Philadelphia...Orasul in care s-a nascut America (3)

 Philadelphia...Orasul in care s-a nascut America (3)

Cea de-a treia zi petrecuta la Philadelphia a fost foarte incarcata. De parca celelalte doua nu ar fi fost la fel! Sejurul nostru se apropia, deci, cu viteza maxima de sfarsit si nu stiam cum vom incadra ultimele trei obiective programate, mai ales ca primul dintre ele era situat in afara orasului, in Doylestown, cam la 45 de minute de mers cu masina.

De aceea, ne-am trezit si am plecat cu noaptea in cap sa vizitam, mai intai, tot ce ii apartinuse candva arheologului Henry Chapman Mercer,

un interesant colectionar de artefacte, anticar, ceramist si scriitor ce a lasat posteritatii ansamblul cultural, afiliat Smithsonian, care cuprinde Castelul Fonthill 

si grupul de muzee Mercer Museum precum si cel de tigla - Moravia-Moravian Pottery&Tile Works. 

Castelul Fonthill a fost o surpriza minunata, iar vizita a fost si mai agreabila ca urmare a atitudinii foarte prietenoase a unui ghid care timp de 90 de minute a interactionat cu turistii in multe puncte importante ale vizitei. Marturisesc ca nu m-as fi gandit ca voi fi fata in fata cu o bijuterie arhitecturala, unica in felul ei, ce aminteste de castelele europene opulente si rafinate. Am trecut pragul acestui castel

gandindu-ma ca voi vedea o proprietate simplista, cu o conceptie liniara, dar, surpriza! Nu a fost deloc asa. Castelul Fonthill a fost proiectat chiar de insusi Mercer si a fost construit intre 1908-1912. Este destul de intins, 

cuprinzand 44 de camere ce sunt mobilate conform canoanelor epocii, 

fiind decorat cu placi realizate de Mercer la apogeul miscarii Arts&Crafts. Cat despre cele 18 seminee! Ce sa mai spui!

Acestea sunt extraordinar de frumoase chiar daca par cam strident colorate pentru gusturile actuale. Dar si mai impresionanata este colectia de peste 6000 de carti, aproape toate purtand adnotarile lui Mercer. Arhitectura Castelului Fonthill nu se poate incadra intr-un stil anume, ci este mai degraba un melanj de forme, bine realizat, o fericita “intalnire arhitecturala” medievala cu cea gotica si bizantina. Insa, ceea ii confera unicitate, este utilizarea timpurie a betonului armat turnat. Castell Fonthill a fost caminul lui Henry Chapman Mercer intreaga lui viata si a servit ca loc de expozitii si diverse prezentari pentru colectia de placi Moravia Mercer, dar si a colectiilor particulare de artefacte si alte obiecte. In fapt, toata casa este decorata cu aceste placi ceramice, unele concepute si realizate de Mercer, altele aduse din calatoriile sale, chiar placute cuneiforme de Mesopotamia ce dateaza de la 2300 I.Hr. Camerele sunt relativ spatioase, 

dar la etaje se urca mult pe scari (exista 32 de scari), sunt si pasaje stramte si uneori intunecoase, 

in ciuda celor 200 de ferestre cate numara castelul. Ca o curiozitate, la moartea sa, Mercer a dispus testamentar in favoarea menajerei sale si a sotului acesteia, Laura si Frank Swain.

Fabrica de ceramica si tigla ( pe care nu am vizitat-o din criza de timp) se afla langa Castelul Fonthill, insa Muzeul Mercer este situat cam la o mila distanta, asa ca ne-am suit in masina si fuga-fuguta la Muzeul Mercer, stiind ca este destul de mult de vizitat si aici. Acesta este o cladire de sase etaje din beton armat…proiectata tot de Henry Mercer! Nu degeaba a fost absolvent de Harvard! Muzeul cuprinde zeci de colectii diverse, 

cu peste 50 000 instrumente si obiecte care erau folosite in circa 60 de meserii si mestesuguri, 

dar si portrete, o biblioteca enorma, 

documente si manuscrise, ceea ce il inscrie intre principalele atractii culturale din Bucks County. Uluitoare colectie a adunat Henry Mercer! Poti petrece aici ore si ore la fel ca si intr-un muzeu de arta, doar ca acesta este unul de factura tehnica, foarte deosebit. Muzeul Mercer poate fi considerat  linistit drept “muzeul inginerilor si tehnicienilor”.

Orele fiind inaintate, ne-am grabit sa ne reintoarcem la Philadelphia, intrucat urma una dintre cele mai incitante si neobisnuite vizite: Templul Masonic, din apropierea Primariei din Philadelphia. L-am ales pentru ca am considerat ca e ceva incitant si oricum, deosebit. 

O vizita completa, mi se parea ceva wow, pentru ca asa ceva nu vazusem niciodata, poate doar la tv. Despre aceste temple masonice stiam doar ca sunt edificii inspirate de Templul lui Solomon din Ierusalim. Mi-am zis ca e extraordinar sa am ocazia sa intru si sa vad cum arata locul de intalnire si de practicare a ritualurilor lojilor masonice. Am patruns pe o usa flancata de o parte si alta de doua coloane, denumite conform Bibliei ebraice J si B (de la Jakin si Boaz) ce amintesc de cele doua coloane de arama plasate de Regele Solomon la intrarea in Templul din Ierusalim. Imediat, am urcat pe o scara somptuoasa pana la primul etaj. 

Am pasit prin toate incaperile puse la dispozitie,

am fost invitati sa luam loc, 

am primit multe si diverse informatii, 

dar nefiind obisnuita cu genul acesta de vizite, 

nu am retinut prea mult din simbolistica mobilierului sau a incaperilor. 

Dar mi-a placut! Interesant!

La iesirea din Templul Masonic am dat nas in nas cu o statuie care ii reprezinta pe George Washington si Benjamin Franklin, despre care am aflat ca, impreuna cu multe altele din America, este ingrijita de catre fratii masoni.

In vecinatatea Templului Masonic se afla o piateta, iar acolo, ceea ce urma sa constituie ultima vizita, Primaria din Philadelphia,

 “colosul de piatra gri” construita in mai bine de 30 de ani (1871-1901), dupa proiectul unui arhitect scotian, John Mc Arthur, care o concepuse cu gandul de a fi cea mai inalta cladire din lume. 

Cu timpul, a fost depasita ca inaltime de alte edificii, dar Turnul cu ceas impreuna cu statuia de 27 tone a lui William Penn - fondatorul provinciei Pennsylvania ca si colonie engleza - impresioneaza inca prin cei 168 metri. Acest turn a ramas totusi cunoscut ca fiind cea mai inalta structura de zidarie din lume fara cadru de otel, titlu detinut cu succes pana in 1953. 

Primaria din Philadelphia este o cladire robusta si cuprinde aproape 700 incaperi care se intind pe circa 14,3 acri. 

Salile publice sunt grandioase, incarcate cu detalii si amanunte de istorie, dar, ajungand spre ora de inchidere, noi nu am mai avut sansa sa intram pentru o vizita ghidata care dura cam 2 ore. Totusi, rugand-o pe functionara de la Centrul de Vizitatori ai Primariei si spunandu-i ca vin tocmai din Europa de Est, am reusit sa obtin un bilet doar pentru Turn. Astfel, datorita bunavointei acesteia, m-am alaturat unui ultim grup de turisti. A fost ceva extraordinar si a meritat straduinta. 

Dupa un control riguros, asemanator cu cel de la aeroport, am urcat cu ajutorul liftului pana la etajul superior al Turnului unde exista o punte de observatie deschisa special pentru vizitatori. Privita de aici, panorama orasului este un vis. Am parcurs tot spatiul pus la dispozitie si am interactionat cu o familie de americani simpatici al carui baiat, auzind tara din care vin, s-a bucurat si a marturisit ca are un prieten bun, din Pitesti, si el student. Am schimbat doar cateva cuvinte, repede, dar gratie lor pastrez o poza din acest turn…

Cu inca cateva ocheade aruncate in urma, inspre unde am mai fi vrut sa ajungem, ne-am intors la “cartierul general” din Philadelphia: era ultima seara, bagaje, impresii si povesti…Sau, cu alte cuvinte, treceam deja in revista ceea ce vazusem si ne placuse in mod special si ne pregateam de sejurul nostru in sobra capitala americana…Hei, Washington, maine sosim!