos! Stiti care este legatura intre Peggy Guggenheim si nava Titanic? Una puternica, desi greu de intuit la prima vedere; pai, cine au fost cei trei oameni de afaceri bogati, foarte cunoscuti, care au fost inghititi de apele nemiloase ale oceanului: Isador Strauss (proprietarul magazinelor Macy), John Jacob Astor (considerat a fi cel mai bogat om al epocii sale) si…si…Benjamin Guggenheim (om de afaceri important). Ben Guggenheim a fost tatal celebrei Peggy, mostenitoarea mulimilionara, care a fondat trei mari muzee de arta in lume (Venetia, Bilbao si New York) si una dintre iubitele sculptorului Constantin Brancusi, dar asta e o alta poveste…Conexiunea e frapanta: asemanarea intre cele doua atrii de la intrare, in cel de la Bilbao si aici, in Belfast, si a modului in care sunt acoperite pe exterior cele doua muzee cu mii de placute care reflecta lumina ca fatetele unui diamant. 
Sa intram si la muzeul Titanic
Am mers direct la casa de bilete (dar se pot rezerva, de asemenea, online) si cu mare greutate am ales una dintre cele doua variante de vizita: am preferat-o pe cea care ne va purta in timp pe puntile pachebotului.
Din start e de spus ca trebuie rezervat cel putin 4-5 ore pentru ca, intr-adevar, proiectul de reconstructie al sectiunilor pachebotului a fost grandios si a avut un cost colosal: nu mai putin de o suta de milioane de euro au fost alocate pentru realizarea acestui muzeu cu totul special.
Fiti foarte atenti la explicatiile audioghidului primit la intrare pentru ca, va asigur, se furnizeaza putine informatii pe pliante, brosuri, tiparituri. Veti intra, in fapt, doar in posesia planului cladirii si a itinerariului de vizitat.
Suprafata muzeului este, cum spuneam, mai mult decat generoasa. Intreaga expozitia este amenajata pe sase etaje si cuprinde, in 14 000 de metri patrati, replica fidela a celor patru punti ale pachebotului, a unor cabine si a celebrei scari admirate in filmul cu acelasi nume.
Deci…aici ne aflam la 90 de metri de locul unde a inceput constructia transatlanticului, dar chiar acolo unde a inceput calatoria lui spre eternitate.
Foarte inspirata mi s-a parut si ideea de a integra, in indraznetul proiect despre Titanic, informatii despre viata si preocuparile orasului Belfast si a locuitorilor sai din acei ani, prin postere si vitrine luminate, prin diverse exponate ce amintesc de alte evenimente care au avut loc in perioada construirii vasului.
Am urcat pe una din scarile rulante:
si ne-am trezit intr-o galerie semiobscura unde, din primul moment, am recunoscut pe un perete cladirea Primariei din Belfast (pe care deja o vizitasem).
Sunt prezentate afise,
uite acolo cladirea rosie a Birourilor Harland&Wolff, 
locul unde s-au facut primele schite, 
muncitorii de la santierul naval unde s-a construit nava
…franturi din viata de zi cu zi si cate si mai cate. De exemplu, acest colt minunat, unde ai impresia ca te afli chiar pe punte.
Am parcurs cu emotie si interes galerie dupa galerie, 
incapere dupa incapere simtind cum patrund in “lumea Titanicului”;
azi apusa, veche si, mai ales, tragica. Tot ceea ce am vazut acolo: cabinele pasagerilor bogati
sau cea a capitanului, sala de bal, faimoasa scara,
obiectele personale,
cabine de clasa a 2-a,
copii identice, reprezentand o victorie a realizatorilor proiectului,
toate au reusit sa ne ofere, tuturor, o viziune globala a calatoriei pe care acest vas nu a avut sansa s-o  duca la capat.
Iar in final, ai ocazia sa simti, sa traiesti, sa participi ca unul dintre pasagerii navei la tragicul moment, vazand si un panou ce arata mesajele date in momentul coliziunii
si chiar cum echipajul a cerut ajutor posibilelor nave aflate in Atlantic (asa cum a fost cazul vasului Carpathia).
Si sa nu mai povestesc despre efectele speciale introduse pentru amplficarea sentimentului de spaima: te trec toti fiorii cand auzi acele strigate de ajutor si ti se creeaza impresia ca te inghite apa.
Veti auzi "vocea" oceanului inghetat si veti simti motoarele in miscare.
Sau daca veti privi de sus, din acel cub de sticla, veti avea senzatia ca vaporul se misca!
In partea opusa a vitrinei de sticla era un poster minunat, cu ora lansarii la apa dar care care te duce cu gandul la destinul infricosator.
Momentul de maxima intensitate a fost surpriza oferita de Turul Discovery care incheie vizita acestui muzeu. Veti fi  supusi unui experiment de simulare,
adica “urcati” la bordul navei, bine securizati in niste “capsule” asemenea celor de la tiribombe si timp de o ora, veti fi plimbati in conditii care va vor induce senzatia ca sunteti ACOLO, pe Titanic; iar prin castile pe care le purtati veti auzi multe informatii despre pachebot.
Dupa ce revii la parterul cladirii, ai ocazia sa iti iei cele mai simpatice suveniruri care sa iti aminteasca despre aceasta vizita spectaculoasa sau poti savura o cafea fierbinte sau un ceai parfumat la “The Galley Café”, “Bistro 401” sau la “Sunday Afternoon Tea”. Iar de aici, asezati fiind, veti privi inca o data admirativ spre holul imens ale Muzeului Titanic Belfast…
Dar Experienta Muzeului Titanicului nu poate fi completa fara  o vizita facuta  “surioarei mai mici”, nava SS Nomadic reintoarsa in Portul Belfast. SS Nomadic a fost construita in acealsi timp cu RMS Titanic, dar dimensiunile ei sunt mult mai mici, cam la un sfert din ale pachebotului scufundat de aisberg. Dar e de precizat ca are acelasi design si aceleasi finisaje precum “fratiorul” mai mare.
Sarcina navei SS Nomadic era de a transfera pasagerii, bagajele si posta intre gara maritima din Cherbourg si navele de croaziera gigantice care ancorau in port. La 10 aprilie 1912 vasul a asigurat  si transbordarea unui numar de 172 de pasageri de la prima si a doua clasa, pe Titanic.
Dar nu numai atat e de mentionat: intre cele doua razboaie mondiale a transportat pasageri ( si unii chiar de notorietate) catre cele mai mari transatlantice iar dupa, a functionat timp de 30 de ani ca sala de restaurant si receptii chiar langa Turnul Eiffel.
Iata de ce nu trebuie ratata si aceasta experienta…biletul este doar 7 £.
In interiorul SS Nomadic, dupa ce ati explorat interioarele autentice ale cabinele pasagerilor de la clasa a doua
sau clasa intai,
zonelor pentru masa,
veti sta la bar
sau veti urca pe o scara asemanatoare celei de pe Titanic,
puteti sa va inchipuiti, asemenea lui Jack si Rose, ca va plimbati pe puntea lunga si ca visati...
Dupa, veti cobori pe chei...fara probleme insa, poate, o parte din inima voastra va ramane aici...mereu...pentru totdeauna.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu